O voce de aur – Hariclea Darclée
https://www.ziarulmetropolis.ro/o-voce-de-aur-hariclea-darclee/

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE În 1960 se năştea la Brăila o mică făptură căreia i s-a prezis un viitor strălucit. Proorocirea s-a împlinit doar până la o vreme. Ca şi alţi mulţi români, şi-a făcut studiile la Paris; a debutat în oraşul natal la 21 de ani dar consacrarea a început să se contureze la Paris, graţie lui Ch. Gounod care i-a încredinţat rolul Margaretei din opera Faust.

Un articol de Georgeta Filitti|28 Martie 2017

Teatrele lirice din Europa, America, Rusia o solicită cu insistenţă dar adevărata confirmare va veni de la Scala din Milano unde interpretează rolul Himenei din Cidul de Massenet. Avea atunci 30 de ani. O perioadă relativ lungă (1893-1918) artista s-a aflat în deplinătatea capacităţii sale vocale.

Haricleea Darclée a cântat concomitent în ţară şi străinătate. Era vremea de neuitat, la belle époque, şi despre Bucureşti se vorbea cu entuziasm ca fiind cel mai muzical oraş din lume. Şi cine urmăreşte programele muzicale, lista oaspeţilor străini şi frecvenţa spectacolelor îşi poate da seama de adevărata dimensiune a acestui fenomen.

Aplaudată, adulată, primind o corespondenţă inflamată de la admiratori (între care regele Portugaliei), cântăreaţa rămâne pentru noi un mit căci înregistări cu vocea ei s-au păstrat doar prin două cântece populare prelucrate de George Stephănescu (Cântecul fluieraşului) şi Tiberiu Brediceanu (Vai, mândruţo, dragi ne-avem!), şi acestea spre sfârşitul vieţii. Patrimoniul casei de discuri Fonotipia, cu unele înregistrări de la începutul secolului XX, a fost distrus în timpul celui de al Doilea Război Mondial.

Vocea H. D., de o excepţională amplitudine, i-a permis să abordeze roluri de la soprană la contraltă. Pentru iubitorii de cifre amintim că artista a avut în repertoriul permanent 58 de roluri create de 31 de compozitori. A fost vorba de premiere absolute (12) şi altele locale, însă la fel de importante.

Puţini cântăreţi din lumea întreagă se pot lăuda cu atâtea roluri de operă create anume pentru ei. Iată, în ordine cronologică, cele care au fost inspirate de minunata voce a brăilencei:

1891,C. Gomez, opera Condor, rolul Odulea, la Teatrul Scala din Milano.

1892,P. Mascagni, opera I Rantzau, rolul Luisa, la Teatrul Pergola din Florenţa. A. Franchetti, opera Cristoforo Colombo, rolurile Isabella d’Aragon, Ikuamota, la Teatrul din Genova.

1893, G.Puccini, opera Manon Lescaut, la Scala din Milano.

1894,P. Vallini, opera Il voto, rolul Mariei, la teatrul din Roma.

1897,Isidor da Lara,opera Amy Robsard, la Opera din Monte Carlo; L. Mancinelli, Hero e Lenadro, rolul Hera, la Opera din Madrid.

1898, P. Mascagni, opera Iris, succesiv la Roma şi în anii următori la Milano şi Bucureşti.

1900, G. Puccini, opera Tosca, rolul Floriei, cu celebra arie Vissi d’arte, scrisă la indicaţiile sopranei, la Operele din Roma, Torino şi Milano. Apoi la Lisabona, Bucureşti şi Monte-Carlo.

1904, Alexis Catargi, opera Enoch Arden, rolul Ammie Lee, la Teatrul Naţional din Bucureşti.

1909, Ubaldo Pachierotti, opera Eidelberga mia, rolul Catnei, la Teatrul Colon din Buenos Aires; Ettore Panizza, opera Aurora, la acelaşi teatru.

Bucureştiul şi-a avut şi el parte de gloria cântăreţei deoarece aici au avut loc mai multe premiere, între 1891 şi 1910, cu opere de Puccini, Leoncavalo, Mascagni, Meyerbeer, unde ea a deţinut rolul principal.

