„(…) Acum, în Octombrie, la 40 de ani vreau să alerg primul meu maraton. Nu mi-e frică să greşesc, mă bucur când o fac şi învăţ din asta..! Iubesc teatrul şi mă simt norocos că am şansa să fac ce-mi place!” – Marius Manole. Actorul despre care regretatul Radu Beligan spunea că „un astfel de talent apare o dată la 100 de ani” îşi serbează, astăzi, cea de-a 40-a aniversare.
Un articol de Petre Ivan|4 octombrie 2018
„Eu sunt Marius, am 40 de ani. Sunt născut pe 4 oct. 1978 la Iaşi, unde am făcut şi facultatea de actorie. Am fost actor la Teatrul Municipal din Focșani, la Teatrul Maria Filotti din Brăila și de 15 ani sunt angajat la Teatrul Naţional din Bucureşti! Despre mine multe lucruri nu sunt de spus…” – mărturisește actorul pe www.mariusmanole.ro
„Principala mea calitate este că pot munci mult și când spun mult, spun de fapt foarte mult.. Îmi place să încerc lucruri noi și să-mi depășesc limitele (care sunt destule) poate de asta am început să fac facultatea de coregrafie, poate de asta am jucat câte 3, 4 și uneori 5 spectacole intr-o zi…
Poate de asta acum, în Octombrie, la 40 de ani vreau să alerg primul meu maraton. Nu mi-e frică să greșesc, mă bucur când o fac și învăț din asta…!
Iubesc teatrul și mă simt norocos că am șansa să fac ce-mi place! În rest vă invit la teatru și vă aştept cu mare drag aici!”
Născut în urmă cu patru decenii la Iași, Marius Manole a avut o copilărie fericită alături de părinții care i-au îngăduit multe năzbâtii: “Copilăria… O, Doamne, ce de mult a fost! Iașii copilăriei mele… Am avut o copilărie foarte fericită, părinții mei m-au ferit de probleme, n-aveam habar că se întâmplau în jur răutăți, minciuni, lucruri rele. La mine era liniște. (…) Sigur că da, mai mâncam şi bătaie. Dar nu era așa o traumă cum e acum. La noi, bătaia era… o formă de alint, un pic mai agresivă, dar nu era așa o mare supărare când ne băteau părinții. Adică știam că, dacă am greșit, trebuie să plătesc cumva. Bine, eram și foarte șmecher. Aveam în dormitor un dulap și între dulap și perete era un spațiu, ori, eu fiind foarte slab și foarte mic, încăpeam acolo. Și țipam „Tata meu nu mai fac!!! Nu mai da!!!” Dar, de fapt, el dădea cu cureaua în dulap. Și așa făceam de fiecare dată, mă refugiam în colțul acela și ieșeam de-acolo șmecher și ziceam: „Vai, tata, dar ce tare ai dat!”. Artist de mic…”
O parte din vacanțe și le-a petrecut la bunica din Popreaca (un sat aproape de Iași), unde stătea toată ziua cu noroiul pe degete, mergând câteodată la câmp, la prășit, și mâncând la prânz ce mâncau ai lui: mămăligă
cu ceva.
Să nu mă întrebaţi de ce îl iubesc! Talentul lui îl depăşeşte pe al meu. Cred cu tărie că Marius Manole reprezintă pentru teatrul românesc şi pentru generaţia lui unul dintre acei actori extraordinari, care se nasc o dată la o sută de ani – Radu Beligan
Până să ajungă la facultate, jucase deja în cinci-șase spectacole la Teatrul Național. După facultate nu se angajează la Iași, merge la Reșița, dar nu-i convine acolo, ajunge la Brăila și apoi la București, unde Radu Apostol îl distribuie în „Drept ca o linie”.
“Prima dată și prima dată mi-am dorit să devin învățător. După aia am renunțat… Și din clasa a doua am vrut să mă fac actor. Alt gând n-am avut.” – Marius Manole
De atunci, Marius Manole, care a fost decorat, în urmă cu doi ani cu Ordinul „Meritul cultural” în grad de Cavaler, a jucat și continuă să joacă alături de cele mai mari nume ale scenei româneşti.
„Mă uit cu groază la colegii mei care nu au ce juca şi ar juca oricând. Mi-e frică. Recunosc că joc din frica de a nu avea ce juca mâine. E o frică tâmpită, moştenită probabil din comunism, când n-aveam mâncare şi acum strângem şi mâncăm tot şi cumpărăm tot şi adunăm tot” – Marius Manole.
Foto: Marius Manole, Radu Beligan – facebook
