Marfa și banii. După 15 ani
https://www.ziarulmetropolis.ro/marfa-si-banii-dupa-15-ani/

În 2016 se împlinesc 15 ani de când debutul lui Cristi Puiu, „Marfa şi banii”, era prezentat, cu succes la critica străină, în secţiunea Quinzaine des Réalisateurs a Festivalului de la Cannes şi, la scurt timp, lansat în cinematografele din România, spre stupoarea unor comentatori şi în indiferenţa publicului.

Un articol de Ionuţ Mareş|25 Februarie 2016

În doar câțiva ani, interval în care mai mulți tineri debutau și începeau să fie remarcați și premiați în festivaluri, în special pe Croazetă, s-a dovedit că „Marfa și banii” – un proiect născut cu greu, din cauza obstacolelor din timpul producţiei -,  fusese începutul neoficial al unei schimbări profunde de viziune – asupra vieții și a reflectării ei prin limbajul filmic.

Radicalitatea noii generații era amplificată, parțial, de falimentul cinematografiei române la un deceniu de la Revoluție – în primul rând financiar, dar și tematic, stilistic și, pe alocuri, moral. „Marfa și banii” venea după un an, 2000, când nicio producție românească nu a putut fi văzută pe marile ecrane. Contextul social, economic și politic influența la rândul său lumea cinematografică, însă impactul nu a fost niciodată supus exegezei.

Apoi, prospețimea adusă de debutul lui Cristi Puiu și, treptat, de seria de filme ale noului val era cu atât mai ușor de sesizat (deși o parte a criticii și-a etalat obtuzitatea sau lacunele în cultura cinematografică, iar publicul nu părea încă suficient de pregătit), cu cât filmele anilor `90 impuseseră ceea ce ar putea fi numită o „estetică a disperării”, încă neanalizată cu detașare și aplicare, dar care îndepărtase întrucâtva spectatorii.

Abia o dată cu trecerea anilor și cu amplificarea interesului critic și teoretic pentru ceea ce a devenit Noul Cinema Românesc (NCR) s-a (re)descoperit afinitatea indirectă a unora dintre tinerii cineaști cu câțiva dintre regizorii din trecut, în special cu cei dedicați unor forme mai accentuate de realism (deși nu subjugați exclusiv acestuia) – Mircea Daneliuc, Lucian Pintilie sau Alexandru Tatos. Și s-a trasat o legătură subterană – mai pronunțată, în viziunea unora; mai firavă, în perspectiva altora – care a așezat într-un context mai nuanțat inovațiile propuse de NCR.

marfa-si-banii-play

„Marfa şi banii” este disponibil, de joi, pe Cinepub.ro, platformă online unde pot fi accesate gratuit şi în condiţii legale filme româneşti (noi sau vechi, scurtmetraje sau lungmetraje, documentare sau ficţiune), oferta fiind înnoită în fiecare săptămână. Click pe imagine pentru a vedea filmul!

Însă ruptura introdusă cu „Marfa și banii” de Cristi Puiu, un outsider care își făcuse studiile de pictură și cinema în Elveția, avea în primul rând de-a face cu estetica pe care o lansa. Un discurs ce a beneficiat deja de analize în texte și volume ale unor critici precum Alex Leo Șerban, Valerian Sava sau Andrei Gorzo. În cartea „Lucruri care nu pot fi spuse altfel” (2012), Gorzo plasa „bazinianismul lui Cristi Puiu” (dovedit şi mai puternic prin „Moartea domnului Lăzărescu” şi „Aurora”) într-o tradiție de decenii, dar și într-un peisaj cinematografic recent mai larg, în care puteau fi identificate influențe sau cel puțin legături cu alți cineaști în felul de a vedea și reda realitatea.

„Marfa și banii” aducea în atenție trei tineri necunoscuți până atunci, care au devenit apoi actori-cheie ai noului val – Alexandru Papadopol, Dragoș Bucur și Ioana Flora. Ei se alăturau unor actori consacrați, dar al căror joc căpăta noi expresii sub coordonarea perfecționistă a lui Cristi Puiu – Răzvan Vasilescu, Luminița Gheorghiu, Constantin Drăgănescu sau Doru Ana.

Dezinvoltura, firescul și înjurăturile din limbajul personajelor au șocat probabil cel mai mult publicul, incluzând aici o parte a criticilor și jurnaliștilor. Însă așa cum remarca Gorzo, nu aceasta era marea revoluție adusă de Puiu – Daneliuc, Pintilie sau Tatos „făcuseră deja filme în care personajele vorbeau ca pe stradă”.

Mai mult, eliberarea de cenzură din anii `90 a creat efecte extreme de sens invers, astfel că filmele de după Revoluție au fost invadate de nuditate sau de atacuri la pudibonderie, care eșuau însă de foarte multe ori în vulgaritate și kitsch.

