Lucian Pintilie, 84!
https://www.ziarulmetropolis.ro/lucian-pintilie-84/

„Lucian Pintilie este unul dintre puţinii regizori români înaintaţi în vârstă şi activi în perioada comunistă care îi influenţează pe realiştii sceptici ai generaţiei tinere, dintre care cei mai mulţi dispreţuiesc perspectiva obtuză şi alegorică, precum şi politica de compromis a vechii generaţii (…)” scria cunoscutul critic de film american A.O. Scott, în urmă cu 5 ani, în New York Times.

Un articol de Petre Ivan|9 noiembrie 2017

Unul dintre cei mai importanţi regizori români de teatru și film – autorul unor filme precum: Reconstituirea, De ce trag clopotele, Mitică?, Balanța, O vară de neuitat sau Niki Ardelean, colonel în rezervă – împlinește astăzi 84 de ani.

S-a născut la 9 noiembrie 1933, în Tarutina, Basarabia de Sud, azi în Ucraina, și-a absolvit IATC-ul, punând în scenă, ca lucrare de diplomă, piesa „Amphitrion” de Plaut.

Din 1958, începe să monteze pe diferite scene bucureștene, în special la Teatrul Bulandara, o serie de spectacole de excepție: „Copiii soarelui”, „Cezar și Cleopatra”, „Livada cu vișini”, „D’ale carnavalului”, cu acesta din urmă făcându-se cunoscut în mediile teatrale internaționale.

În 1964, debutează în cinematografie ca asistent de regie al lui Victor Iliu la Comoara din vadul vechi, urmând ca, în 1965, să regizeze primul său film Duminică la oara 6, film care obține premii la Festivalul de la Mamaia, Mar del Plata și Acapulco. Urmează apoi, în primăvara lui 1969, capodopera sa și a cinematografiei românești: Reconstituirea, film retras de pe ecrane la câteva săptămâni de la premieră.

* * *

„Dragă Lucian, 

Am de ce să îţi mulţumesc. Prin exemplul tău, tu eşti primul care mi-ai dat curaj de la început. Curajul că în teatru poţi face orice.  Tu ai pus degetul pe rană şi, în plin comunism, ai îndrăznit să arăţi că orice formă de cenzură e dezgustătoare. Orice intervenţie împotriva artei, a artistului şi a libertăţii de expresie e odios de dezgustătoare.

De la tine am înţeles că, în teatru cel puţin, nu putem fi singuri, că avem într-adevăr nevoie unii de alţii. Ca să arătăm într-o oglindă o imagine vastă a lumii în care trăim şi să încercăm să spunem adevărul, trebuie să căutăm calitatea, să ne înconjurăm de talente, de actori mari, care să fie şi inteligenţi, şi sensibili, şi conştienţi de misiunea lor. 

Nu cunosc pe nimeni ca tine care să fi folosit satira şi râsul în numele unei nevoi adânci de a revoluţiona arta, de a-i da un sens, de a o scoate din letargie, din pasivitate, şi a o energiza.  Şi ai demonstrat că într-o societate viciată, prin teatru se pot sparge tabuurile, se pot expune public minciunile inventate de politicieni. 

Faţa satirei sale combină sarcasmul cu durerea adâncă, deriziunea cu grotescul, atacul violent contra artificialului şi pretenţiozităţii. Iată câteva din armele legitime în numele moralei, al decenţei şi al bunului-simţ.  Teatrul tău a provocat mereu multă pasiune. Ne-a deschis ochii ca să vedem situaţia reală, mai adânc decât credeam noi c-o ştim. 

Oglinda pe care ne-ai pus-o în faţă ne arată că trebuie să fim vigilenţi. Tot ce e în jur e doar manipulare.  Cu toţii dorim schimbarea. Dar să schimbi ceva e îngrozitor de greu. Tu ştii asta mai bine şi ne spui, aparent glumeţ şi zeflemitor, dar în esenţă grav, că o adevărată schimbare în om sau în societate e foarte grea, mai grea decât să găseşti un milion de dolari pe stradă, cum spune un înţelept. 

