Marius Giura, directorul festivalului: ”Mulți spun că Gărâna Jazz Fest dă dependență”
https://www.ziarulmetropolis.ro/marius-giura-directorul-festivalului-multi-spun-ca-garana-jazz-fest-da-dependenta/

”Există o compatibilitate mare între locul festivalului şi muzica pe care o reprezintă. Ambele te duc în afara zonei de confort, dar se spune că acolo se întâmplă lucrurile frumoase” (Gărâna Jazz Festival).

Un articol de Cristina Enescu|9 Iulie 2017

Gărâna Jazz Fest. Un festival de jazz (deci de nișă), într-o stațiune turistică și ea de nișă (un sat din Munții Semenic), cu vreme uneori capricioasă și locuri de cazare majoritar la cort. Și totuși, de 21 de ani se organizează acest cel mai mare festival în aer liber din România și totodată din Europa Centrală și de Est. Ediția de anul acesta are loc între 6 și 9 iulie. Am vorbit cu Marius Giura, vizionarul, organizatorul și directorul acestui eveniment, despre frumoasa încăpățânare de a face un festival la înălțime, la propriu și la figurat, timp de peste 20 de ani.

Ce alchimie de elemente creează atracția acestui festival?

Frumusețea locului și a zonei. Faptul că o dată pe an poți evada din cotidian, fără ziare, fără televizor, fără haine dichisite, fără rigorile urbane, și să ai parte de muzica aceea care de 20 de ani te dă peste cap, asta cred că a fost și este rețeta atracției acestui festival.

Jazzul și natura, ambele libere, deseori imprevizibile, surprinzătoare. Ideea de jazz în aer liber s-a împământenit în România datorită festivalului de la Gărâna. Cum se înscrie el în peisajul jazzului în aer liber din Europa?

Sunt multe festivaluri de jazz open-air în Europa, unele chiar foarte mari (Vienne, Umbria, Pori, San Sebastian). Gărâna vine cu sălbăticia locului, cu ambianța ultra-rurală și cu modul original în care a fost conceput locul de desfășurare (buștenii, bucătăria tradițională). Muzical, Gărâna e tributară jazz-ului contemporan, cu aplecare țintită pe ritmurile și stilul nordic.

Marius Giura, directorul Gărâna Jazz Fest

Cum ați descrie ”starea Gărâna Jazz Festival” în acest al XXI-lea an? E tot ”dincolo de zona de confort”?

Starea e aceeași ca la ediția a XX-a, e greu de depășit un anume confort. Sunt sigur însă că publicul așteaptă cu înfrigurare noua înfățișare a scenei și schimbările produse după incendiul din toamna trecută.

Cum s-a schimbat publicul de-a lungul anilor? De la nașterea festivalului s-a născut și a crescut încă o generație, supusă diferitelor mode muzicale și de entertainment.

Gărâna a fost și este un festival de familie. Copiii primelor ediții vin astăzi la festival cu copiii lor, așa s-a perpetuat, în principal, publicul de azi. Desigur au venit și multi alții. Publicul nostru, indiferent de vârstă, e receptiv la schimbările apărute în ultimii ani. Spunea un fost ministru că ,,acest festival e cea mai bună dovadă că și în România se poate face divertisment de calitate”. La Gărâna nu e nici divertisment, nici entertaiment. E cultură, cred eu, în stare pură. Acesta e magnetul care atrage acest public. Audiența Gărânei e asigurată de calitatea și educația spectatorilor.

Cum faceți selecția artiștilor participanți în fiecare an?

Subiectiv, după gustul meu. Invit doar artiști care îmi plac, care vin cu proiecte noi și cântă cu pasiune. Sunt și au fost multe situații însă, când, din varii motive, nu pot aduce tot ce vreau. E o mare concurență între festivaluri în acest weekend vânat de toți, conexiunile de transport nu sunt tocmai favorabile, dar până la urmă am reușit să prezint publicului concerte memorabile.

Are Hanul La Răscruce o poveste? Sau povestea lui publică a început odată cu festivalul născut aici?

Hanul ,,La Răscruce” are și povestea lui. Când Gigi Tăuș (patronul hanului și co-fondator al festivalului) a cumpărat casa, a amenajat totul după gustul său de bijutier și foarte repede a ajuns un reper în zonă. Era prima pensiune privată (și singura vreo câțiva ani), se mânca foarte bine și era căutată de turiștii timișoreni tocmai pentru calitatea meniului. După ce a apărut festivalul, renumele său a crescut și a rămas și astăzi un reper turistic în zonă, deși au mai apărut vreo 30 de pensiuni.

Ce e special la acest sat, Gărâna, ce credeți că-i fascinează pe spectatorii români, nordici și din alte părți ale lumii față de multe alte locații superbe în care se cântă jazz?

