CRONICĂ DE FILM Lars von Trier a devenit previzibil în dorinţa de a şoca exhibându-şi obsesiile, într-un teribilism reconfirmat de „Nymphomaniac: Volume 1“. Un film cu accente poetice, filosofice şi pornografice, care relevă un cineast înclinat mai mult ca oricând spre trivializarea unor idei generoase.
Un articol de Ionuţ Mareş|18 ianuarie 2014
CRONICA DE FILM Lars von Trier a devenit previzibil în dorinţa de a şoca exhibându-şi obsesiile, într-un teribilism reconfirmat de „Nymphomaniac: Volume 1“. Un film cu accente poetice, filosofice şi pornografice, care relevă un cineast înclinat mai mult ca oricând spre trivializarea unor idei generoase.
Sprijinit de o intensă campanie de promovare, începută cu mult timp înaintea de lansarea oficială şi înteţită în ultimele luni, „Nymphomaniac: Volume 1” („Nimfomana. Vol. 1”) este prima din cele două părţi ale unui film ambiţios a cărui variantă extinsă, director’s cut, va fi prezentată în februarie la Festivalul de la Berlin.
Ceea ce a ajuns în cinematografele din România şi din alte ţări este o versiune presupus cenzurată (filmul are, chiar şi aşa, suficiente scene explicite de sex), dar cu acordul final al lui Lars von Trier, după cum suntem informaţi de la început. Încă o dovadă a plăcerii de a se alinta din partea unui cineast clasicizat cu anticipaţie, care dă târcoale unor teme mari, absente din discursul majorităţii regizorilor contemporani.
În „Nymphomaniac: Volume 1”, danezul trivializează însă mai mult ca oricând astfel de idei înalte – dragostea, sexualitatea, moartea, credinţa, păcatul -, într-o construcţie cinematografică postmodernă, pe alocuri grav-poetică ori detaşat-ludică.
Scenă din filmul Nymphomaniac, volumul 1
O operă care jonglează abil cu mai multe genuri, ilustrând în diferite tonuri vizual-narative confesiunile pe care o nimfomană, Joe (Charlotte Gainsbourg, actriţa fetiş a lui von Trier), i le face salvatorului său, Seligman (Stellan Skarsgard), într-o punere în scenă a unei Judecăţi de Apoi prozaice, la care spectatorul este luat drept jurat.
După ce în „Antichrist” (2009) a imaginat o lume supusă păcatului, iar în „Melancholia” (2011) a proclamat distrugerea planetei, cu toate fiinţele umane neputincioase care o populau, Lars von Trier propune în „Nymphomaniac” povestea unei femei care încearcă să-şi umple pustiul sufletesc şi să-şi alunge teama de singurătate prin partide de sex cu cât mai mulţi bărbaţi, începute încă de la vârsta adolescenţei.
Pentru protagonista din „Nymphomaniac”, actul sexual nu este determinat de pasiune sau de dragoste (ambele inexistente), ci de dorinţa niciodată asumată conştient de acoperire a unui spleen existenţial. Sau cel puţin aşa lasă Joe de înţeles prin relatările despre aventurile tinereţii sale (cele de la maturitate sunt cuprinse în volumul 2, care va fi lansat la începutul lunii februarie).
Filmul lui Lars von Trier nu este făcut să alimenteze eventuali fiori erotici, dar nici să inducă dezgust cu orice preţ, deşi poate crea disconfort. Mizantrop blazat, dar capabil încă de şotii, danezul realizează mai degrabă fişa clinică a unei patologii, relevându-i simptomele. În demersul său, el se foloseşte de cât mai multe din mijloacele pe care cinemaul le pune pune la dispoziţia regizorilor îndrăzneţi, până la graniţa firavă care desparte accesele de geniu de eventuale căderi în rizibil.
INFO
Nymphomaniac (volume 1),
(Danemarca, Germania, Franţa, Belgia, UK, 2013)
Regia: Lars von Trier
Cu: Charlotte Gainsbourg, Stellan Skarsgård, Stacy Martin, Shia LaBeouf
Rating: ●●●○○
Nymphomaniac va rula pe ecranele româneşti în două părţi: Nymphomaniac Volumul 1 – din 17 ianuarie 2014, iar din 7 februarie 2014 va intra Nymphomaniac Volumul 2. Filmul este distribuit de Independenţa Film.
Ionuţ Mareş, autorul cronicii,
este şi colaborator al blogului
de film şi cultură cinematografică
Foto din Nymphomaniac – volumul 1 – capturi film
