MEMORIA CULTURALĂ În 1983, Fănuş Neagu (1932 – 2011) începea o nouă carte, consacrată prietenilor lui, actorii. Revista „Teatrul” publica fragmente din această carte – portrete ale unor actori precum Toma Caragiu, Ilarion Ciobanu, Violeta Andrei, Ovidiu Iuliu Moldovan, George Constantin ş.a.
Un articol de Liliana Matei|3 decembrie 2013
MEMORIA CULTURALĂ În 1983, Fănuş Neagu (1932 – 2011) începea o nouă carte, consacrată prietenilor lui, actorii. Revista „Teatrul” publica fragmente din această carte – portrete ale unor actori precum Toma Caragiu, Ilarion Ciobanu, Violeta Andrei, Ovidiu Iuliu Moldovan, George Constantin ş.a.
Ziarul Metropolis vă prezintă portretul pe care scriitorul l-a făcut actorului Ovidiu Iuliu Moldovan:
„Pentru că în viața noastră (hai să zicem: artistică) este absolut imposibil de realizat unitatea, atunci trebuie să adâncim disensiunile. Prin urmare, vă anunț sumbru și patetic sub magica lumină a lunii aprilie, plină de rachiuri morbide și cu diavolul dansând la subțioara prigoriilor, că prietenul meu Ovidiu Iuliu Moldovan e pur și simplu un tip iritant.
În ce mă privește, îl iert; colegii s-ar spune au un dinte, un cui, o cruce de răstignire și multe alte daruri frumoase pe care să i le aștearnă sub pernă. Poleit de critici și îmbogățit cu fasoane de adolescent el, Ovidiu, va mai avea de a face cu lumea. Spre mulțumirea publicului de la galerie. (Ah, acolo e lumea iluziei, acolo are francul culoare și vorba o lungă și neiertătoare privire!)
Ovidiu este unul dintre cei mai mari actori pe care i-am văzut în viața mea – și am văzut mulți mari actori.
Inflexiunea vântului sub lună, asfințituri văratice, pălărie de polițist peste o căutătură denunțată de credinți adolescentine, agresivitatea unui trecut prea molcom (ardelean?!) în mormintele de iarbă, dealuri cu vii la Pietroasa și Tîrnavele, țăranii, ostilitate, pepenii, confruntări cu barda între frați, valuri de sudoare, un poet masiv și pueril de crud – ou spart la amândouă capetele – incredibil de puternic, expresiv și exact la locul lui atunci când e pus în cătușe, rege păgân și împărat roman care-și sfâșie imperiul (Caligula), la două zile după ce imperiul îl aruncase câinilor, vinovat de crime abominabile, de o prea dură iubire de sine și de o vitalitate spânzurată mult prea solemn pe toate gardurile. Dar pe toate!
Ovidiu Iuliu Moldovan (1942 – 2008)
Om al condiției umane, Ovidiu Iuliu Moldovan imploră disperarea în ajutorul timpului modern. Sisif construindu-și muntele și piatra și pârtia plus jgheabul în care se va odihni în pauza dintre două respirări.
Eu îl iubesc fiindcă există, și pe deasupra fiindcă într-o zi, la Sinaia – era iarnă și ningea incredibil – i-am împrumutat o sanie și o unguroaică tânără. Ca să mi le păstreze. Și de atunci ninge mereu între noi și el îmi rămâne dator cu făpturi din nord plutind hieratic în mari decoruri de teatru.
Miluiască-ne deci bucuria de miazăzi.”
Articolul lui Fănuş Neagu a fost republicat cu acordul Institutului Național al Patrimoniului, deţinătorul site-ului www.cimec.ro, care conţine arhiva electronică a revistei „Teatrul“.
Foto Ovidiu Iuliu Moldovan: cinemagia.ro, Simion Buia