Gărâna, după plecarea poemilor în Germania în anii 90, a devenit un sat de vacanță timișorean în mare parte și (ceea e foarte important) arhitectural a rămas aproape identic. S-au păstrat și obiceiurile ,,nemțesti” de a zugrăvi casa și a vopsi lemnăria în fiecare an și de a păstra culorile vechi ale satului, alb, verde și foarte puțin negru. E un sat mic, cochet, cu două străzi și o răscruce, clădit în pantă abruptă. Sunt zile când e aproape gol, dar în zilele festivalului e o vânzoleală de neînchipuit. Atât la Han cât și în actualul loc al festivalului (Poiana Lupului), amenajarea e cu totul atipică față de alte mari locații ale festivalurilor mai sus pomenite.

În 2015, după reparații, la orga din vechea biserică din satul Văliug s-au cântat improvizații de jazz. Cum sună jazzul în biserică? Mai ales că există un curent tot mai popular în acest sens, ceea ce s-a văzut și la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu din acest an (concerte, spectacole de dans și de teatru în biserici vechi).

Biserica din Valiug e cu totul specială. E frumoasă, mare și are o acustică deosebită. Publicul este ales, doar cei împătimiți se trezesc dimineața să vină la concerte, dar cu toate astea e mereu plin. E locul în care artiștii pot prezenta proiectele lor mai ,,underground” sau cele mai ,,soft” tocmai datorită locului cu totul special. Aici se pot manifesta în proiecte mici, solo sau duo și cel mai des acustice.

Vă amintiți vreunul dintre feedback-urile memorabile pe care le-ați primit după vreo ediție de festival?

Jean Luc Pony a spus că în 50 de ani de carieră a întâlnit un singur festival asemănător, undeva în Munții Stâncoși iar Charles Lloyd a anulat niște zboruri și a mai rămas vreo 4 zile în Gărâna, îndrăgostit de acest loc. Așa s-a născut piesa ,,Gărâna Woods”, piesa care apare pe unul din DVD-urile artistului.

Costurile urcării la Gărâna a întregii logistici sunt substanțiale. Tradiția locului cântărește mai greu decât posibilitatea ca, poate, un alt loc din zonă, mai accesibil, să facă organizarea acestui eveniment mai ușoară?

Eu sunt timișorean. Mi-ar fi mult mai ușor să fac un festival la câmpie sau mai aproape de vreun alt oraș. Nu ar mai fi același lucru însă. Publicul iubește și locul în egală măsură. Și eu la fel!

Aveți ajutor din partea voluntarilor?

Da, am o echipă de 8-10 oameni, foști studenți, oameni cu joburi importante, unii s-au mutat la Cluj, dar la primul semn vin la acțiunile noastre, iar de la Gărâna nu a prea lipsit nimeni. Echipa e ca o familie, de ani de zile colaborăm foarte bine și doar plecarea din țară i-a indepărtat pe unii dintre ei.

Dar autoritățile locale?

Au fost ani buni, au fost și sunt și ani grei. În funcție și de felul cum e receptat evenimentul. Din cele două județe bănățene mereu a existat un sprijin, ca pentru un eveniment de nișă!

Ce îi poate atrage aici pe cei nefamiliarizați cu artiștii (celebri în lumea jazzului) pe care îi aduceți? Cu ce i-ați sfătui să înceapă, din ”meniul” acestui an?

Să înceapa cu primul concert al primei zile, grupul suedez Tonebruket condus de Dan Berglund, fostul basist al genialului grup Edbjorn Svenson Trio (la vremea lor nr. 1 mondial). E un grup care foarte repede îi va introduce în ,,stare”. Apoi vor deveni suporteri fideli ai festivalului. Mulți spun că Gărâna creează dependență.

Jamaaladeen Tacuma, Gărâna Jazz Festival 2015

Există ceva ce v-ați propus să realizați sau să îmbunătățiți față anul trecut, iar anul acesta ați reușit?

Anul trecut a fost o ediție aniversară, lungă, stufoasă și foarte valoroasă, greu de repetat. Am încercat anul ăsta să cream un line-up valoros, foarte bine închegat, cu artiști din liga I, și sperăm să ne ridicam la nivelul așteptărilor.

Cum a apărut ideea de a realiza Gărâna Jazz Festival Book și ce vă doriți prin acest proiect?

Ideea aparține fiicei mele Simona, care a gândit acest proiect înainte de ediția aniversară, și a plecat la drum din start cu frații Șovăială. E un proiect care marchează frumos cei 20 de ani de festival.

Simona Giura, directorul executiv, spunea anul trecut că festivalul caută ”nu neapărat virtuozitatea, ci acel sound care te răscolește și te face să simți.” Pe lângă prestațiile muzicale, pe Dvs. ca organizatori, ce anume vă bucură în timpul festivalului?

Pentru că în mare parte cunosc ce se va cânta pe scenă, mă bucură mulțumirea publicului, mă bucură și fluierăturile publicului când anunț terminarea ediției de festival.

