„Miracol”/Emanuel Pârvu: „Când realitatea devine ceva chestionabil, atunci devine foarte interesant”
https://www.ziarulmetropolis.ro/miracol-emanuel-parvu-cand-realitatea-devine-ceva-chestionabil-atunci-devine-foarte-interesant/

„Miracol”-ul lui Bogdan George Apetri este un thriller dramatic, cu insight-uri provocatoare în psihologia, spiritualitatea şi simbolismul unor relaţii interumane deloc dihotomice. Un film cu multe puncte de reflecţie, la care ne invită actorul Emanuel Pârvu.

Un articol de Cristina Enescu Aky|17 februarie 2022

„Miracol” este (cel puțin la prima vedere) despre o călugăriță (Ioana Bugarin) care pleacă pe ascuns de la mânăstire cu o problemă misterioasă, și un polițist (Emanuel Pârvu) căruia încercarea de a descoperi adevărul îi catalizează legături complexe cu concepte aparent clare precum dreptatea, responsabilitatea, chiar binele și răul. Un film cu și despre complexitatea relației dintre adevăr și eroare, dar și despre cum uneori, chiar în mijlocul întunericului dinăuntrul oamenilor, se pot naște miracole neașteptate – care, pot fi foarte personale și, deci, diferit percepute. Pelicula a fosst selecționată la festivaluri de fim prestigioase precum cele de la Veneția, Zurich, Stockholm, Cairo și Talinn, și a câștigat printre altele Marele Premiu la Festivalul de Film de la Varșovia. Filmul rulează actualmente în cinematografele din țară.

 

De ce încă un thriller românesc, sau încă un film despre lucruri întunecate ale societății despre care nu se prea vorbește?

Chestiunea cu lucrurile întunecate o tot aud de ceva ani. Uitându-mă la filmele de autor (nu neapărat din ultimii ani, deși aici avem o grămadă de exemple) nu îmi dau seama unde se prezintă viața roz. Că e Farhadi, că e Kiarostami, că e Apichatpong, că e Duk, ce vreți și ce nu vreți, nu prea prezintă nimeni oameni care stau pe norișori și cântă la harpă. În general, filmele de autor atacă lucruri neplăcute și anume viața. Viața e neplăcută și, când vine o oglindă, începe să devină deranjant când ne vedem. Doar în filmele americane comerciale sau în cele făcute după model american toate lucrurile sunt coafate și machiate.

Ce spune despre societatea românească contemporană acest film?

Nu cred că vizează societatea românească, adică nu cred că este vreo critică sau vreo frescă a societății noastre. Faptul că se întâmplă în Romania este o opțiune a scenaristului. Iar în România găsești și agenți de poliție și procurori și violatori și mănăstiri. Filmul se referă mai mult la partea spirituală, la legături umane, la vinovății și la gesturi extreme.

Prin ce captivează această nouă radiografie a societății românești?

Repet, nu cred că este o radiografie a societății, este mai degrabă o radiografie a sufletelor. O dublă radiografie a unor părți implicate într-o poveste, dar dacă privim cu atenție o să vedem că mult fundal e neclar, că se poate întâmpla la fel de bine în Bulgaria sau Albania sau Burkina Faso. Ceea ce cred că este captivant este relația extrem de complicată a unor suflete, chinul prin care trec, lucrurile pe care le fac și mai ales urmările care pot decurge din ele, până la intervenția salvatoare a Divinității.

Ce puncte forte consideri că are acest film, pentru publicul românesc dar și eventual pentru cel străin?

Din fericire, acest film a pornit cu un public străin (a avut premiera la Festivalul de Film de la Veneția) și abia acum a ajuns la publicul românesc. Așa cum am mai spus, relațiile interumane, oricât ar fi de studiate, analizate, întoarse pe toate fețele, tot nu cred că vom putea ajunge la complexitatea realității. Dar când realitatea devine ceva chestionabil, atunci devine foarte interesant. Cum s-ar spune – ”reality seems to be what it appears, but nothing is as it appears to be” (”realitatea pare să fie cee ace pare, dar nimic nu e așa cum pare să fie.”)

Cum au perceput actorul respectiv regizorul din tine lucrul la acest film și ce a ieșit?

