„Julieta”. Culorile sentimentelor
https://www.ziarulmetropolis.ro/julieta-culorile-sentimentelor/

CRONICĂ DE FILM Inclus în Competiţia Festivalului de la Cannes, „Julieta”, noul film al spaniolului Pedro Almodóvar, bazat pe povestiri ale scriitoarei canadiene Alice Munro, laureată cu Nobel, este o melodramă plină de culoare în care sentimentele sunt aproape abstractizate, însă fără a exclude emoţia.

Un articol de Ionuţ Mareş|2 octombrie 2016

Portretist incurabil de femei deopotrivă fragile şi puternice și a căror energie domină fiecare cadru, Pedro Almodóvar urmăreşte în „Julieta” episoade din trei decenii din viaţa unei frumoase profesoare de literatură antică.

Ele sunt redate printr-o lungă scrisoare (în fapt, o rememorare-mărturisire) – pusă în imagini sub forma unor fragmente de flashback – pregătită pentru fiica ei pe care nu a mai văzut-o de 12 ani şi de a cărei urmă află întâmplător, ceea ce îi deturnează şi tulbură complet existenţa.

Incursiunea sentimental-subiectivă în propriul trecut capătă aspectul unei căutări ca într-un film noir, de suspans (idee întărită de muzica sugestivă a compozitorului Alberto Iglesias), doar că la Almodóvar „ținta” este împăcarea Julietei cu sine însăși, regăsirea unei liniști interioare demult pierdute. Privit astfel, „Julieta” este un neașteptat thriller al sentimentelor.

Hazardul – mai exact, întâlniri sau revederi puse în scenă, ironic, ca în cele mai la îndemână melodrame – şi o serie de decizii şi gesturi inconştiente, însă percepute retrospectiv de protagonistă ca având consecinţe tragice, par a determina destinul Julietei, interpretată, la vârsta a doua, de Emma Suárez şi, la tinereţe, de Adriana Ugarte.

Două actriţe ale căror chipuri expresive, traversate de bogate transformări, sunt puse elegant în evidenţă de prim-planuri revelatoare şi nu de puţine ori încărcate de emoţie, aşa cum se întâmplă, de pildă, într-un scurt moment de luciditate a mamei bolnave de Alzheimer a Julietei. Sunt multe femei în film, de toate vârstele și temperamentele, iar Almodóvar îi oferă fiecăreia șansa de a-și exprima personalitatea.

În acest univers almodovarian  în care sentimentele sunt aproape abstractizate, reduse la simple concepte, – şi asta pentru că, dramaturgic, „Julieta” se sprijină exclusiv pe momente narative tari, cu greutate, clasice -, emoţia se infiltrează totuși discret, fiind efectul sincerităţii situaţiilor de viață aduse pe ecran, și învăluie la final spectatorul într-o stare de melancolie, însă nu lipsită de speranță.

Amintirile din tinereţe ale Julietei – de la întâlnirea, într-un tren, a tatălui viitoarei ei fiice şi până la momentul în care fata împlineşte 18 ani şi îşi părăseşte mama sub pretextul unei căutări spirituale – sunt construite sub aparenţa unor reverii, idee sugerată prin artificialitatea secvenţelor din trecut.

O artificialitate întreţinută nu atât de paleta de culori puternice (specifice stilului lui Almodóvar)  – blondul părului, roşul aprins al hainelor, albastrul sau verdele unor locuinţe -, cât de sustragerea scenelor oricărei dramaturgii apăsat realiste.

Personajele din jurul Julietei sunt construite din una-două tuşe, iar unele sunt chiar caricaturizate (așa cum este o menajeră jucată de Rossy de Palma), în timp ce scenografia se aseamănă cu universul nenatural, teatral, al decorurilor ultimelor filme, extrem de speciale, ale lui Alain Renais.

„Julieta” este film despre confruntarea și asumarea propriilor greșeli și despre căutarea seninătății, realizat de unul dintre cei mai buni cunoscători ai pasiunilor omenești.

„Julieta” a intrat la 30 septembrie în cinematografe, fiind distribuit de Independența Film

„Julieta”, Spania, 2016

Regie: Pedro Almodovar

Scenariu: Pedro Almodovar, după povestiri de Alice Munro

Distribuție: Emma Suárez, Adriana Ugarte

01
/12
/23

Cu ocazia apariţiei "Fallen Leaves" (2023), ales deja de critici cel mai bun film al anului şi lansat şi la noi cu titlul "Frunze căzătoare", platforma MUBI a pregătit o amplă retrospectivă dedicată marelului regizor finlandez Aki Kaurismäki.

21
/11
/23

Ce începe clandestin și se termină cel puțin amuzant? O petrecere organizată de barmanul Klaus (Adrian Nicolae) la clubul în care lucrează, unde fratele lui, bodyguard (Cosmin „Micutzu” Nedelcu) e nevoit să dea o mână de ajutor, cu zâmbetul pe buze, e povestea filmului Klaus & Barroso.

17
/11
/23

„Un film care ne-a impresionat prin mizanscena sa, o relatare istorică lipsită de manierism care ne-a surprins, un film care ne-a făcut să plonjăm în haosul evenimentelor din 1989, odată cu fuga lui Ceaușescu. Un film în care agitația Revoluției nu e surprinsă doar în varii locuri din Sibiu, dar și în reacțiile și limbajul personajelor.”

16
/11
/23

Lanțul de cinematografe HAPPY CINEMA, prezent în București, Focșani, Alexandria, Buzău, Vaslui, Botoșani, Bacău și Bistrița, se extinde cu 4 cinematografe noi în țară (București și Slobozia) și unul în Republica Moldova, Chișinău. HAPPY CINEMA, brand cu capital 100% românesc, își consolidează poziția de top ca acoperire în țară.

14
/11
/23

"În lunile octombrie şi noiembrie am stat o lună la Timișoara ca bursier: am primit o bursă de creație Taifas în colaborare cu librăria La Două Bufnițe" - scriitorul Vasile Ernu îşi împărtăşeşte impresiile despre prima ediţie a unui nou festival timişorean.