În noul spectacol după ,,Oscar şi Tanti Roz” de Eric Emmanuel Schmitt, Alexandru Repan îi oferă lui Oscar şansa de a îmbătrâni. „Eu nu am vrut să-l joc pe Oscar, ci povestea lui, împreună cu un înger”, mărturiseşte actorul.
Un articol de Teodora Gheorghe|23 martie 2014
CRONICĂ DE TEATRU „Rapsodie-n roz” este un spectacol semnat de Alexandru Repan, pe care iubitorii teatrului ȋl cunosc din piese ca „Frații Karamazov” sau „Livada de vișini.” Piesa are la bază textul lui Eric Emmanuel Schmitt, unul dintre cei mai apreciați dramaturgi din lume, recompensat cu premiul Molière și Marele Premiu pentru Teatru și tradus ȋn peste 40 de limbi.
Prizonier al unui destin crud, Oscar (Alexandru Repan), un băiețel de numai zece ani, ȋi scrie lui Dumnezeu, căutȃnd să ȋnțeleagă de ce suferim. Marile ȋntrebări ale existenței ȋși fac loc ȋn miezul inocenței, otrăvind-o ȋn clipele de cumpănă. Ȋn colivia ȋn care sunt ȋntemnițați de boală, copiii se lovesc de frică – nu neapărat a lor, ci a celorlalți. Doctorii se tem să-i iubească, iar părinții se tem că iubirea lor le-ar putea dăuna.
Oscar nu crede ȋn Dumnezeu, dar Tanti Roz (Andreea Măcelaru-Șofron), ȋngerul de pe pămȃnt, ȋl ajută să-l inventeze din frȃnturi strălucitoare de speranță. Asistenta care veghează cea din urmă călătorie a copilului este o zȃnă bună modernă. Fostă luptătoare de wrestling, ȋmbină duritatea și candoarea, știind exact cȃnd să le distribuie pe fiecare. Ȋn „Rapsodie-n roz”, ea poartă un delicat colier cu ceas – nu simbolizează, ȋnsă, timpul care se scurge, ci acela care rămȃne; momentele considerate prețioase grație efemerității ce le obligă să fie trăite cu intensitate.
Oscar știe că va muri, nu e niciun secret pentru el. De aceea alege să-și petreacă ultimele douăsprezece zile din „eternitatea postumă”, cum o numește Al. Repan, parcurgȃnd toate etapele vieții. Se ȋndrăgostește de Peggy Blue, fetița care suferă de o boală rară a sȃngelui, află ce ȋnseamnă primul sărut, suferă dezamăgiri sentimentale, se căsătorește.
Alexandru Repan ȋi oferă lui Oscar șansa să ȋmbătrȃnească. Privirea pătrunzătoare, veșnic ațintită către adȃncurile ȋnnegurate ale ființei, face din actor alegerea potrivită (deși probabil controversată ȋn viziunea unora) pentru rolul lui Oscar. Interpretarea este intensă, ȋnvolburată și pasională. Cu ochii ȋn lacrimi, el se cufundă ȋn oceanul de tristețe și disperare, rostindu-și replicile cu o remarcabilă compasiune. Ȋnaintează ȋn sală, se uită la public, ȋl implică ȋn poveste. Lipsește, totuși umorul dulce-amar al lui Emmanuel Schmitt. Tonul sumbru al monologurilor lui Oscar știrbește din farmecul mesajului care se dorește a aduce consolare și destindere, prin răstălmăcirea morții. Ludicul se evaporă, astfel, sub apăsarea tragismului exacerbat.
Ȋn ciuda optimismului efervescent și a grației pe care le inspiră, Andreea Măcelaru-Șofron „dispare” ȋn umbră și reapare ȋn lumina reflectoarelor ȋntr-o manieră mecanică, ușor forțată, artificializȃndu-și personajul. Pare mai degrabă o păpușă elegantă pe care destinul o aduce la viață din cȃnd ȋn cȃnd pentru a-i reda ȋncrederea lui Oscar, și nu o prezență vie, care ȋl veghează ȋn permanență.
Două componente regizorale mi-au atras atenția ȋn mod special. Primul este muzica, realmente minunată, ce ȋnsoțește periplul lui Oscar pe tărȃmul tuturor posibilităților. Bucuria, speranța, dezamăgirea și teama – toate sunt zugrăvite suav la pian (Alexandru Petrovici) și violoncel (Ella Bokor/ Ioana Stanciuc) Al doilea este videoproiecția (Ciprian Duică) – ecranul din spatele personajelor joacă rolul unui calendar. Aici sunt ȋnfățișate naiv, ca desenate de un copil, nu doar zilele rămase lui Oscar, ci și complexitatea frămȃntărilor, maturitatea precoce a copilului ȋmbătrȃnit de așteptarea morții.
„Eu nu am vrut să-l joc pe Oscar, ci povestea lui, ȋmpreună cu un ȋnger”, mărturisește Alexandru Repan. Dincolo de micile retușuri care s-ar cere, intenția actorului și a regizorului este ȋndeplinită. Spectacolul, pe care ȋl puteți vedea la Teatrul Nottara, posedă o sensibilitate cuceritoare și merită descoperit.
Foto Rapsodie-n roz: Teatrul Nottara