Absurdul situaţiei noastre e evident. Dar, dragă Pinţi, tu, la fel ca Eugène Ionesco, precursorul tău, pari să spui, fără să spui, că absurdul nu e un sfârşit în sine.  Poate vei nega, dar eu sunt convins că şi tu crezi că avem în noi şi soarele, şi luna, şi pe Dumnezeu. Dar pentru a-L descoperi, trebuie să trăim altfel. Dacă trăim fără ideal, viaţa chiar că nu are sens.  Dar ca să fii sută la sută uman, se cere să recunoşti şi acest aspect, că acel ideal poate fi atins, că deasupra norilor cerul e mereu albastru. 

Nu ştiu care-i soluţia ta, dar a mea e că trebuie să merg spre interior, să încerc să mă cunosc pe mine însumi întâi de toate.  Tu spui în „Bricabrac”: „Am sentimentul că mă mut într-un alt spaţiu. O nouă locuinţă”. Eu vreau să cred că această locuinţă este în tine, în liniştea unei tăceri ce reverberează.  Te sărut.”

Andrei Şerban, scrisoare către Lucian Pintilie

* * *

În 1972, montează pe scena Teatrului Bulandra „Revizorul” de Gogol, piesă care, iarăși, este interzisă după numai trei spectacole. Atunci i se face propunerea de a lucra în străinătate. Astfel, în 1973, realizează pentru Televiziunea Iugoslavă Salonul nr. 6, film distins la Cannes, în 1978, cu Premiul Oficiului Catolic Internațional.

Stabilit la Paris, între 1974 și 1990, Pintilie montează pe marile scene ale lumii o serie de spectacole excepționale de teatru și operă, care-i aduc o incredibilă faimă internațională.

Revine în țară la începutul anului 1980 pentru D’ale carnavalului, devenit mai apoi De ce trag clopotele, Mitică?, numai că filmul este sabotat și oprit încă înainte de a apărea pe marile ecrane.

Terapia carnavalului este enormă, aşa a fost inventat Cimitirul Vesel de la Săpânţa – un decor nebun pentru carnavalul morţilor. – Lucian Pintitlie

Este scos din Arhiva Națională de Filme, la sfârșitul anului 1990, și are un succes fulminant. Regizorul însuși revine în țară, după 1990, și devine directorul Studioului de Creație Cinematografică al Ministerului Culturii.

Odată cu vârsta, menit să tempereze spaima lipsei de sens, apare un fel de complex reparator, constructiv, complexul pietrei de temelie. – Lucian Pintitlie

Regizează apoi filmele Balanța (1992), O vară de neuitat (1994), Prea târziu (1995), Terminus paradis (1998), bine primite de critică și public la festivalurile de la Cannes și Veneția. Urmează peliculele După-amiaza unui torționar (2001), Niki Ardelean, colonel în rezervă (2003) și Tertium non datur (2006).

Astăzi, Lucian Pintilie împlinește 84 de ani!

Foto:  Lucian Pintitlie – facebook

14
/12
/15

Cu un look și o agilitate de spadasin, Ara Malikian (n.1968) este un om-spectacol într-un show de vioară atipic. Susține primul său concert la vârsta de 12 ani, iar astăzi este un maestru excentric care se duelează continuu cu alți mari artiști ale căror lucrări le reinterpretează la fiecare apariție pe scenă. La București ajunge în mai 2016.

14
/12
/15

Teatrul Naţional Radiofonic îl sărbătoreşte pe Radu Beligan, la împlinirea vârstei de 97 de ani, prin lansarea premierei radiofonice a spectacolului Lecţia de violoncel, de Mona Radu, marele său succes de pe scena Teatrului Metropolis. Premiera radiofonică a spectacolului va avea loc în această seară, de la ora 23:05, la Radio România Actualităţi.