Dați-ne câteva exemple dintre multele nume sonore de anul acesta și, pe scurt, un motiv pentru care i-ați invitat.

David Torn, John Scofielduberjam, Bill Frisell, Omar Sosa, Enrico Rava & Tomasz Stanko, Bobo Stenson, Nguyen le, Haakon Kornstad, Sebastian Spanache, Vasil Hadzimanov, Marius Preda, Wolfgang Muthspiel, Gwylim Simckock, Giovani Guidi, Melt Trio, Thy Veils, Tonebruket, Mircea Tiberian, Raul Kusak, Arcus Trio, Gerald Cleaver și un spectaculos come back, după 20 de ani: Marta Hristea. I-am invitat pentru că au fost cei mai buni pe care i-am găsit disponibili. Și pentru că îmi plac foarte mult.

Anul trecut, festivalul a inclus și lansări de carte, un documentar al Fundației Culturale Jazz Banat despre edițiile dintre 2012-2015 precum și o trupă de teatru. Ce evenimente conexe concertelor de jazz vor avea loc anul acesta?

Aceaași trupă de teatru, Auăleu, lansări de cărți, de CD-uri, o nouă ediție a târgului național de viniluri și în special proiecțiile de film oferite de Institutul Francez.

Așadar Gărâna Jazz Festival, în continuare, pentru că…..?

Pentru că nu pot altfel, sau mai degrabă pentru că nu pot fără!

Wojtek Mazolewski – Joanna Duda 

28
/10
/17

Dan Puric vorbeşte despre: România, situaţia profesională a actorului de teatru şi de pantomimă român, valoarea în România, teatrul si regimul politic totalitar, identitatea culturală a Europei de Est după 1989, într-un interviu publicat în cartea „Românii secolului XXI“, de Rhea Cristina.

10
/10
/17

INTERVIU Andi Vasluianu și-a petrecut copilăria în Teatrul Nottara, unde bunicul său era regizor. Astăzi îl vedem pe scena aceluiași teatru, dar mai ales ne-am obișnuit să-l vedem în filme. Cel mai nou dintre acestea este „Breaking News”, în regia Iuliei Rugină, film pe care îl găsiți în aceste zile în cinematografe și de la care pornește și discuția de față.

01
/10
/17

REPORTAJ „Linişte! Motor! Se filmează!” – o după-amiază pe platoul de filmare la „Moromeţii 2”, pe care regizorul Stere Gulea îl realizează în aceste zile chiar în satul Talpa şi în legendara casă folosită în clasicul film de acum trei decenii.

27
/09
/17

INTERVIU Oana Răsuceanu și Asociația Culturală Control N invită liceenii să-și danseze poveștile, între 9 și 15 octombrie, în cadrul atelierului de dans contemporan pentru adolescenți Dance Yourself. Iată despre ce e vorba!

22
/09
/17

INTERVIU Născut în 1977, la Piatra Neamț, regizorul Daniel Sandu alegea să studieze în adolescență la Seminarul Teologic „Sfântu Gheorghe” din Roman, experiență care avea să inspire primul său lungmetraj – „Un pas în urma serafimilor”, care intră astăzi în cinematografe.

06
/09
/17

Între 7 și 10 septembrie, trăim într-un oraș al dansului, datorită Bucharest International Dance Film Festival, care ne propune cele mai atrăgătoare filme de dans ale momentului. Despre provocările unui astfel de eveniment, am stat de vorbă cu coregrafa și regizoarea Simona Deaconescu, cofondatoare a festivalului ajuns la a treia ediție.

07
/08
/17

Renumitul director de imagine italian Blasco Giurato semnează imaginea filmului românesc ”Octav”, al regizorului Serge Ioan Celebidachi, ce va rula în cinematografe începând cu 6 octombrie 2017. Marcel Iureș are rolul principal în filmul în care mai joacă actori precum Victor Rebengiuc, Andi Vasluianu, Lia Bugnar. Blasco Giurato a semnat imaginea a peste 100 de filme, printre care și „Cinema Paradiso”, pelicula premiată cu Oscar.

01
/08
/17

Românul celebru în străinătate care a descoperit Legea Constructală, Membru de Onoare al Academiei Române din 2011, Doctor Honoris Causa a 18 universități din lume este printre primii 100 cei mai citați din inginerie. Profesorul universitar la Duke University, universitatea particulară de elită în SUA, ține prelegeri pe tot globul și a publicat 30 de cărți.

21
/07
/17

Bogdan-Alexandru Stănescu (BAS) coordonează colecția „Biblioteca Polirom”. BAS (39 de ani) este poet și, din acest an, romancier. Cartea sa „Copilăria lui Kaspar Hauser” a fost primită cu entuziasm, primind elogii peste elogii. Ne-am întâlnit să stăm un pic de vorbă despre cărți, nu neapărat ale noastre. A reieșit că situația nu e deloc roz. Iată.

Page 1 of 2712345...1020...Last »