Piersic jr. râde negru de corporatişti
https://www.ziarulmetropolis.ro/piersic-jr-rade-negru-de-corporatisti/

Ai ucide pentru o slujbă ca lumea într-o corporaţie? Cauţi un job mortal, la o multinaţională? Vrei să avansezi, ţinteşti o poziţie criminală, la vârful ierarhiei?

Un articol de Val Vâlcu|13 martie 2013

Ai ucide pentru o slujbă ca lumea într-o corporație? Cauți un job mortal, la o multinaţională? Vrei să avansezi, ţinteşti o poziţie criminală, la vârful ierarhiei? Atunci ești chiar cel despre care scrie Rick Cleveland, în „Tom şi Jerry“. Ești omul pe care îl joacă Florin Piersic jr., Paul Ipate şi Laurențiu Bănescu, la Teatrul Metropolis.

Piesa lui Cleveland, Tom și Jerry, nu este un policier decât la prima vedere. Chiar dacă personajele principale sunt doi ucigași plătiți, plus o victimă, în piesă nu e vorba de Mafie. Autorul scenariului, Rick Cleveland, cu ajutorul regizorului, Piersic jr., face mișto de banala corporaţie, oricare ar fi aceasta, şi nu de vreun clan sicilian, fie acesta chiar cel care i-a ucis pe Kennedy, Elvis sau Marilyn.

Viața celor două victime, care joacă o vreme rolul asasinilor, este viața oricărui corporatist de la noi: recrutare de pe băncile liceului, lipsă de scrupule, profesionalizare, workoholism, familie, target, rate, avansări… jobul, pur și simplu.

Piersic e așa cum îl știm, Paul Ipate, simpaticul „combinatozaur“ din reclamele Vodafone se dovedește un actor adevărat, iar Bănescu merita să fie promovat, de la „independenți“ la marile teatre. O mențiune aparte pentru scenografie. Tudor Prodan te ține cu sufletul la gură: reconfigurarea decorului, după fiecare scenă, se face de către actori, prin reasamblarea unor piese de mobilier. Asta, apropo de corporații și de tipii cu mobila pe care ți-o montezi singur, într-un minut.

Cred că Metropolis a dat, din nou, lovitura. De altfel, la Metropolis nu sunt decât piese „hit“. E o condiție a acestui teatru, diferit de orice există la noi. E o instituție fără actori angajați, un teatru de proiecte, unde nu rezistă decât cei mai buni. Mergi să-i vezi, dacă mai găsești bilete.

articol apărut pe site-ul DC News.

27
/09
/21

OPINIE Subfinanţat de nişte autorităţi nepăsătoare, fără cinematografe care să îi fie dedicate şi cu un public larg pus mai degrabă pe miştouri, filmul românesc de autor face performanţă an de an la cel mai înalt nivel. Iar 2021 o dovedeşte din plin. Este unul din paradoxurile româneşti.

17
/09
/21

OPINIE Mai mulţi cineaşti români importanţi, deopotrivă producători şi regizori, printre care Stere Gulea, Tudor Giurgiu, Ada Solomon şi Nae Caranfil, îşi exprimă nemulţumirea faţă de felul în care se desfăşoară concursurile de finanţare organizate de Centrul Naţional al Cinematografiei.

30
/06
/21

OPINIE Paradoxul ediţiei din 2021 a Premiilor Gopo a fost că gala s-a desfăşurat în condiţii aproape normale, chiar dacă în aer liber, dar nominalizările şi trofeele au vizat doar cele câteva filme lansate în 2020, un an dezastruos, în care cinematografele au fost mai mult de trei sferturi din timp închise.

24
/03
/21

OPINIE Atunci când un succes internaţional aduce câte un film românesc în atenţia unui public mai larg decât grupul cinefililor fideli, mulţi simt o nevoie irepresibilă de a comenta. Asta nu ar fi o problemă, dacă discursul nu ar cădea în miştocăreală, rostită pe un ton superior: „Vă spun eu cum stă treaba cu cinematografia română!”.

