Radu Afrim răspunde la trei întrebări primite de la trei surori - Ziarul Metropolis

Un interviu ne(firesc) de liber cu Radu Afrim, provocat să răspundă la trei întrebări de către cele trei surori din spectacolul regizat de el la Teatrul Naţional Bucureşti.

Un articol de Dan Boicea|12 decembrie 2019

„Trei surori“, un scenariu (ne)firesc de liber după Cehov, semnat de Radu Afrim, pune stăpânire pe scena Sălii Studio a TNB pentru vreo trei ore, timp în care Irina, Olga și Mașa încearcă să ajungă de la București la Moscova, din trecut în prezent și din prezent în viitor.

Actrițele Flavia Giurgiu (Irina), Natalia Călin (Olga) și Raluca Aprodu (Mașa) pun întrebările. Radu Afrim (în rolul lui Radu Afrim) răspunde.

Prima soră

Irina (Flavia Giurgiu): „Man is really in a very unstable condition.“ ( Stanley Kubrick). Semicivilizați. Capabili să colaborăm cu afecțiunea. În căutarea unui alt nivel de existență. 51 de ani de la Odiseea Spațială, 119 de la „Trei surori” ale lui Cehov. Știu la ce mă gândesc eu, da’ tu, Radu, la ce te-ai gândit? În ce lumi ai vrut să ne plimbi/să ne plimbăm?

Flavia Giurgiu, în rolul Irinei, în spectacolul „Trei surori“ de la TNB. Foto: Adi Bulboacă

Radu Afrim: Irina, mă bucur că ai folosit verbul „a plimba“. După astea două luni și ceva de repetiții nu mă așteptam ca tocmai una din surori să aibă impresia că „a fost plimbată“. E o plimbare din care, cel puțin tu, dansatoarea familiei Prozorov, ai ieșit cu vânătăi pe tot corpul.

Drumurile voastre sunt scurte, ele se fac singure, drumurile voastre vă scutesc de drumuri, așa cum spune Mașa – însă călătoriile în voi, în mintea și în sufletul vostru par interminabile. Olga mai fuge înspre trecut din când în când. Atunci când sufletul ei strigă după trecut.

Eu v-am făcut rost de câte un abonament valabil pe toate liniile gândurilor celor trei surori ale lui Cehov. Asta m-a interesat pe mine. Destinația Moscova există din ce în ce mai puțin. Deși tu încerci să evadezi, chiar îți iei un bilet de avion one-way, însă simți că vei rupe pânza asta țesută din trei fire de gânduri odată cu plecarea ta. Și te întorci.

Nu m-am gândit nicio secundă să vă plimb printr-o pădure de simboluri, ci mai degrabă să vă părăsesc într un cosmos de simțuri. Pe voi și pe spectatorii deschiși la această aventură.

Și dacă tot regreți că nu vei apuca vremurile în care populația Terrei va călători la fiecare weekend pe o planetă îndepărtată ți-am oferit șansa călătoriei în universul intrauterin de unde-ți extragi seva măcar pentru trei ore de spectacol.

Cehov îmi dicta și eu scriam. Așa s-a întâmplat. Deci toate actele voastre de călătorie sunt în regulă. Chiar dacă veți mai întâlni și vameși care o să vă caute nod în papură, care vor controla bagajele voastre de gânduri cu o suspiciune care s-ar putea să ne scoată din sărite. Dar Natașa vă va trimite un sms în care va scrie doar atât „fii zen!“.

Am vorbit atât de mult la repetițiile astea, mai mult poate ca niciodată, nici nu știu ce m-a apucat, am sperat că sunt mai tare decât Google Earth cu detaliile despre lumile în care vă trimit. Și uite că acum la spartul târgului mă întrebi în ce lumi am vrut să vă trimit. Ce pot să mai zic?

A doua soră

Olga (Natalia Călin): Ce traiectorie i-ai fi desenat Olgăi, ca ea să fie fericită?

Natalia Călin, în rolul Olgăi, în spectacolul „Trei surori“ de la TNB. Foto: Ovidiu Moisin

Radu Afrim: Niciuna. Ar fi fost total neinteresantă. Și ridicolă în fericirea ei. Pentru că Olga nu are organ pentru fericire, pur si simplu nu e dotată pentru așa ceva. Și pe cine ar interesa o Olga fericită? Nici măcar pe ea însăși, te asigur. Ea e prea inteligentă ca să mai fie și fericită. Nu le poți avea pe toate: și o colecție importantă de ani în urma ta și celebritate și multe monoloage (gânduri) și fericire. Hai să fim rezonabili. Și apoi nu știu câtă fericire oferă în jurul ei ca să o primească măcar pe jumate înapoi.

