CRONICĂ DE FILM Lansat recent de HBO (care e şi unul dintre producători), cel mai nou film al regizorului Steven Soderbergh, „Let Them All Talk” (2020), vine într-un moment prost. Ce interes poate să stârnească acum povestea unei scriitoare în criză (Meryl Streep) care porneşte într-o călătorie transoceanică pe un vapor de lux alături de două prietene şi un nepot?
Un articol de Ionuţ Mareş|12 ianuarie 2021
Am urmărit filmul având mereu în minte întrebarea sâcâitoare de mai sus.
Ar putea avea un astfel de film o relevanţă mai mare decât ca un simplu prilej de escapism de-o seară, cu unele pretenţii?
Sigur, a fost realizat înainte de criza mondială determinată de pandemie. Însă actuala situaţie, când industria filmului este puternic bulversată, cu consecinţe greu de anticipat, expune şi mai clar goliciunea tipului de cinema pe care îl reprezintă acest nou titlu al unuia dintre cei mai prolifici şi versaţi regizori americani.
Un fel de cinema care nu poate fi arondat masei de producţii comerciale de serie, dar nici nu e suficient de stimulant pentru a fi inclus în rândul filmelor care scot privitorul din pasivitate (aşa cum însuşi Steven Soderbergh a reuşit cu cele mai bune lungmetraje ale sale, dintr-o carieră întinsă pe mai mult de trei decenii).
Bazat pe un scenariu al scriitoarei Deborah Eisenberg, „Let Them All Talk” mizează în primul rând pe experienţa şi charisma unor actriţe cunoscute ca Meryl Streep, care joacă o prozatoare faimoasă de la care se aşteaptă o nouă carte de succes, şi Dianne Wiest şi Candice Bergen, în rolurile a două prietene din tinereţe ale lui Alice, care le invită să o însoţească în călătoria cu un vapor de lux din SUA spre Marea Britanie, unde urmează să primească un prestigios premiu.
Fiecare dintre ele are motivele sale pentru care a pornit pe acest drum, iar o mare parte din firul narativ constă în dezvăluirea treptată a acestora (şi, evident, în livrarea de informaţii despre trecutul şi relaţia lor).
Iar ideea unei excursii aparent desuete cu un transoceanic (motivată dramaturgic de imposibilitatea protagonistei de a zbura cu avionul) urmăreşte să marcheze un contrast între o lume şi o generaţie aproape dispărute, reprezentate de cele trei femei, şi un nou stil de viaţă, reprezentat de nepotul (de frate) al lui Alice (Lucas Hedges) şi de o agentă din partea editurii (Gemma Chan).
Că diferenţele sunt echilibrate prin mai multe asemănări sau inversări de roluri (se dovedeşte că femeile în vârstă sunt mai dezinvolte sentimental decât tinerii), ţine de obligaţia scenaristică a nuanţării.
Regia sofisticată a lui Steven Soderbergh – unghiuri neaşteptate ale camerei, tuşe comice create prin decupaj, mizanscenă sau jocul actorilor, eleganţa unor mişcări de aparat – dezmorţeşte pe alocuri filmul, însă fără a-l salva de la irelevanţă.
