(N)aum – „Am scris un poem și bravo mie!”
https://www.ziarulmetropolis.ro/naum-am-scris-un-poem-si-bravo-mie/

(N)aum este o poveste suprarealistă spusă minunat de Oana Pellea. Inspirat din textele lui Gellu Naum, spectacolul ne vorbeşte despre nicăieri şi nicicând, provocându-ne să ne (re)găsim.

Un articol de Teodora Gheorghe|29 mai 2015

(N)aum este un spectacol subtil de umbre și lumini existențiale, care își extrage esența din textele lui Gellu Naum. Mariana Cămărășan pune în scenă o piesă cu profunde nuanțe filozofice, șerpuind de-a lungul unor nicăieruri pe cât de perimate, pe atât de vibrante. Suntem invitați într-un univers suprarealist, presărat cu voci surde, întrebări retorice și crâmpeie din viața scriitorului.

Nu e ușor să-i dai lui Naum un glas de femeie, și totuși Oana Pellea îmbrățișează acest act îndrăzneț; izbutește să se scalde în nisipul cald din clepsidra naumiană unde se coace mereu o altă vreme, o altă răstălmăcire a secundei. Își dozează discursul cu ironia ludică a omului perfect înamorat de singurătate. Oana Pellea devine, de fapt, alter-ego-ul lui Gellu Naum – un pasager clandestin în propria călătorie spre niciunde.

(N)aum se scaldă în valurile de întuneric, ațipește în brațele trecutului, ca mai apoi să se trezească pe un scaun sau pe o bancă părăsită, căutându-se în zadar printre personajele sale. Doamna Gherda (Cristina Casian) se plimbă galeș pe încrețitura minții bărbatului, încercând să-l ademenească într-un colț de banalitate. Scurtele popasuri prozaice ale scriitorului nu fac decât   să-l surmeneze și să-l adâncească și mai mult în mrejele incertitudinii.

În lumea lui (N)aum, absurdul este rege. Întrebările nu au niciodată un rol edificator, ci servesc unui joc bizar de-a (ne)cuvintele. „Doamna Gherda: De ce scrii?/ Gellu Naum: Doamnă, este o infirmitate. E din naștere.” Maximele sunt rescrise – „Gândesc, deci nu exist”, iar eternitatea este condamnată la auto-suprimare: „Acum s-a dus, ca orice lucru permanent”. Aici Bach cântă la țambal într-un lan de porumb și bieții îndrăgostiți se transformă în copaci.

Rotițele timpului se învârt în sensul invers al realității, iar ceasul arată veșnic ora opt – cifra care cuprinde simbolul infinitului, semn că drumul către Sine nu se termină niciodată. Periplul printre amintiri este asemenea unei dantele pe care se plimbă un păianjen ce țese straturi de uitare. Dar dacă nu uitarea doare însă, ci aducerea aminte?

Scenografia semnată de Vladimir Turturică țese o minunată atmosferă nostalgică, în ton cu frământările desprinse din sufletul zbuciumat al poetului. Din bolta unui cer invizibil atârnă rame cu chei, fotografii vechi și veioze. Un ziar plutește uneori, mângâind scena.

(N)aum este propria sa umbră. „N”-ul îl aruncă pe om în afara morții, însă nu-i garantează nemurirea. Acesta e paradoxul. Scriitorul se preumblă în paradisul lucrurilor abandonate, într-o pustietate absolută. Din când în când, ceva sau cineva îi dă impresia că a urcat la capătul treptelor, poate în rai, poate în sine însuși…

Spectacolul este un proiect Unteatru și a fost preluat de Teatrul Metropolis, cu sprijinul Fundației Gellu Naum.

27
/09
/23

Duminică s-a încheiat la București a 26-a ediție a Festivalului Internațional George Enescu printr-un concert susținut de Orchestra Regală Concertgebouw dirijată de Klaus Mäkelä cu o lucrare enesciană în interpretarea uneia dintre cele mai importante orchestre din lume: Uvertura de concert pe teme populare românești

26
/09
/23

Trăim secolul vitezei, vorbim repede, tastăm repede, aproape că am uitat cum se scrie de mână, cui îi mai pasă azi de virgule puse corect, de „i”-uri dublate, de verbe reflexive sau de expresii greşite?

26
/09
/23

Programul de educație cinematografică dedicat copiilor din localitățile fără cinematograf, cu acces limitat la cultură este în această săptămână în județul Mehedinți în școlile din localitățile Livezile și Vânju Mare iar în octombrie va fi în școlile din Hărman, județul Brașov.

26
/09
/23

Cea mai nouă premieră de la Teatrul Act, „Acasă la Zoo”, este un spectacol care poartă guler alb și mocasini, și care, după ce a asimilat toate tacâmurile și manierismele, și lentoarea de intelectual, și tactul folosit ca paravan pentru pudoare și pentru un comportament evitant, pune sub semnul întrebării noblețea civilizației, dusă la rang de dresaj.

26
/09
/23

Cea de-a IX-a ediție a „Premiilor Constantin Chiriac” a avut loc zilele trecute, în Prisăcani, satul natal al lui Constantin Chiriac, directorul general al Teatrului Național „Radu Stanca” Sibiu și președintele Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, cel care a inițiat această competiție prin care elevii primesc recunoașterea calităților lor intelectuale și sufletești, pentru a-i angaja în destinul comunității.

26
/09
/23

Alejandro Durán este născut în Columbia, unde a terminat actoria. Se îndreaptă apoi spre regie, lucrând câteva spectacole în țara natală. Vine la București pentru un master la U.N.A.T.C. A pus în scenă la Teatrul Național din București și se pregătește să monteze la Teatrul Municipal din Miercurea Ciuc. La Teatrul Metropolis a avut premiera "Sunt un criminal și un tată de familie" de Fabio Rubiano.

25
/09
/23

Ediția a 13-a a Festivalului Bucharest Fringe – Maratonul Teatrului Independent s-a încheiat ieri, 24 septembrie, după 10 zile cu 28 de evenimente indoor și outdoor – spectacole în competiție, spectacole studențești, patru premiere teatrale, film, atelier de teatru, concert – care au ținut în atenția publicului cele mai tinere și fresh creații independente din București și din țară.

24
/09
/23

Insula Hydra. Soarele. Marea. Cel mai bun loc de unde poți privi luna. Iubire. Nebunie. Căutare. Depresie. Tristețe. Iubire. Sexualitate. Droguri. Sinucidere. Moarte. Artă. Iubire…