Patria locotenentului Schreiber, cel mai nou roman semnat de autorul bestsellerului Testamentul francez, Andreï Makine, a apărut în acestă săptămînă în colecţia „Biblioteca Polirom”, traducere din limba franceză de Constanţa Ciocârlie. „Cartea lui Makine răneşte. Şi răneşte pentru că merge drept la ţintă. Pentru că e un drapel arborat în bernă.” (Paris Match)
Un articol de Petre Ivan|26 august 2015
O carte hibrid, melanj de memorii şi ficţiune, distinsă chiar în anul apariţiei cu Prix Wartburg de Littérature, Patria locotenentului Schreiber este rodul întîlnirii lui Makine cu Jean-Claude Servan-Schreiber, om politic şi jurnalist francez dintr-o familie ilustră, ajuns deja la o vîrstă venerabilă.
Impresionat de viaţa tumultuoasă a acestuia şi de eroismul de care el şi camarazii săi au dat dovadă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, scriitorul l-a încurajat să-şi aştearnă memoriile pe hîrtie, sperînd că, graţie influenţei sale în lumea literară, îl va ajuta să le publice.
Demersurile lui s-au lovit însă de reticenţa editorilor de a publica o carte cu un subiect atît de riscant.
Prin urmare, Makine a hotărît să scrie el însuşi despre viaţa locotenentului Schreiber – povestea prieteniei dintre un tînăr scriitor plin de succes într-o ţară care nu este a lui şi un bătrîn luptător în cel de-al Doilea Război Mondial şi în Rezistenţă, dar şi istoria secolului trecut, văzută prin ochii unui om pentru care locurile şi întîmplările de altădată rămîn mereu vii şi pline de semnificaţie.
Nu mi-aş fi imaginat niciodată un destin atît de deschis spre sensul vieţii. O existenţă în care s-au încarnat curajul şi instinctul morţii, intensa voluptate de a fi şi durerea, revolta, detaşarea. Am descoperit un om care a trăit în ciuda urii, a iubit în mijlocul celei mai atroce barbarii a războiului, un soldat care a ştiut să ierte, însă n-a uitat nimic. Lupta lui le-a redat adevărata densitate unor cuvinte pe care nu mai îndrăzneam să le rostim: eroism, sacrificiu,
onoare, patrie… Am descoperit şi în ce măsură, în lumea de astăzi, această voce franceză putea fi cenzurată, înăbuşită. Această carte nu are alt scop decît să ajute cuvintele locotenentului Schreiber să învingă uitarea.(Andreï Makine)
Andreï Makine
Născut în Siberia, dar stabilit la Paris spre sfîrşitul anilor ’80, Andreï Makine se numără astăzi printre cei mai apreciaţi scriitori francezi contemporani, fiind asimilat de ţara de adopţie imediat după succesul răsunător al romanului Testamentul francez (1995; Polirom, 2002, 2013), distins cu cele mai prestigioase premii literare din Franţa: Prix Goncourt, Prix Médicis şi Prix Goncourt des Lycéens.
Scrise într-un stil sobru şi evocator inconfundabil, romanele sale au încîntat publicul cititor, fiind traduse în peste patruzeci de limbi.
La Editura Polirom au mai apărut: Crima Olgăi Arbelina (2001), Pămîntul şi cerul lui Jacques Dorme (2004, 2014), Femeia care aştepta (2005), Iubirea omenească (2007), Recviem pentru Est (2008, 2015), Viaţa unui bărbat necunoscut (2010), Cartea scurtelor iubiri eterne (2011) şi O femeie iubită (2013). În 2005, scriitorul a fost recompensat cu Prix Prince Pierre de Monaco pentru întreaga carieră literară.
Foto: Andreï Makine – facebook, polirom