Practic, niciuna din cele trei surori – așa cum le-a văzut Cehov – nu oferă prea multă iubire. În schimb, așteaptă să le iubească întreg universul. Cum ar fi? Și totuși există o mică fericire domestică pe care Olga o cunoaște. Și de care ar trebui să se bucure. Are partea ei de lux, calm și voluptate în vila aia minimalistă. Ar face bine să se gândească și ea la Anfisa pe care au dus-o la căminul de bătrâni când nu le-a mai folosit. Poate ar trebui să mă întrebi „ce traiectorie i-ai fi desenat Anfisăi, ca ea să fie fericită?“.

Sorry, am negociat multe cu Cehov, dar nu mi-a trecut prin minte să-l combin să mă lase s-o fac pe Olga fericită. Și nu pentru că n-aș ține la ea. Natalia, tu însăți ai fost nefericită la repetiții, nu ți-a fost ușor deloc. Și nici n-avea cum să-ți fie bine atâta timp cât Olgăi nu-i e bine deloc.

Când ajunge jos de tot, Olga se întreabă dacă nu e ea cumva femeia care a murit pe masa de operație a doctorului Cebutâkin. Deși e un gând oarecum greșit pentru că se spune că moartea te scutește de toate suferințele lumești. Însă orice om are dreptul la o cantitate infinită de gânduri greșite. Da’ ce întrebări mi-ați pus, măi fetelor. Zici că dau examen la teoria lecturii. Nu puteați să-mi dați un test-grilă?

A treia soră

Mașa (Raluca Aprodu): Fericirea asta, despre care se vorbește în piesă, la care avem sau nu acces, este posibilă în realitate? Și dacă ai face o continuare la piesă, ce s-ar întâmpla cu Mașa?

Raluca Aprodu, în rolul Mașăi, în spectacolul „Trei surori“ de la TNB. Foto: Ovidiu Moisin

Radu Afrim: Scumpa mea Mașa. Nu ești tu cea mai inteligentă din familia Prozorov (Cehov dixit), dar în schimb aștepți de la alții să fie :). Nu știu dacă secolul care a trecut de când v-ați născut ne-a aruncat fericirea în brațe, dar cu siguranță cantitatea de fericiri iluzorii a crescut vizibil. Și tehnicile de autoinducere a fericirii s-au îmbunătățit. Ceea ce nu e rău deloc. Și mai sunt sigur și de faptul că lumea vorbește la fel de mult ca pe vremea voastră despre fericire.

Pe Instagram de exemplu, lumea e fericită. S-au perfecționat și metodele de albire a dinților, așadar fericirea totală poate fi exprimată lejer printr-un smile panoramic. V-ați fi gândit că e atât de simplu? Fericirea e la un click distanță, cum se zice azi prin reclame.

Unii oameni aruncă cu fericire în populație, alții își drămuiesc doza de fericire cu calcule matematice sofisticate, alții își îmbracă fericirea ton la ton cu rozul care ne e impus, alții nici măcar n-o numesc de teamă ca ea să nu se consume odată cu rostirea cuvântului.

Nu ți-a ajuns o întrebare. Avea dreptate Cehov că ești lacomă. Nu doar pentru că nu-ți ajunge soțul tău (ceea ce nici nu e o extravaganță prea mare, cred), dar mai ales pentru că vrei să înțelegi: de ce zboară păsările, de ce stau stelele pe cer… Nu ți-e suficient să simți.

Ești ca spectatorii care vor să înțeleagă. Totul, dacă se poate! Mai mult decât regizorul. Mai mult decât autorul piesei. Tu mai vrei și seria a doua. Urmarea.

Există Mașa după Mașa? Păi, la cum te știu, e logic că ți-ai permite o călătorie până în Elveția în căutarea lui Verșânin. Acolo, soția lui, Persephona, v-ar fi stins lumina pentru o partidă de sex scandalos (nu bag mâna în foc). Pe de altă parte, dacă soțul tău, inocentul Kulâghin și-ar fi găsit o femeie bună & iubăreață (pe Olga?) ai fi făcut tot ce se poate să stai în calea împlinirii lui. Însă nimeni nu te va acuza pentru asta, grație farmecului tău irezistibil.

Pot complica mult mai mult destinul Mașei, dacă vrei. Dar tot pe zona de femeie luptătoare. Cu orice arme. Însă am un număr limitat de caractere. Practic, mi-ai dat o idee de proiect. Pentru care unii din marea și unita familie a teatrului.ro te și detestă deja.

Trei surori

Un scenariu (ne)firesc de liber după Cehov

Traducere: Raluca Rădulescu

Regie: Radu Afrim

Scenariu: Radu Afrim

Asistent regie: Mădălina Ciupitu

Scenografie: Irina Moscu

Asistent scenografie: Mădălina Sandu,Arina Balaș

Costumul caprei realizat de: Cosmin Florea

Video: Andrei Cozlac

Sound design: Călin Țopa

Univers sonor: Radu Afrim