Diferența pe care o face totuși „Marfa și banii” constă în efectul teribil de real pe care îl produce. O consistentă parte din film este drumul cu dubița pe care îl fac cei trei tineri de la Constanța la București, pentru a transporta contra a 2.000 de dolari, la solicitarea unui afacerist dubios dar influent, o geantă cu presupuse medicamente, acoperire de fapt pentru droguri.

Iar în prima parte a acestui drum, există „10-15 minute în care dialogul nu era nici vehicul pentru noi informații narative, nici generator de tensiuni dramatice, nici striptease psihologic al personajelor, nici semnalizator tematic, nici turnir sitcomist al vorbelor de duh” (Gorzo).

În special în mașină, camera împrumută poziția și perspectiva unui potențial al patrulea personaj, astfel că spectatorul devine un martor invizibil, dar tot mai implicat afectiv, al întâmplărilor. Aparatul de filmat, eliberat de constrângeri, își mută permanent atenția de la un personaj la altul – uneori după logica schimburilor de replici, alteori întârziind asupra câte unuia dintre ei, deși nu acesta se află în centrul de interes (decupajul este unul alert, care nu favorizează, ca mai târziu în filmografia lui Puiu, durata lungă a cadrelor şi planurile-secvenţă, ci caută mai degrabă să transmită un tip de nelinişte, de neastâmpăr, montajul neezitând să apeleze la elipse, care nu ascund însă detalii esenţiale).

De aceea nici informațiile care ajung la public despre ce se întâmplă de fapt în jurul anti-eroilor nu sunt complete, ci doar fragmentate – se mizează pe puterea sugestiei, instrument tipic al gramaticii cinematografice. Nu vedem aproape decât ceea ce vede protagonistul jucat de Papadopol (cu excepția începutului, când își face intrarea personajul malefic interpretat de Vasilescu, și a câtorva scurte momente ulterioare).

„Marfa și banii” este, bineînțeles, un road-movie (asumat ca atare de Cristi Puiu şi de coscenaristul Răzvan Rădulescu), însă unul dublat de o structură de thriller şi de o construcție impecabilă a suspansului și a modului în care sunt livrate revelațiile spre care se îndreaptă treptat protagoniștii.

Filmul este totodată „iniţiatic”, însă maturizarea sau pierderea inocenţei de către cei trei tineri în urma acestui drum care îi pune faţă în faţă cu moartea (sunt ei înşişi ameninţaţi, iar în final îşi descoperă urmăritorii ucişi) este redată subtil, temperat, nedeclarativ, mai curând ca rezultat secundar al unei poveşti care trebuie spusă cât mai bine, cât mai credibil şi cât mai natural.

Nu mai suntem pe terenul aşa-numitelor teme mari, al discursurilor pe faţă despre România, (anti)comunism, tranziţie (criticul Eugenia Vodă nota, just, că „filmul cultivă o (anti)retorică a banalului, a ficţiunii privite în manieră cvasi-documentară”). Însă tocmai datorită evitării clişeelor şi rămânerii în zona realului, reflectarea, în fundal, a României de la sfârşitul anilor `90 şi începutul noului deceniu este cu atât mai acută.

Privit la 15 ani de la lansare, „Marfa şi banii”, care începe să poarte amprenta şi a unui „document de epocă”, se arată cu atât mai clar un film despre o generaţie, corect descrisă de Eugenia Vodă atunci când se referă la personajul lui Papadopol ca posibil reprezentant al acesteia – amestec de „inconştienţă, superficialitate, inocenţă, încăpăţânare şi pragmatism”. O generaţie a cărei speranţă era să îşi măsoare succesul în viaţă prin mutatul de la părinţi şi eventuala deschidere a unui butic, într-o societate ale cărei realităţi dure (şi din care făcea parte şi mafiotul local) abia începeau să le devină cunoscute.

Articol apărut şi pe blogul lui Ionuţ Mareş.

22
/08
/19

Bucharest International Dance Film Festival (BIDFF) unica manifestare cinematografică din România dedicată filmelor de dans, care va avea loc între 4 - 8 septembrie, prezintă filme și performance-uri în premieră la București: Midnight Specials - cine(dans)concert cu Karpov not Kasparov, o selecție de filme pentru adolescenți curatoriate de Super! Festivalul de Filme Făcute de Adolescenți,  Emotional Bodies si cele mai bune filme din cadrul FIVER.

22
/08
/19

CRONICĂ DE FILM Nu e o întâmplare că regizorul lui „Poliţist, adjectiv”, unul dintre filmele emblematice ale Noului Cinema Românesc, oferă cel mai neaşteptat lungmetraj al ultimilor ani, care poate aduce o schimbare de direcţie. „La Gomera” este o reconfirmare: Corneliu Porumboiu rămâne cel mai inventiv, surprinzător şi autoreflexiv cineast român.

