Miklós Bács: „Nu poți deveni actor de pe o zi pe alta”
https://www.ziarulmetropolis.ro/miklos-bacs-nu-poti-deveni-actor-de-pe-o-zi-pe-alta/

Joi, 30 octombrie, în cadrul Festivalului Naţional de Teatru, ediţia 2014, la Ceainăria Arcub au avut loc trei lansări de carte apărute la Editura Nemira. 

Un articol de Judy Florescu|2 Noiembrie 2014

Cărțile care au fost prezentate au fost Teatru și ritual – Scrieri esențiale de Jerzy Grotowski, volum tradus de Vasile Moga, Munca actorului cu sine însuși (vol. 2) de Konstantin Sergheevici Stanislavski, volum tradus de Raluca Rădulescu, și Spațiul gol de Peter Brook, volum tradus de Monica Andronescu. Printre cei care au luat cuvântul au fost Marina Constantinescu ( critic de teatru și directorul FNT), Valentin Nicolau (directorul Editurii Nemira), George Banu (teatrolog), și Miklós Bács (actor la Teatrul Maghiar de Stat și conferențiar universitar doctor la Facultatea de Teatru și Televiziune, Cluj).

DSC00016pMarina Constantinescu: “Editura Nemira rămâne constantă față de evenimentul ei cultural, solid, consecvent, coerent. Salutăm calitatea cărților de la Nemira și echipa de la Nemira care face lucruri excepționale, astfel încât în după-amiaza aceasta, într-o atmosferă de mare sărbătoare și de deschidere văd atâția prieteni aici și asta mă bucură enorm. Prezența oamenilor în număr mare la o lansare de carte este, până la urmă, întoarcerea sentimentelor de prețuire și de respect față de ceea ce face fiecare dintre noi în această breaslă. Încercăm cu toții să lăsăm semne pe pământ sau cer atât timp cât trăim.”

Valentin Nicolau: “Cum multă lume m-a întrebat ce înseamnă Nemira și mult timp am ocultat subiectul, tot așa aș vrea să rămână o mică taină a noastră ce și de când a apărut numele Yorick, o revistă care are peste 20.000 de cititori săptămânal, o întreagă lume colaterală la acest fenomen care mă bucură că participă și vibrează la ceea ce vrem noi să facem. Este o tentativă de recuperare a unei biblioteci a teatrului, clasicii deteriorați, și pe de altă parte este scena de punere în lumină a ceea ce se întâmplă astăzi în teatrul românesc, cu bune, cu rele, cu valorile incontestabile pe care le știm cu toții.”

Din lectura doamnei Oanei Pellea din cartea “Munca actorului cu sine însuși” de Stanislavski am reținut: “Scena este ca o carte, ca o foaie albă de hârtie, poate servi și pentru scopurile înalte și pentru unele mici, în funcție de ceea ce se joacă pe ea și de cine și cum joacă.”

DSC00064pGeorge Banu: “Aceste cărți, care evident profită de un hazard fericit, ne permit să descoperim o familie care a marcat secolul XX, o anumită comunitate între linia Stanislavski, al cărui rol a fost deosebit de important pentru linia și practica europeană, și în această linie stanislavskiană se înscriu cele două mari figuri: Grotowski, care s-a revendicat ca stanislavskian și Brook, care , fiind și de origine rusă, a acordat o foarte mare importanță gândirii și practicii stanislavskiene”.

Miklós Bács: “Răspunsul lui Stanislavski scris de Grotowski este genial din mai multe motive – în primul rând pentru că ne dăm seama că cei care slujesc cu adevărat teatrul au o preocupare. Există ceva în noi toți indiferent din ce parte abordăm teatrul, un lucru în care cred și acel lucru este acest spectacol viu, care se naște, câteodată bine, câteodată într-adevăr groaznic de rău. Recunosc că ceea ce m-a prins la început la Stanislavski este tocmai această parte de etică și de exemplu, care mi se pare că la vârsta de 18-19 ani când pornești spre ceva, este ceea ce ai nevoie.

Meseria noastră, din păcate, dintre toate artele, este cea mai văduvită, și pentru că nu poți s-o scrii în cuvinte, dar și pentru că noi actorii ne simțim mult sub ceilalți artiști, care au niște training-uri foarte specifice. Nu poți să fii muzician de pe o zi pe alta. Nu poți să devii balerin de pe o zi pe alta. Nu poți să devii pictor de pe o zi pe alta. Însă noi ne închipuim că putem deveni actori de pe o zi pe alta. Deși această meserie pare un lucru foarte abstract, are unele lucruri fundamentale, chiar științifice.”

Foto: Maria Ștefănescu, Judy Florescu

17
/07
/19

În aceste vremuri teribile de căldură mare, monșer, am selectat pentru dumneavoastră câteva fragmente din volumul „I.L. Caragiale. Despre lume, artă și neamul românesc”, de Dan C. Mihăilescu (editura Humanitas, 2012), care – bine citite – se constituie într-un adevărat autoportret al lui Nenea Iancu.

08
/07
/19

În anul 2009, istoricul a predat editurii Humanitas un manuscris pe care l-a cerut publicat după moartea sa. Scriitorul avea nouăzeci și trei de ani și a mai trăit încă (aproape) un deceniu. S-a săvârșit în ianuarie 2018, la (aproape) o sută doi ani. Cartea aceea era „Amintiri și povești mai deocheate”.

01
/07
/19

O vizită la muzeu, o rusoaică necunoscută într-o cabină telefonică, un dans cu Vera, fluturi, un vagon de dormit, Lev Tolstoi tolănit într-un șezlong... Bun venit în lumea viselor unuia dintre cei mai mari scriitori din toate timpurile – Vladimir Nabokov!

25
/06
/19

Despre fericire, valori actuale, iubire, compasiune, egoism, educație, ambiții, viață și moarte, cu Tenzin Gyatso, al XIV-lea Dalai Lama, recompensat în 1989 cu Premiul Nobel pentru Pace.

15
/06
/19

Elizabeth Gilbert se întoarce la ficțiune cu o poveste de dragoste aparte, pe fundalul lumii teatrului newyorkez din anii ’40. Spusă într-un ritm alert, din perspectiva unei femei mai în vârstă care privește în urmă la propria tinerețe cu un amestec de bucurie și regret, „Orașul fetelor” explorează teme ca sexualitatea și promiscuitatea feminină, dar și idiosincraziile iubirii adevărate.

12
/06
/19

Vă propunem astăzi un interviu cu un personaj care vine dintr-o zonă culturală mai puțin mediatizată: cultura noastră culinară. Cosmin Dragomir a pus pe picioare editura GastroArt și publică – nici mai mult, nici mai puțin – decât cărți despre istoria bucătăriei noastre.

Page 1 of 9312345...102030...Last »