14
/12
/15

Intrat în Cartea Recordurilor, în 2013, pentru cel mai longeviv actor încă în activitate pe scena unui teatru, Radu Beligan continuă să uimească prin vitalitatea sa ieşită din comun. Actorul îşi sărbătoreşte astăzi cea de-a 97-a aniversare pe scenă, aşa cum şi-a obişnuit publicul, jucând în cea de-a 300-a reprezentaţie a spectacolului “Egoistul”. Radu Beligan poate fi văzut şi în “Lecţia de violoncel”, la Teatrul Metropolis din Bucureşti, al cărui director onorific este.

13
/12
/15

Jean-Paul Belmondo, numit şi « Bébel », este una dintre cele mai mari vedete ale cinematografului francez și campion incontestabil al box-office-urilor vremii, alături de Louis de Funès și Alain Delon… De-a lungul a cincizeci de ani de carieră, actorul a atras în săli mai mult de 130 de milioane de spectatori, jucând atât în filmele Noului Val, cât și în comedii de public sau în filme de acțiune.

13
/12
/15

Luni, 14 decembrie, de la ora 20:10, iubitorii teatrului au întâlnire cu doi monștri sacri ai marelui ecran: actorul, regizorul și poetul Dorel Vișan şi Orson Welles, regizorul, scenaristul și actorul care a marcat istoria cinematografiei mondiale și de la a cărui naștere se împlinesc anul acesta 100 de ani.

13
/12
/15

Două dintre ansamblurile Radio România – Orchestra de Cameră Radio şi Corul Academic Radio (pregătit de Dan Mihai Goia) – sub bagheta dirijorului Cristian Brâncuşi, îi invită pe iubitorii muzicii la Sala Radio miercuri, 16 decembrie (19.00), la un concert de Crăciun cu totul deosebit! Atmosfera catedralelor gotice germane, în care răsună de sărbători cântece sacre, va fi recreată la Sala Radio prin interpretarea unei celebre partituri semnate de BACH: ORATORIUL DE CRĂCIUN

12
/12
/15

În noaptea de 12 spre 13 decembrie 1983, Nichita Stănescu ajungea la Spitalul de Urgență Fundeni, acuzând dureri puternice în zona ficatului. Cu o zi înainte fusese la nunta unor prieteni. A ajuns la București, cu trenul, chiar în seara aceea, cu câteva ore înainte să moară.

12
/12
/15

Premiile Creativității ArCuB - UNATC au fost decernate, vineri seară, la sediul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L. Caragiale", unui număr de 20 de tineri studenți, masteranzi, doctoranzi sau absolvenți ai universităților bucureștene.

11
/12
/15

Actorul britanic Benedict Cumberbatch i-a trimis săptămâna aceasta o scrisoare lui Moș Crăciun. Epistola a fost publicată pe site-ul letterslive.com, cu ocazia Zilei Naționale a Scrisului de Scrisori, care se sărbătorește în Marea Britanie pe 7 decembrie.

11
/12
/15

Glasurile cristaline ce compun sonoritatea inconfundabilă a Corului de Copii Radio vă vor purta anul acesta în atmosfera de poveste a sărbătorilor de iarnă, către amintirile dragi ale copilăriei, prin magia cântecelor și colindelor de Crăciun. Sâmbătă, 12 decembrie (19.00), ansamblul Radio România, sub bagheta dirijorului VOICU POPESCU, vă invită la Sala Radio la un concert extraordinar de Crăciun.

11
/12
/15

Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti organizează vineri, 11 decembrie 2015, începând cu orele 11.00, la sediul Ominis, Aleea Turnu Magurele nr. 17A, Bucuresti o conferinţă pentru diseminarea informatiilor cu privire la activitatile desfasurate pana acum în cadrul proiectului „VALORificarea oportunităţilor de insertie pe piaţa muncii pentru grupurile vulnerabile, prin integrarea în Intreprinderi Sociale VALORIS”(ID:144616).