Decorată de regele Carol I cu ordinul Bene merenti clasa I-a, cu o contribuţie hotărâtoare, după 1921, la întemeierea operei de la Bucureşti, omagiată în lumea întreagă, H.D. a trăit într-o umilită sărăcie în ultimii ani de viaţă. Se spune că în 1939 se afla în cinematograful Marna unde, în antracte, se dădeau fragmente din opera Tosca. A început să fredoneze melancolică, odată cu discul, până când cineva a apostrofat-o: „Taci, babo!”

H.D. şi-a avut un răstimp de glorie rar întâlnit şi a sfârşit penibil. Din fericire, memoria ei a fost readusă în faţa contemporanilor graţie strădaniei unei admirabile urmaşe într-ale muzicii, soprana Mariana Nicolesco. Din 1995, aceasta organizează, la Brăila, Concursul Naţional (din 1997, Internaţional) de canto şi măestrie artistică Haricleea Darclée.

02
/09
/19

Pentru a înțelege cum a funcționat mitul poetului după căderea comunismului ne-am întors la o lucrare deja de referință: „Mihai Eminescu, Românul Absolut. Facerea și desfacerea unui mit”, de Lucia Boia (editura Humanitas).

21
/08
/19

Cioran este perceput îndeobște a fi fost un filosof nihilist. Totul (mai puțin muzica clasică) îi repugna gânditorului din Rășinari (consacrat la Paris). Cu toate acestea, Emil Cioran a publicat în 1986, la Gallimard, o lucrare intitulată „Exerciții de admirație”.

15
/08
/19

Ziarul Metropolis vă propune o nouă rubrică – După 1989 – în care încercăm să vedem cum au trăit intelectualii români răsturnarea comunismului (în decembrie aniversăm – deja! – 30 de ani de la Revoluție) și cum au întâmpinat ei zorii noii libertăți.

14
/08
/19

Pe 10 august s-au împlinit 135 de ani de la nașterea, la Brăila, a scriitorului Panait Istrati. Am selectat pentru dumneavoastră câteva repere biografice (așa cum apar în Panait Istrati, „Opere”, Editura Academiei Române, București, 2003).

30
/07
/19

În timp ce în România, în primii ani după Revoluție, cinema-ul de ficțiune se răfuia gălăgios cu trecutul recent, iar documentarul era în derută, cvasi-inexistent, după prăbușirea Studioului Sahia, un tânăr fotograf din Germania, plecat în copilărie din Banatul românesc, Dobrivoie Kerpenisan, realiza două documentare splendide despre oamenii din satul natal.

30
/07
/19

S-a stins din viață, în această dimineață, la vârsta de 76 de ani, cunoscuta actriţă Florina Cercel. În cei peste 50 de ani de carieră, a interpretat peste 100 de roluri în teatru şi film, roluri prin care a fascinat de fiecare dată publicul spectator. Actrița, care suferea de mai mulți ani de cancer pulmonar, a murit în locuința sa din București.

21
/07
/19

Pe 21 iulie 1899, la Oak Park, Illinois, se năștea Ernest Hemingway. 120 de ani mai târziu, vă propunem să ni-l amintim pe scriitorul de Nobel din mărturiile pe care acesta i le-a lăsat biografului său A.E. Hotchner. Punctul de plecare îl reprezintă Parisul lui Hemingway; aruncăm apoi o privire înspre iubirile, accidentele de avion sau ultimele zile ale acestuia.

17
/07
/19

În aceste vremuri teribile de căldură mare, monșer, am selectat pentru dumneavoastră câteva fragmente din volumul „I.L. Caragiale. Despre lume, artă și neamul românesc”, de Dan C. Mihăilescu (editura Humanitas, 2012), care – bine citite – se constituie într-un adevărat autoportret al lui Nenea Iancu.

11
/07
/19

„Cum nu veţi citi aceste rânduri decât când nu voi mai fi eu, pot să-mi permit o sinceritate pe care, oricum aş vrea-o, n-aş putea s-o ajung, ştiind că veţi citi jurnalul acesta fiind eu în viaţă. (…) Până azi, nu am făcut, nici gândit lucruri pe care nu le-aş putea mărturisi, n-am jignit nici legi sociale, nici naturale.”

08
/07
/19

În anul 2009, istoricul a predat editurii Humanitas un manuscris pe care l-a cerut publicat după moartea sa. Scriitorul avea nouăzeci și trei de ani și a mai trăit încă (aproape) un deceniu. S-a săvârșit în ianuarie 2018, la (aproape) o sută doi ani. Cartea aceea era „Amintiri și povești mai deocheate”.

Page 1 of 3012345...102030...Last »