Nu le combin niciodată, nu cred că ar ieși ceva constructiv pentru nimeni. Când sunt în spatele camerei sunt mai inflexibil în multe privințe, dar când sunt în fața camerei, ceea ce cer eu de la actori, asta și ofer. Sunt foarte maleabil, am încredere în regizor și încerc să fac cât de bine pot în limita traseului pe care mi-l desenează el. Despre ce a ieșit, prefer să-i las pe alții să vorbească, mă feresc să fac singur aprecieri.

Cu ce speri să rămână publicul după vizionare?

Sper să iasă cu ideea spusă în Evanghelia după Marcu, 2.17 – nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi. Sper ca publicul să meargă mai departe de real, să meargă în simbolismul întâmplărilor, să treacă de concret.

Care este miracolul din această poveste (fără a dezavua finalul, desigur)?

Miracolul stă exact în explicația de mai sus, în textul biblic. Dumnezeu se îndură și de cei păcătoși, de cei „bolnavi”, și le mai dă o șansă. O șansă să nu-și distrugă și mai mult viața și-așa distrusă de păcatele lor.

Foto credit: Alex Gâlmeanu

06
/12
/20

Joi, 3 decembrie 2020, în cadrul Conferinței Naționale a Managerilor Culturali (CNMC), Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală (INCFC) a anunțat rezultatele parțiale ale celui mai recent studiu „Tendințe ale consumului cultural în pandemie”, sondaj de opinie care reflectă intenția respondenților de a desfășura activități culturale în spațiul public și non-public pe parcursul anului 2020.

03
/12
/20

TOP Într-un an în care realitatea a făcut concurență scenariilor apocaliptice, documentarele românești s-au remarcat mai mult ca oricând. Sunt multiple explicații, însă e o certitudine că 2020 a fost un moment de vârf, care ar putea fi încununat chiar cu o nominalizare la Oscar pentru „colectiv”, de Alexander Nanau.

02
/12
/20

O coincidență recentă înspăimântătoare m-a făcut să caut mai multe despre un actor uitat, Horia Căciulescu. Am descoperit un destin teribil în care succesul de pe scenă, de la televizor și de pe marele ecran a alternat cu tragismul din viață – trecerea pe la Canal și moartea în haosul de la Revoluție.

01
/12
/20

CRONICĂ DE FILM Difuzat în premieră de PRO TV de 1 Decembrie și realizat la inițiativa și cu finanțarea unei bănci, documentarul „3 mm” (2020), despre Simona Halep, m-a interesat nu doar datorită numelui protagonistei, dar și din curiozitatea de a vedea ce iese dintr-o astfel de „comandă” atunci când regia aparține unui autor de cinema, în acest caz Radu Muntean.

01
/12
/20

Conrad Mericoffer, actorul român care interpretează personajul principal din filmul CÂMP DE MACI/POPPY FIELD (r. Eugen Jebeleanu) a câștigat Premiul pentru cel mai bun actor în secțiunea oficială Retueyos la Festivalul Internațional de Film Gijón din Spania. De asemenea, și juriul Festivalului de Film de la Torino a decis să-l premieze pe Conrad Mericoffer cu Best Actor în cadrul ediției cu numărul 38 a evenimentului din Italia.

30
/11
/20

Insula 42 are plăcerea de a vă invita să participați astăzi, luni, 30 noiembrie, ora 16:00, live pe pagina oficială de Facebook, la un nou „Salon Insula 42”.

24
/11
/20

CRONICĂ DE FILM Lansat în România de Transilvania Film pe platforma TIFF Unlimited, filmul „Dama de cupă” („Queen of Hearts”, 2019), al regizoarei daneze cu origini egiptene May el-Toukhy, impresionează prin interpretarea actriţei Trine Dyrholm, care joacă o avocată ce începe o aventură cu fiul său vitreg de nici 18 ani.

23
/11
/20

CRONICĂ DE FILM Primul episod din miniseria „Bani negri (pentru zile albe)”, scrisă și regizată de Daniel Sandu (autorul filmului „Un pas în urma serafimilor”), a avut premiera pe HBO și e disponibil pe HBO GO. Cât de bun a acest nou serial românesc?

19
/11
/20

CRONICĂ DE FILM Premiat pentru regie în secțiunea „Encounters” a Festivalului de la Berlin și cu lansarea în cinematografe compromisă de pandemie, „Malmkrog” (2020) este cel mai controversat, dar și cel mai îndrăzneț film românesc al anului. Cum ne provoacă de data asta Cristi Puiu?