René Magritte, o viață în 5 povești
https://www.ziarulmetropolis.ro/rene-magritte-o-viata-in-5-povesti/

Celebrul artist plastic belgian René Magritte s-a stins din viaţă într-o zi de vară, pe 15 august 1967, la 68 de ani. A fost înmormântat la cimitirul Schaerbeek din Bruxelles. Mai jos îl vedeţi fotografiat, lângă tabloul său, „Pelerinul”, de Lothar Wolleh, chiar în anul în care a murit…

Un articol de Dana Ionescu|14 septembrie 2021

Lucrase până la ultima suflare, dar tot nu reușise să finalizeze o pictură destinată unui colecționar german. Lucrarea neterminată a creatorului convins că „mintea iubește necunoscutul, iubește imaginile cu sens necunoscut, din moment ce însuși sensul minții e necunoscut” a rămas pe șevaletul din casa artistului ani întregi, până în 1986, când a murit soția sa, Georgette Magritte.

În posteritate puterea de influență a artei lui i-a confirmat unicitatea. Ludicul, ironia, umorul negru, absurdul, dar și o anumită tandrețe fac parte din „marca înregistrată” Magritte, ale cărei forme le regăsim azi nu doar în muzee și colecții, ci și pe panouri publicitare, în decorațiuni de birou și în alte obiecte ale societății de consum. Astăzi, cinci „întâmplări” din traseul acestui creator care și-a găsit un fel al lui de a fi suprarealist și un loc important în arta cotemporană.

1

René Magritte n-a fost doar pictor și sculptor, ci și desenator. De-a lungul vieții a desenat, printre altele, ilustrații pentru volumele unora dintre prietenii săi, printre care Paul Éluard și Georges Bataille. Aceste lucrări sunt doar o altă ipostază, la fel de rafinată, a amprentei sale inconfundabile, cu reprezentări obsesive ale obiectelor care îi definesc universul – pipa, umbrela, fereastra, oglinda, chipul acoperit etc.

2

În tinerețe, artistul a făcut desen tehnic într-o fabrică de tapet, unde a învățat mult despre artă și a descoperit, de exemplu, cum te poți îndepărta de geometrie, dar păstrând geometria. Tot pe-atunci s-a jucat și cu creații ale artiștilor moderni. A făcut, se știe, falsuri după lucrări de Pablo Picasso și Marx Ernst, ba chiar a îndrăznit să încerce asta și cu Tițian. Arta de a copia i-a folosit mai târziu în viața cotidiană: a falsificat bancnote ca să poată supraviețui în Belgia ocupată de nemți.

René Magritte, „Amanții” (1921)

3

Tablourile lui, a căror cotă de piață a crescut treptat, au uneori o soartă la fel de ciudată ca lumea pe care te invită să ți-o imaginezi. E cunoscut, de exemplu, cazul nudului închipuind-o pe soția artistului. „Olympia”, așa se numește lucrarea, evaluată la peste 1 milioan de dolari, i-a sedus pe doi hoți, care au furat-o, în anul 2009, din casa memorială a lui Magritte, aflată în capitala Belgiei. Dar peste trei ani ea s-a întors cuminte, neatinsă, de unde dispăruse. Realitatea, știm, bate ficțiunea. Și realitatea e că hoții n-au reușit s-o vândă pe piața neagră tocmai din cauza notorității ei, așa că s-au gândit să… o pună la loc.

4

Nenumărate chipuri întoarse sau ascunse din tablourile pictate de artistul belgian care spunea „Suntem înconjurați de perdele. Percepem lumea doar printr-o perdea. Dar, în același timp, ca să poată fi recunoscut, un obiect trebuie să fie acoperit” și-ar avea originea adevărată, susțin unii critici de artă, într-un eveniment tragic din biografia pictorului. Chiar dacă Magritte și-a exprimat în repetate rânduri scepticismul față de psihanaliză, psihanaliza ar avea multe de spus, fără îndoială, despre acest episod. Suferind de o afecțiune psihică, după mai multe tentative, mama artistului s-a sinucis pe vremea când el era adolescent. Băiatul de paisprezece ani ar fi fost de față când cadavrul, cu chipul acoperit, a fost scos din râu. Dacă prezența tânărului la acel moment este incertă, urmele acestei sinucideri în viața interioară a lui Magritte sunt certe. Și pălăriile obsesive din imagistica artistului ar putea veni, spun adepții psihanalizei, tot din lumea mamei, care era modistă.

