Joi, 30 octombrie, în cadrul Festivalului Naţional de Teatru, ediţia 2014, la Ceainăria Arcub au avut loc trei lansări de carte apărute la Editura Nemira.
Un articol de Judy Florescu|2 noiembrie 2014
Cărțile care au fost prezentate au fost Teatru și ritual – Scrieri esențiale de Jerzy Grotowski, volum tradus de Vasile Moga, Munca actorului cu sine însuși (vol. 2) de Konstantin Sergheevici Stanislavski, volum tradus de Raluca Rădulescu, și Spațiul gol de Peter Brook, volum tradus de Monica Andronescu. Printre cei care au luat cuvântul au fost Marina Constantinescu ( critic de teatru și directorul FNT), Valentin Nicolau (directorul Editurii Nemira), George Banu (teatrolog), și Miklós Bács (actor la Teatrul Maghiar de Stat și conferențiar universitar doctor la Facultatea de Teatru și Televiziune, Cluj).
Marina Constantinescu: „Editura Nemira rămâne constantă față de evenimentul ei cultural, solid, consecvent, coerent. Salutăm calitatea cărților de la Nemira și echipa de la Nemira care face lucruri excepționale, astfel încât în după-amiaza aceasta, într-o atmosferă de mare sărbătoare și de deschidere văd atâția prieteni aici și asta mă bucură enorm. Prezența oamenilor în număr mare la o lansare de carte este, până la urmă, întoarcerea sentimentelor de prețuire și de respect față de ceea ce face fiecare dintre noi în această breaslă. Încercăm cu toții să lăsăm semne pe pământ sau cer atât timp cât trăim.”
Valentin Nicolau: „Cum multă lume m-a întrebat ce înseamnă Nemira și mult timp am ocultat subiectul, tot așa aș vrea să rămână o mică taină a noastră ce și de când a apărut numele Yorick, o revistă care are peste 20.000 de cititori săptămânal, o întreagă lume colaterală la acest fenomen care mă bucură că participă și vibrează la ceea ce vrem noi să facem. Este o tentativă de recuperare a unei biblioteci a teatrului, clasicii deteriorați, și pe de altă parte este scena de punere în lumină a ceea ce se întâmplă astăzi în teatrul românesc, cu bune, cu rele, cu valorile incontestabile pe care le știm cu toții.”
Din lectura doamnei Oanei Pellea din cartea „Munca actorului cu sine însuși” de Stanislavski am reținut: „Scena este ca o carte, ca o foaie albă de hârtie, poate servi și pentru scopurile înalte și pentru unele mici, în funcție de ceea ce se joacă pe ea și de cine și cum joacă.”
George Banu: „Aceste cărți, care evident profită de un hazard fericit, ne permit să descoperim o familie care a marcat secolul XX, o anumită comunitate între linia Stanislavski, al cărui rol a fost deosebit de important pentru linia și practica europeană, și în această linie stanislavskiană se înscriu cele două mari figuri: Grotowski, care s-a revendicat ca stanislavskian și Brook, care , fiind și de origine rusă, a acordat o foarte mare importanță gândirii și practicii stanislavskiene”.
Miklós Bács: „Răspunsul lui Stanislavski scris de Grotowski este genial din mai multe motive – în primul rând pentru că ne dăm seama că cei care slujesc cu adevărat teatrul au o preocupare. Există ceva în noi toți indiferent din ce parte abordăm teatrul, un lucru în care cred și acel lucru este acest spectacol viu, care se naște, câteodată bine, câteodată într-adevăr groaznic de rău. Recunosc că ceea ce m-a prins la început la Stanislavski este tocmai această parte de etică și de exemplu, care mi se pare că la vârsta de 18-19 ani când pornești spre ceva, este ceea ce ai nevoie.
Meseria noastră, din păcate, dintre toate artele, este cea mai văduvită, și pentru că nu poți s-o scrii în cuvinte, dar și pentru că noi actorii ne simțim mult sub ceilalți artiști, care au niște training-uri foarte specifice. Nu poți să fii muzician de pe o zi pe alta. Nu poți să devii balerin de pe o zi pe alta. Nu poți să devii pictor de pe o zi pe alta. Însă noi ne închipuim că putem deveni actori de pe o zi pe alta. Deși această meserie pare un lucru foarte abstract, are unele lucruri fundamentale, chiar științifice.”
Foto: Maria Ștefănescu, Judy Florescu
