Pippo Delbono: „Extraordinarul e lucrul pe care îl căutăm în artă”
https://www.ziarulmetropolis.ro/pippo-delbono-extraordinarul-e-lucrul-pe-care-il-cautam-in-arta/

 

Pippo Delbono, actor, autor şi regizor controversat, a prezentat aseară, în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, ,,Orhidee”, un spectacol care emoţionează şi uimeşte. Bucureştenii îl pot vedea pe artist săptămâna viitoare, pe 17 iunie, la Teatrul Bulandra, în producţia ,,Iubire şi carne”.

Un articol de Adina Scorţescu|13 iunie 2014

,,Pentru mine, teatrul este un act de iubire, nu este făcut ca să șocheze”, declara Pippo Delbono într-un interviu pentru New York Times.

Cu toate astea, spectacolele lui abordează teme dificile (homosexualitatea, totalitarismul, moartea, singurătatea), printr-o combinație de mijloace artistice (teatru, dans, carnaval, muzică, film). În ,,Orhidee”, spectacolul prezentat aseară la Sibiu, au fost proiectate secvențe cu mama regizorului, întinsă într-un pat de spital, nu cu mult timp înainte să moară.

Spectacolul s-a născut tocmai din acest gol, povestește Delbono: „Am fost din nou prieten cu mama mea, de care devenisem apropiat recent, după toate conflictele și despărțirile noastre. Eram mai mare, eram puțin mai înțelept, iar ea devenise mai copilăroasă odată cu înaintarea în vârstă. Prin urmare, a rezultat un gol. Nu mai eram copilul nimănui. Lipsit de dragoste. «Orhidee» s-a născut din multe goluri, în urma multor abandonuri. Golul cultural pe care îl resimțim, faptul că ne simțim pierduți ca artiști. Teatrul, acela pe care, de cele mai multe ori, îl resimt ca prăfuit, fals, un spațiu mort. Minciuna acceptată a reprezentației teatrale.”

Importantă e revoluția pe care o faci printr-un spectacol.

Regizorul (care a mărturisit la un moment dat: „Sunt homosexual, seropozitiv şi budist”) și-a creat propria companie teatrală la începunul anilor ’80, alături de care și-a pus în scenă aproape toate spectacolele de până acum (primul dintre ele, în 1987 – ,,Il tempo degli assassini”/ Vremea asasinilor). „Îmi place ideea de companie, de oameni învățați să lucreze împreună. Nu îmi place izolarea, nu-mi plac audițiile publice. Le văd doar ca pe niște întâlniri cu niște oameni care devin personaje.”

Trupa este inedită, pentru că include și oameni din afara sferei teatrului și a dansului, care au diverse dizabilități. Unul dintre ei este Bobò, surdomut, microcefal, care – înainte de întâlnirea cu Delbono – a locuit într-un azil, timp de 45 de ani. Un altul este Gianluca Ballaré, cu sindrom Down. Nelson Lariccia, foarte slab (apare în spectacole la bustul gol), a fost homeless, înainte să fie cooptat în trupa de actori.

Pasionat de dans, Pippo Delbono a lucrat cu celebra coregrafă germană Pina Bausch, despre care a povestit la conferința de presă de la Sibiu: „Înainte de a muri, Pina mi-a zis «Tu ai mult curaj, ai făcut lucruri pe care eu n-am curajul să le fac. Ai pus lucruri atât de diferite împreună și ai creat o armonie”. Iar eu i-am spus «Tu m-ai învățat libertatea!» «Dar, dar tu ai mers mai departe decât mine, eu nu mai am curajul.»”

Teatrul și viața, văzute de Pippo Delbono

„În Italia există o adevarată cultură a fraților, a familiei, dar – în același timp – ne e rușine să ne povestim trecutul. Nu am trecut peste fascism.”

„As vrea să cred că voi trăi și voi muri în același timp. E un citat frumos din Alda Merini, o poetă italiană: «Sămânța ne învață să murim înainte de a trăi.” Nu e rău deloc.

„Pe mine nu mă interesează să-i văd pe Rolling Stones care îmi provoacă nostalgie. Am văzut mari maeștri și m-am plictisit atât de tare… Când ești liniștit, nu mai ești așa de creator… mori un pic. ”

„Eu ma simt mai bine cu o cameră în mână; pot lucra mai bine cu oamenii. Teatrul te obligă câteodată la o anume distanțare…”

„E fundamental să fii elev, să fii umil. Când eram cu Pina Bausch, eram umil. Dar azi sunt generații care refuză să fie elevi.”

Foto Pippo Delbono: www.sibfest.ro

23
/02
/24

Regizorul francez Nicolas Philibert, unul dintre marile nume ale filmului documentar la nivel internațional, semnează regia filmului Pe Adamant (Sur l’Adamant). Filmul a avut premiera la Festivalul Internațional de Film de la Berlin în 2023, unde a câștigat Marele Premiu, Ursul de Aur.

22
/02
/24

„Invit tinerii să vadă ceva rar, deosebit - prima expoziție organizată în România despre imaginea samuraiului văzută de cei mai importanți artiști japonezi din perioadele Edo și Meiji”, a spus avocatul George Șerban, colecționar de stampe japoneze, la vernisajul expoziției „Samurai. Legendele Japoniei”, care a avut loc pe 21 februarie, la Muzeul Brukenthal din Sibiu, cu sprijinul JTI.

22
/02
/24

Niki (12 ani) și Vika (11 ani) se întâlnesc pentru prima dată în metroul din Harkiv, unde familiile lor s-au refugiat de război. O poveste de dragoste neașteptată și emoționantă, care ne amintește că empatia, generozitatea și speranța în ceilalți sunt singurele lucruri care ne pot salva umanitatea pe timp de război.

22
/02
/24

Pe 27 februarie se împlinesc 2 ani de la dispariţia regizorului Nicolae Corjos, autorul celebrelor filme Liceenii şi Declaraţie de dragoste. Mai multe televiziuni vor puncta momentul, cu totul excepţională fiind iniţiativa postul de televiziune prin cablu Cinemaraton care pe 27 februarie va difuza întreaga zi titluri din filmografia lui Nicolae Corjos, atât filme artistice, cât şi documentare şi interviuri cu acesta.