René Magritte, „Portretul lui Stephy Langui” (1961)

5

Și, pentru că „Aceasta nu este o pipă” a însemnat enorm pentru arta contemporană, belgienii s-au gândit să-i preia spiritul și să-l omagineze inedit pe René Magritte. Așa că, dacă mergeți la Bruxelles, o să puteți să vă plimbați pe „Aceasta nu este o stradă”. Dar ea e chiar o stradă care trimite la ironia și spiritul contradictoriu din arta unuia dintre cei mai cunoscuți belgieni din secolul XX.

02
/11
/21

Joi, 4 noiembrie, are loc la MNȚRplusC, în cadrul Muzeului Național al Țăranului Român (Str. Monetăriei nr. 3), deschiderea expoziției „Nu vorbim despre sclavie modernă”, cea de-a doua din seria „Politici ale non-acțiunii”, semnată de artista Nona Șerbănescu în colaborare cu curatorul Eugen Rădescu.

26
/10
/21

Școala de Valori a dat startul înscrierilor pentru cea de-a șaptea ediție a Burselor stART și pune la bătaie 30 de burse, cu o valoare individuală de 6.000 de lei. Acestea pot fi accesate de elevii care sunt la liceu, talentați la pictură, desen, muzică și artele viitorului (v-logging, blogging, scriere creativă, fotografie), care se pot înscrie pe baza unui portofoliu.

26
/10
/21

De astăzi, platforma www.muzeulabandonului.ro este activă. Se deschide, astfel, aleea către Muzeul Abandonului. Muzeu-forum digital și participativ. În această etapă a proiectului veți putea explora exteriorul clădirii muzeului și câteva dintre facilitățile proiectului. Interiorul și expozițiile muzeului vor fi disponibile în curând, alături de zeci de povești despre abandon, speranță, contorsionări și reveniri spectaculoase ale sufletului.

16
/10
/21

Răzbunare, dragoste și disperare, toate topite într-o singură flacără mistuitoare. Arii celebre, coruri tulburătoare, conflicte dramatice de neuitat, toate vă așteaptă în premiera spectacolului Norma de Bellini ce le va aduce pe scena Operei Naţionale Bucureşti între 21 şi 24 octombrie pe celebrele Elena Moşuc – Norma şi Ruxandra Donose – Adalgisa, alături de care va evolua tenorul Daniel Magdal – Pollione.

13
/10
/21

În luna octombrie, galeria neconvențională Celula de artă propune două exerciții de introspecție, la fel de necesare dar fiecare propunându-și scopuri și rezultate diferite. Artistul plastic contemporan Beaver expune lucrarea “exe cute”, o juxtapunere a grotescului cu gingășia până pe 14 octombrie iar între 15 – 30 octombrie în galerie se va putea vedea instalația imersivă “Cenușa memorie” a Ancăi Coller, ce încapsulează emoțiile artistei în urma unui incendiu care i-a distrus atelierul..

11
/10
/21

Despre școlile din mediul rural, mai ales cele din mici sate care par uitate de lume și autorități, se știe că se confruntă cu mari probleme, începând de la cele legate de infrastructură, până la absența tehnologiei necesare procesului de educație. Însă aceasta nu mai este și situația Școlii Gimnaziale nr. 2 din satul Progresu, comuna Sohatu, județul Călărași. După ce ani de zile profesorii și elevii „s-au descurcat”, după cum ei înșiși spun, cu condițiile grele în care au învățat – toalete în curte, frig în clase, acoperișul deteriorat prin care se strecura ploaia – școala este acum complet renovată și, mai mult, folosește o platformă de management educațional de ultimă oră. Totul a fost posibil prin implicarea directorului școlii, Daniela Niculescu, care „și-a strigat” nevoile pe platforma HartaEdu lansată de Narada.

08
/10
/21

În epoca rețelelor de socializare, a selfie-urilor și filtrelor de tot felul, când o imagine se face și se desface în câteva secunde și toți visăm la gloria efemeră, conform butadei enunțate de Andy Warhol, dilemele și sensurile autoreprezentării încă sunt discutate. Căci a te reprezenta, indiferent de epocă, nu este un gest lipsit de semnificații estetice și sociale. Un articol de Monica Neațu.