Mike Godoroja: „Vom fi mereu o țară surprinzătoare”
https://www.ziarulmetropolis.ro/mike-godoroja-vom-fi-mereu-o-tara-surprinzatoare/

Muzicianul Mike Godoroja (53 de ani), cunoscut şi ca realizator de emisiuni de radio şi televiziune de profil blues, jazz sau rock, fondator al Mike Godoroja & Blue Spirit, a militat mereu ca românii să rămână în România. El ne-a oferit un interviu special în acest an al centenarului Marii Uniri.

Un articol de Andrei Crăciun|4 aprilie 2018

Mike, la ce lucrezi acum? Ce pregătești și unde vă putem vedea, pe tine și formația, în perioada următoare?
Lucrăm la un proiect foarte complex, un dublu album ce se numește „Născut în România“. Este o întreprindere mult mai laborioasă decât mi-am închipuit, dar fascinantă. Această apariție discografică cred că va reprezenta spiritul aniversar al formației noastre, noi împlinind în 2018 două decenii de activitate. În perioada următoare avem concerte pregătitoare turneului din toamnă.

Pentru cine nu te cunoaște, care e istoria lui Mike Godoroja, pe scurt? Din cele mai vechi timpuri până astăzi? De unde vii și unde mergi?
Provin dintr-o familie de basarabeni, dar m-am născut în București, am crescut înconjurat de prieteni care ascultau sau studiau muzică, ca atare această pasiune pentru arta sunetelor mi-am format-o de timpuriu, încă de prin clasa a V-a, a VI-a; am fost susținut de părinții mei, care după puterile lor m-au ajutat să procur discuri cu: Led Zeppelin, Ray Charles, Johnny Cash.

În liceu am intrat într-o formație de rock, Phoebus, alături de muzicieni care au făcut carieră: Gheorghe Emanuel „Fiță” – la chitară și claviaturi (a cântat cu Rosu și Negru și Direcția 5) , Florin Ionescu – la tobe (care a cântat cu Direcția 5) și regretatul Net –la chitară bas. Fratele meu era un foarte bun chitarist, într-o altă formație, așa că acasă trăiam într-o atmosferă de instrumente și discuri vinyl.

În facultate am fondat clubul de jazz Richard Oschanitzky, ajutat fiind de George Marcu, Liviu Zamora și Florian Lungu (Moșu) – excelenți oameni de radio. Și tot în acea perioadă am început cursurile de saxofon tenor cu nemuritorul interpret de jazz Dan Mândrilă.

După facultate, am avut șansa să intru la radio și în televiziune, unde ideile mele de promovare a muzicii de jazz, rock și blues au putut fi puse în practică, primind de la public un semnal cuceritor. M-am reîntors pe scenă în 1997, înființând proiectul Mike Godoroja & Blue Spirit, iar în paralel am fost producătorul formației Iris, punându-mi în practică cunoștințele căpătate din anii de facultate, de la Paris – în specializarea televiziune. Drumul meu a rămas neschimbat până azi. Și asta voi face cât voi mai putea.

Prin albumul Născut în România militezi în anul 2018 – an de mari frământări sociale în care mulți renunță să mai rămână în România – la a trăi și a lupta în continuare aici, unde ne-am născut. De ce? Ce crezi tu despre patriotism?
Cred că a fi născut aici nu este o rușine sau o mândrie mai mare decât a fi american, neamț sau coreean… Pentru că aici înseamnă Rapsodia Română și Coloana fără sfârșit,  casa în care ne-am născut și drumul nostru unic în cunoaștere. Aici sunt anii superbi de facultate, e spiritul lui Johnny Răducanu și al lui Florian Pittiș, aici este publicul pe care îl iubesc și îl cinstesc… Și asta nu e puțin lucru… Înseamnă totul!

Ai trăit o vreme în Canada și ai lucrat în Statele Unite ale Americii, cum se face că nu ai rămas în Occident? Ce te-a adus înapoi acasă?
Nu am rămas în Occident, ci am revenit, pentru că nu am vocație de emigrant.

Insiști să vedem și partea plină a paharului? Care e partea plină?
Partea plină este viața noastră, din care fac parte părinții, prietenii, copiii noștri, visele din adolescență, oamenii de bună-credință care sunt majoritari în țara noastră.

România își aniversează în acest an centenarul. Unde crezi că va fi țara noastră peste încă o sută de ani?
Țara noastră va fi în aceeași poziție în care a fost și cu o sută de ani în urmă în raport cu țările occidentale, adică vom avea o evoluție moderată, într-o continuă scenetă caragialescă, cu vârfuri culturale și sportive, ce vor face Occidentul invidios. Vom fi mereu o țară surprinzătoare.

Care e cea mai importantă valoare din viața ta? Ce ți-ar plăcea să lași moștenire tinerelor generații?
Vreau să las moștenire spiritul meu tânăr, iubirea față de părinți și respectul sacru pentru marile valori.

Țara noastră va fi în aceeași poziție în care a fost și cu o sută de ani în urmă, în raport cu țările occidentale, adică vom avea o evoluție moderată, într-o continuă scenetă caragialescă, cu vârfuri culturale și sportive, ce vor face Occidentul invidios. (Mike Godoroja, muzician)

Foto: arhiva personală a artistului



17
/09
/14

Activă atât în teatrul de stat, cât și în cel independent, actrița Nicoleta Lefter vorbeşte despre cum se îmbogățește sufletește datorită meseriei sale și despre exigențele pe care trebuie să le aibă un regizor atunci când lucrează cu ea.

03
/09
/14

Dan Piţa şi-a pus amprenta inconfundabilă pe nenumărate filme de referinţă ale cinematografului românesc. Cel mai recent exemplu este filmul său “Kyra Kyralina”, după Panait Istrati şi un scenariu de Ioan Grigorescu, a cărui premieră are loc pe 5 septembrie la cinematograful Elvira Popesco din Capitală.

27
/08
/14

Suntem o societate de consum în care rareori produsele pe care le cumpărăm ne trebuie cu adevărat. Ignorăm propriile puteri și ne lăsăm controlați de reclame ascunse sub un concept. Ce facem când teatrul ne aduce toate aceste elemente pe scenă?

18
/08
/14

Nevoia de teatru este tocmai nevoia de viaţă adevărată. Un actor îşi cercetează sufletul cu ceva vreme înainte de spectacol, petrecând puţin timp cu el însuşi, dezlegându-se de nebunia vieţii cotidiene. Îşi cercetează sufletul precum un vânător arma înainte de a pleca la vânătoare şi exact în clipa în care intră pe scenă ştie că e capabil de orice.

15
/08
/14

Alexandra Penciuc și Mariana Cămărășan, regizoarele spectacolului de teatru independent "Cui i-e frică de Virginia Woolf?", care se joacă de șapte ani cu aceeași distribuție, vorbesc despre descoperirile de care au avut parte lucrând împreună, despre transformările spectacolului și despre lucrurile care îi mențin vie energia.