Odă moftangiilor
https://www.ziarulmetropolis.ro/oda-moftangiilor/

2014, primăvară, mai, cea mai frumoasă lună a anului, plouă, plouă des, dar când nu plouă e căldură, căldură mare, monşer! În timpul repaosului duminical iau calea teatrului Mignon. Se aniversează un an în noua structură, independentă. 

Un articol de Andrei Crăciun|26 iulie 2014

Vreau să văd “Moftul român”, one-man-show-ul lui Lari Giorgescu pe textul lui însuși Nenea Iancu, dramaturgul nostru nepereche. Am auzit lucuri bune despre piesa asta, pe Lari Giorgescu îl văzusem deja în Pescărușul de la Bulandra.

N-aveam de unde să știu, dar adevăratul său geniu e în comedie. “Moftul român” e o incontestabilă dovadă. Acest “mix” original de Caragiale este încântător, chiar dacă uneori, dincolo de prima impresie, se întrevede tragismul.

Nenea Iancu e aici, cu noi, inepuizabil, e în acel cineva care știe pe cineva care știe pe cineva care știe pe altcineva care cunoaște pe un terț căruia i se cuvine făcut un serviciu, mă înțelegi? Nenea Iancu e cu noi când ne îmbătăm ca porcii pe la Gambrinus, duminica. Nenea Iancu e cu noi când ne păcălim slujbele, mofturi!, și când ne văităm că nu ne mai ajunge, când nu mai avem de niciunele și ne omoară criza și nu se mai poate, dar se poate, încă se poate.

Lui Lari Giorgescu nu i se poate reproșa nimic. A urcat pe scenă într-un costum ca-n Antebelic și și-a interpretat partitura fără nicio greșeală. Altceva m-a uluit: nu s-a râs în sală cum m-aș fi așteptat. Tot ce spunea Lari, tot ce scrisese Nenea, era de râs, era de râs în hohote. Ce Constituție poate fi mai potrivită pentru România decât această frază din “Moftul”: “Trebuie să mărturisim, cu toată părerea de rău, că în administraţie… uneori se fură foarte des!” Și atunci, de ce nu s-a râs?

De atunci, de la începutul lui mai, mă tot gândesc la un răspuns. Cred că în sfârșit l-am aflat: îl iubim pe Nenea, cum să nu-l iubim noi pe Nenea?, dar pentru prima dată în secol am început să înțelegem că nu mai putem doar să ne hlizim la diagnosticele sale necruțătoare. Va muri Caragiale dintr-atât? Nici vorbă! Noi, moftangii români, vom descoperi această minunată comedie la care vom privi încruntați știind cât de intim ne privește. Ce am văzut la “Moftul român” este un prim, dar teribil semn de maturitate, de categorică normalitate.

Am schimbat câteva cuvinte cu Lari Giorgescu după piesă. Voiam să aflu care e mecanismul care-l ajută să rețină atâtea cuvinte, aparent fără sens, ca-n monologul final. Era contrariat, la fel ca mine, că oamenii nu mai râd la Nenea ca înainte. N-am știut ce să-i zic atunci. I-am tăcut. Dacă l-aș revedea, l-aș îmbrățișa, l-aș pupa, poate puțin teatral, pe ambii obraji, și i-aș decreta că e binișor, că așa ar fi vrut și Nenea să fie. Deznodământul unei mari comedii este, în definitiv, să facă oamenii bine.

Foto: Facebook Lari Giorgescu

09
/01
/17

Face parte din generația tânără de actori și a absolvit două facultăți. Facultatea de Teatru de la UNATC (2010), la clasa Ion Cojar, și masterul la aceeași univesitate, la clasa conf. univ. dr. George Ivașcu și prof. univ dr. Radu Gabriel (2012), și Academia de Studii Economice București, specializarea Administrarea afacerilor în limba franceză.

09
/01
/17

Cartea de povestiri „Dragoste la 17.50 $” (traducere din limba engleză și note de Cristian Neagoe), de Charles Bukowski, a fost publicată la Editura Polirom, în anul 2016.

09
/01
/17

Orchestra Națională Radio susține primul concert din noul an la Sala Radio vineri, 13 ianuarie 2017, ora 19.00, sub bagheta dirijorului Iwan Wassilevski, director artistic al Akademisches Orchester Basel din Elveția, cunoscut și apreciat în peisajul muzical european și ca dirijor de operă.

09
/01
/17

După un an cu o mulțime de cărți interesante apărute în România, din care însă puține sunt reale evenimente editoriale, Ziarul Metropolis vă propune un top 10 al celor mai semnificative apariții din anul care tocmai s-a încheiat.

09
/01
/17

Ediția din 2017 a Globurilor de Aur a fost dominată de musicalul "La La Land", marele favorit al serii, care a obținut toate cele șapte premii pentru care a fost nominalizat: Cel mai bun musical/comedie, Cel mai bun regizor, Cel mai bun scenariu , Cea mai bună actriţă și cel mai bun actor într-un musical/comedie, cea mai bună coloană sonoră şi cel mai bun cântec.

08
/01
/17

Într-o zi de 8 ianuarie (1935) se năștea, la Tupelo, Mississippi, Elvis Presley. La vârsta de 10 ani, acesta primea în dar prima sa chitară. Instrumentul muzical i-a fost oferit viitorului cântăreț cu scuza că bicicleta pe care și-o dorea era prea scumpă pentru bugetul familei...

07
/01
/17

Prima încercare a lui Elvis Presleyde a deveni muzician a decurs după cum urmează: și-a luat inima în dinți și vechea sa chitară într-o mână și s-a prezentat la audiții pentru o preselectie. Din juriu făcea parte cântăreţul Jimmy Denny, căruia nu i-a plăcut vocea lui Elvis. L-a întrebat pe viitorul star din ce îşi câştiga existenţa. "Sunt şofer", a spus Elvis. "Foarte bine - a răspuns Jimmy Denny -, întoarce-te la volanul tău, n-ai ce căuta aici".

07
/01
/17

„Fluturii sunt liberi” de Leonard Gershe, în regia lui Erwin Șimșensohn va avea premiera marți, 10 ianuarie 2017, ora 19.00, la Teatrul Excelsior. Din distribuție fac parte Alex Călin, Ioana Anastasia Anton, Catrinel Dumitrescu, Șerban Gomoi.

07
/01
/17

Premiera spectacolului „Macbeth” de de William Shakespeare, în regia lui Michal Docekal, traducerea Horia Gârbea, va avea loc vineri, 13 și sâmbătă, 14 ianuarie, ora 19.00, la Sala Toma Caragiu a Teatrului Bulandra.

07
/01
/17

CRONICĂ DE FILM Adevărul e că numai un regizor excesiv ca Xavier Dolan, puștiul minune și răsfățat al cinematografiei mondiale, putea oferi un rateu așa frumos ca „Juste la fin du monde”, câștigător al Grand Prix la Cannes în 2016.

06
/01
/17

Disponibil pe platforma gratuită Cinepub în cadrul omnibusului „Scurt/4: Istorii de inimă neagră” (2014), scurtmetrajul „Trece și prin perete” este o capodoperă în care Radu Jude, inspirându-se narativ dintr-o povestire, „În magazie”, a lui Cehov, comprimă o serie de idei extrem de ofertante.

06
/01
/17

Astăzi, moda cu „imaginea celuilalt” pare să fi apus pentru Bucureşti. Străinii vin şi pleacă, fără a lăsa mărturii despre oraş. Altădată, călătorii scriau pagini întregi, de cele mai multe ori pe un ton admirativ, flatant. Iată câteva mostre!