Libretto Solitudine: elegie pentru singurătate
https://www.ziarulmetropolis.ro/libretto-solitudine-elegie-pentru-singuratate/

Se joacă la Teatrul Luni de la Green Hours spectacolul Libretto Solitudine, realizat de trupa Jamais Vu, coordonată de regizorul Matei Lucaci-Grunberg. Autorul textului: colectiv. Distribuţia: Réka Szász, Ana Șuşca, Mădălina Craiu, Andrei Cătălin, Ştefan Huluba, Kostas Mincu, Sever Andrei. Scenografia: Alexandra Putineanu. Coregrafia: Cristina Danu. Regia: bineînţeles, Matei Lucaci-Grunberg.

Un articol de Andrei Crăciun|17 decembrie 2019

Spectacolul Libretto Solitudine este compus dintr-o serie de 21 de tablouri. Toate sunt despre boala cea mai cumplită a mileniului curent: singurătatea. Acesta este firul roșu care le leagă.

Este un spectacol care se îndreaptă spre cabaret, doar pentru a se întoarce și mai încărcat de umor și de tristețe.

„Libretto Solitudine” provoacă la om râsul, dar nu e râsul acela gol care nu e însoțit de o minimă reflecție. Uneori, râsul acesta este doar o uvertură la lacrimă.

Actorii sunt deja cunoscuți pe scenele teatrului independent din România, iar unii dintre ei sunt și mai bine cunoscuți de publicul Teatrului „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, ba chiar unii sunt deja vedete și în lumea filului.

Jamais Vu e o trupă curajoasă, care nu se ferește de căutări artistice autentice, un fapt atât de rar încât se cuvine a fi, din când în când, consemnat.

„Libretto Solitudine” e îmbibat de ironie (se râde, pe bună dreptate, de presă, de popime, de cetățenii care sună la linia erotică) și autoironie (se râde și de viața actorilor, din care ridicolul nu lipsește decât în mod excepțional).

„Libretto Solitudine” e o oglindă care ni se așază înaintea și îndărătul ochilor, cu o tanderețe nu lipsită de cruzime, cum se mai întâmplă uneori în viață. Așa cum spun tinerii, acesta este un spectacol adevărat. A se merge să se vadă.



06
/11
/16

Romanul de dragoste are milioane de fani în toată lumea, iar de-a lungul istoriei multe dintre titluri au iscat scandaluri serioase. Ziarul Metropolis vă oferă un top al celor mai frumoase romane de dragoste din toate timpurile, zece povești pe care trebuie să le citești într-o viață.

28
/10
/16

Noaptea de 28 spre 29 octombrie 1952. În infirmeria penitenciarului din Aiud, Mircea Vulcănescu, unul dintre cei mai mari oameni de cultură ai României, murea în frig, cu o „cavernă la plămânul stâng”, după ce încercase să salveze viața unui tânăr, pe care-l protejase cu propriul lui corp.

19
/10
/16

Crede că cea mai mare problemă a generației lui este că trăiește într-un context haotic. Se simte norocos că face parte din trupa lui Victor Ioan Frunză și crede că atunci când ți se întinde o mână trebuie s-o prinzi. Face teatru cu voluptate, iar cele mai recente roluri în care-l puteți vedea sunt Mozart și Tipătescu în spectacolele „Amadeus” și „O scrisoare pierdută” de la Teatrul Metropolis.

20
/09
/16

Timișoara va fi Capitală europeană a culturii în anul 2021. Anunțul a fost făcut vineri și oamenii au plâns de bucurie când au aflat. Care este pulsul străzii și cum se vede „cultura” din mijlocul mulțimii?

11
/09
/16

Am fost la cinema, ba chiar la mall, să văd Sieranevada (propunerea României pentru Premiile Oscar, da?), scris și regizat de Cristi Puiu. Am plătit bilet, am luat loc în sală. Îmi place să înjur pe banii mei, da? Era o vineri și era un amurg. Nu eram douăzeci de oameni la film. Și uite care e treaba.

05
/09
/16

Pentru a înţelege mai bine cinematografia, este întotdeauna util să revenim la filmul mut, a cărui diversitate a fost remarcabilă. Acolo s-au pus bazele gramaticii vizuale, prin căutările marilor cineaşti-pioneri, aşa cum reaminteşte volumul nou apărut „Limbajul cinematografic în era filmului mut”, de Silviu Şerban.

14
/08
/16

Dragă domnule Zweig, vă scriu tocmai din Europa de Est, în anul 2016, după Hristos, pentru a vă informa că, așa cum v-ați temut, lumea a continuat să-și piardă mințile...

22
/07
/16

În Piazza Navona e cald, e torid, sunt grupuri de asiatici care zumzăie și fac poze la orice, sunt o mulțime de turiști care-și fac selfie în orice colțișor, zâmbind frumos și seducător în ecranul telefonului așezat pe bățul de selfie, ca să surprindă, desigur, și „obiectivele”, adică pe ei lângă „obiective”...

21
/06
/16

"Filmul „Poziția copilului”, , regizat de Călin Netzer, a fost foarte tulburător pentru mine. E un film despre întreaga noastră societate, despre cum ieșim dintr-un fel de a trăi și intrăm în altul, ceea ce pentru unii oameni e imposibil. A fost o onoare să fac parte din juriul care a hotărât premiul pentru acest film." - Tim Robbins