22
/08
/19

În anii ’80 mureai de frică sau mureai de râs... AREST, cel de-al doilea lungmetraj semnat de Andrei Cohn, va avea premiera în cinematografele din România pe 20 septembrie. Filmul îi are în distribuție pe Alexandru Papadopol și Iulian Postelnicu, alături de András Hatházi, Liviu Pintilieasa, Sorin Cociș și Marian Alexoaia.

21
/08
/19

HISTORY prezintă una dintre cele mai importante perioade ale istoriei României în două filme documentar, ce vor fi difuzate pe 23 august: „Regele care l-a păcălit pe Hitler” de la ora 21:00, și în premieră, „Maria, Inima României”, de la ora 22:00. Producțiile prezintă viața celor mai puternici și iubiți monarhi din țara noastră, Regele Mihai I al României și Regina Maria.

19
/08
/19

Lungmetrajul „Ivana cea Groaznică”, regizat de Ivana Mladenović, a câștigat premiul special al juriului secțiunii Cineasti del Presente din cadrul Festivalului de Film de la Locarno, care s-a încheiat sâmbătă. Premio speciale della giuria CINÉ+ constă într-o campanie de promovare în valoare de 25.000 de franci elvețieni acordați de canalul francez de televiziune pentru lansarea filmului câștigător în cinematografele din Franța.

16
/08
/19

CRONICĂ DE FILM În cel mai nou film al său, „Once Upon in... Hollywood” (2019), Quentin Tarantino e interesat mai puţin să creeze suspans sau să ofere acţiune, şi mai mult să redea cu melancolie ceea ce se presupune a fi sfârşitul unei epoci în cinema-ul american - finalul anilor `60.

16
/08
/19

Din cele peste 1500 de producţii înscrise în cele trei secțiuni competiționale din cadrul Bucharest International Dance Film Festival 2019 au fost selectate 43 de scurtmetraje, din 18 țări de pe întreg mapamondul. Competiția internațională cu secțiunile  - Time Stand Witness, The Road not Taken și Acts of Rebellion -  cuprinde 30 de filme, din 15  țări. Bucharest International Dance Film Festival se va desfasura in perioada 4 - 8 septembrie 2019.

15
/08
/19

Sriitorul Vasile Ernu ("Născut în URSS", "Ultimii eretici ai Imperiului", (2009); "Bandiţii") a văzut aseară ultimul film scris, regizat şi jucat de Casey Affleck  și a scris despre el în această dimineață, pe pagina sa de facebook. Cinefilii care nu se tem de spoilere se pot bucura astfel de un text savuros. Din păcate, "Light of My Life" nu este încă disponibil în cinematografele din România.

15
/08
/19

Raoul Taburin este un geniu al bicicletelor. Poate depista orice defecțiune doar folosindu-și auzul. Puțini ar crede că Raoul ascunde un secret care îl bântuie și pe care a tot încercat să-l împărtășească: în ciuda experienței sale de mecanic, Raoul nu-și poate ține echilibrul pe două roți. SECRETUL LUI RAOUL TABURIN/ RAOUL TABURIN, o poveste fermecătoare despre biciclete și sindromul impostorului, imaginată de scenaristul filmului Amélie, va fi lansat în cinematografele din România pe 23 august.

14
/08
/19

Joi, 15 august, începând cu ora 19.00, are loc avanpremiera celei de-a patra ediții a DokStation Music Documentary Film Festival, la Fabrica Gastropub (Splaiul Unirii, 160). În Avanpremiera ediției a 4-a a DokStation, va fi proiectat, în premieră națională, filmul documentar Sting : A Free Man (2017, regia: Julie Veille), precedat de o selecție muzicală din discografia Sting și The Police. Intrare liberă.

13
/08
/19

Deja aclamat de critici și așteptat de cinefilii din lumea întreagă, cel de-al nouălea film al lui Quentin Tarantino, “Once Upon A Time In Hollywood” / “A fost odată la… Hollywood”, se lansează săptămâna aceasta în cinematografe. Cu o distribuție impresionantă, producția Sony Pictures va avea premiera pe marile ecrane din România vineri, 16 august 2019, și se anunță drept una dintre cele mai “fierbinți” lansări ale verii.

13
/08
/19

"Blondele sunt cele mai potrivite victime. Ele sunt asemeni zăpezii virgine în care ies la iveală urmele însângerate." - Alfred Hitchcock. Se împlinesc, astăzi, 120 de ani de la nașterea cineastului considerat „maestrul suspansului”. 

Page 1 of 24412345...102030...Last »