Marti, 25 octombrie, la ora 19:00, vizitatorii sunt aşteptaţi Muzeul Amintirilor din Comunism, Bd. Eroilor 19, la vizionarea documentarului, urmată de discuţia cu regizorul filmului, Alexandru Stănescu. Evenimentul este parte a expoziţiei itinerant “Sesimograf ‘77” expusă în prezent la Muzeul Amintirilor din Comunism.
Un articol de Petre Ivan|24 octombrie 2022
Muzeul Amintirilor din Comunism şi Muzeul Ororilor Comunismului în România invită publicul la proiecția filmului ‘89: Olinzi și fum, în prezența regizorului Alexandru Stănescu.
Documentarul „1989: Oglinzi și fum” face parte din creațiile dedicate Revoluției din 1989, asupra cărora încă planează o mulțime de mistere. Realizat în peste un deceniu de documentare, prin reportaje și interviuri, ilustrat cu imagini din arhiva TVR și arhiva Paul Cozighian, dar și cu fotografii inedite din colecțiile Andrei Bârsan, Dinu Lazăr, Andrei Pandele, Agerpres, filmul acoperă momente importante din istoria anilor ’80 și își propune să străpungă perdeaua grea care tronează peste acele zile cruciale din decembrie 1989, analizând, totodată, ecourile reverberate în conștiința colectivă a posterității. Există Adevăr, cu A mare, sau doar adevărul meu și adevărul tău? Este istoria doar o metanarațiune, în slujba diferitelor tabere care își dispută nevinovăția?
Documentarul 100% independent a fost realizat cu buget 0 și a obținut premiul cel mare la Festivalului de Film şi Istorii Râşnov 2021, fiind selecționat și în competiția oficială a celui mai mare festival de film istoric din Europa, a Festival International du Film d’Histoire de Pessac (Franța)
„La un moment dat, în a doua parte a filmului, apar două desene de copil, care relatează în imagini acele zile de decembrie. Alexandru Stănescu recunoaște că îi aparțin, desene făcute în focul acelor zile, ca atâția alți copii de vârsta lui. Privite acum, cu ochiul de adult, nu poți să nu vezi trauma prin care o întreagă generație de copii a trecut, de la povești cu Harap-Alb la tancuri în stradă, rafale de gloanțe, frică fără margini și nesiguranță. Am fost cu toții expuși fără filtru la moarte brută, nu prin filme, ci prin imagini comentate de adulți care cereau sânge. Nimeni nu s-a ocupat încă să cuantifice și să analizeze efectul acelor zile violente, crude, fără filtru, văzute de copii, la televizor, asupra unei generații. (…) În fond, după capodoperele cinematografiei văzute în alb și negru la Lumea filmului, generația noastră a văzut primul film snuff: moartea cuplului Ceaușescu. Cu un asemenea bagaj cultural și emoțional în spinare, o întreagă generație a fost obligată să se maturizeze și să-și urmeze drumul în viață. Unul dintre ultimele cadre de film este o poză alb-negru a unui om care ține un banner pe care scrie: „Copiii noștri vor fi liberi”. Copiii voștri au emigrat, m-am trezit răspunzându-i acelui om marcat de istorie.”
Ioana Moldovan, Revista 22