16
/02
/21

OPINIE Cinematografia română este aproape de un moment istoric – cel puţin o nominalizare la Premiile Oscar. În ciuda succesului internaţional uriaş, documentarul „colectiv” al lui Alexander Nanau a împărţit opinia publică din România. Unul dintre motivele de divizare – prezenţa lui Vlad Voiculescu. E bine, totuşi, când un film stârneşte valuri şi nu e primit cu indiferenţă.

23
/09
/20

OPINIE Prea puținele recompense juste acordate la Gala Premiilor Uniunii Cineaștilor din România, ediția 2020, nu pot șterge senzația generală că un astfel de eveniment este mai puțin despre recunoașterea valorii reale, cât mai ales despre a mulțumi pe cât mai mulți, în special dintre cei apropiați de UCIN.

09
/08
/20

"Tot amânam întâlnirea cu Dan Chişu. Recent am reuşit să ne vedem şi mai ales să-i văd ultimul film regizat – ”5 minute”. Ce pot spune despre film? Surpriza a fost neaşteptat de...". Citiţi un text pentru Ziarul Metropolis al scriitorului Vasile Ernu.

09
/06
/20

OPINIE Radu Jude şi Cristi Puiu sunt cei mai incomozi regizori din cinematografia română. Fiecare film şi fiecare interviu stârnesc un val de reacţii. E drept, taberele lor de admiratori şi de detractori sunt diferite, de multe ori chiar inversate. Nu e o întâmplare însă că tot ei sunt şi autorii unor forme radicale şi îndrăzneţe de cinema.

31
/01
/20

CORESPONDENȚĂ DIN BRUXELLES. La BOZAR, în Bruxelles, până acum în februarie 2020, puteți vizita (contra unei sume modice) o excepțională Expoziție Brâncuși. Este perla coroanei în prezența României la festivalul EUROPALIA, care în 2019 a fost dedicat țării noastre.

28
/01
/20

Îndeobște, afacerile premiilor literare din România sunt banale și jalnice reglări de conturi între găști, se desfășoară între oameni care ar intra toți într-o debara sau într-o cabină telefonică. Certuri mari, mize mici.

15
/11
/19

În ziua când am răspuns invitației onorante de a mă implica în bunul mers al festivalului arădean, ca director artistic, timp de aproape un deceniu, între 2002 și 2010, mi-am amintit de căldura cuvintelor regretatului meu frate, Victor Parhon, aflat în această ipostază până în anul trecerii sale în eternitate, cu privire la carsimaticul public de aici, la emoția sa neînchipuit de puternică, la trăirile  unor adevărați și fideli prieteni ai scenei și ai valorilor pe care aceasta le cultivă.

27
/09
/19

OPINIE Rezultatele celui mai recent concurs de proiecte de film organizat de Centrul Național al Cinematografiei (CNC) au declanșat scandal. Se întâmplă aproape mereu. Motivul principal: finanțarea primită de unii regizori controversați și ocolirea unor regizori importanți. Însă de ce se ajunge aici? Și ce se poate face pe viitor?

22
/08
/19

CRONICĂ DE FILM Nu e o întâmplare că regizorul lui „Poliţist, adjectiv”, unul dintre filmele emblematice ale Noului Cinema Românesc, oferă cel mai neaşteptat lungmetraj al ultimilor ani, care poate aduce o schimbare de direcţie. „La Gomera” este o reconfirmare: Corneliu Porumboiu rămâne cel mai inventiv, surprinzător şi autoreflexiv cineast român.

23
/06
/19

OPINIE Proaspăt intrat și în cinematografele de la noi, un nou film șochează o parte a spectatorilor, care îl califică drept „scârbos” sau „odios”: „Mănușa de Aur”, cu care Fatih Akin a agitat puternic apele și la premiera mondială din competiția de la Berlin. Când am devenit atât de sensibili?