Rigoletto: cocoașa unui bufon, geniul lui Verdi și ochiul cenzurii
https://www.ziarulmetropolis.ro/rigoletto-cocoasa-unui-bufon-geniul-lui-verdi-si-ochiul-cenzurii/

O poveste „respingătoare” cu un duce afemeiat şi un bufon cocoşat, pe care îl cheamă Rigoletto. O muzică superbă din care sigur cunoaşteţi măcar o arie („La donna è mobile”) şi o montare nouă, inspirată de era Prohibiţiei din Chicago-ul anilor ’20, la Opera Naţională Bucureşti.

Un articol de Adina Scorţescu|23 februarie 2014

REPORTAJ Rigoletto, în regia lui Stephen Barlow, a avut premiera săptămâna aceasta pe scena Operei Naționale din București.

,,151! 151!”, spune femeia în cască, nici prea tare, nici prea încet, doar cât să audă cealaltă colegă din regia tehnică. Apoi continuă să dea din cap în ritmul muzicii, în timp ce urmărește partitura de la Rigoletto, pitită într-o gheretă albastră din dreapta scenei. În fața ei, o veioză albă stă cocoșată peste două monitoare vechi: pe unul dintre ele se vede dirijorul (agitat, într-o cămașă descheiată la gât), pe celălalt – scena, unde vreo 15-20 de bărbați, îmbrăcați în costum, stau la mese și cântă.

În sală sunt parfumuri franțuzești, rochii lungi și tocuri înalte care, la pauză, se vor asorta atât de bine cu prăjituri cu ciocolată și pahare cu șampanie. În spatele scenei sunt vreo 10 bărbați îmbrăcați în salopete care împing uriașul disc de lemn pe care sunt așezate decorurile, pe două niveluri. Și mai e și Stelian Olariu, maestrul de cor – mărunțel, cu ochelari, trecut de 80 de ani -, care vine și aruncă un ochi (sau, mai degrabă, o ureche) la ce se întâmplă pe scenă.

Ce se întâmplă? Un Rigoletto în haine noi, pe scena Operei Naționale București, unde ultima montare a operei a avut loc acum fix 60 de ani, în regia lui Jean Rânzescu.

rigoletto

De data asta, a fost chemat un regizor străin (australianul Stephen Barlow, care colaborează cu instituții de renume precum Metropolitan Opera sau Covent Garden) ca să facă un spectacol altfel. Povestea e simplă: Rigoletto, bufonul cocoșat al ducelui de Mantova (bogat și afemeiat) ajunge să-și piardă – din cauza propriilor planuri deturnate – fiica; Gilda, tânără, frumoasă, naivă este împușcată la final. S-a spus despre Rigoletto că e una dintre cele mai oribile povești, spuse pe cea mai frumoasă muzică.

Opera poate deveni chiar fascinantă când afli contextul în care s-a născut, la jumătatea secolului al 19-lea. Libretul a fost inspirat din piesa ,,Regele petrece”, a lui Victor Hugo, care îl înfățișa pe regele Francisc I al Franței ca pe un afemeiat cinic. Piesa a fost interzisă după prima reprezentație, pe motiv că ar conține ,,pasaje ce constituie un ultraj la bunele maniere publice”.

Similiar, opera lui Verdi a fost interzisă inițial de către cenzorii austrieci (Imperiul Austriac domina atunci nordul Italiei), care au considerat-o ,,respingătoare”, de o ,,trivialitate obscenă”. Până la urmă, compozitorul a făcut un compromis: personajul regele Franței a fost înlocuit cu Ducele de Mantova și bufonul a rămas, dar și-a schimbat numele – din Triboulet în Rigoletto.

Premiera în 1851, la Teatrul La Fenice din Veneția, a fost un triumf. (Baritonul care îl interpreta pe Rigoletto se simțea atât de stingher cu o cocoașă pe spate, încât nu voia să intre în scenă. Verdi i-a dat un brânci, așa că acesta a intrat împiedicându-se și stârnind astfel râsetele spectatorilor care au crezut că a fost un artificiu de regie.)

Montarea lui Barlow de la București plasează acțiunea în Chicago, în anul 1929, în era Prohibiției. Ducele e un gangster, iar Rigoletto, un fel de comediant privat al său, care conduce o agenție de pompe funebre (la subsolul căreia se află un bar ilegal, în care sticlele cu alcool sunt aduse într-un coșciug).

rigoletto

Montarea lui Barlow, deși neobișnuită pentru scena din România, nu este nicidecum originală: în 1982, English National Opera a prezentat un Rigoletto în care acțiunea avea loc la New York, în anii ’50, iar personajele făceau parte din mafia italiană. În 2005, la Opera de Stat din Bavaria, curtea ducelui de Mantova a fost transformată în Planeta Maimuțelor. În producția de anul trecut de la Metropolitan Opera, acțiunea se desfășoară într-un cazino din Las Vegas, în anii ’60.

Pentru cei care merg la Operă ca să urmărească expresivitatea corporală a artiștilor și relația dintre personaje, Rigoletto oferă minime satisfacții. Stephen Barlow spunea într-un interviu că ,,poți fi Robert de Niro sau Meryl Streep sau cel mai mare actor din lume, dar nu vei primi un rol în «Rigoletto» decât dacă poți să cânți la standarde foarte înalte”. Soliștii sunt departe de a fi mari actori, dar unele personaje sunt bine conturate (Baritonul Martin Fülőp este convingător în rolul cocoșatului protector față de fiica sa, iar soprana Romina Casucci interpretează o Gilda delicată, supusă).

rigoletto

Martin Fülőp și Romina Casucci – Rigoletto și fiica sa 

Cât despre alte personaje… e nevoie să închizi ochii și să ai încredere că muzica te va conduce corect pe firul poveștii. Paul Tabone, foarte gras, nu pare un tip care să fure inimile femeilor oricât s-ar strădui. (Ați crede că e de la sine înțeles, dar nu! Pavarotti – cu un fizic similar -, cântând „La donna è mobile”, are o privire care îți arată clar că el mănâncă femei pe pâine).

rigoletto

 Paul Tabone, Ducele

Iar Robert Nagy (din a doua distribuție a spectacolului), care se apropie de 60 de ani, e de-a dreptul ridicol în actul al doilea (când ducele se dă drept tânăr student) și în al treilea (când el, micuț, slăbuț, îmbrăcat în costum de marinar, se apropie de prostituata Maddalena – o femeie înaltă, planturoasă, căreia îi ajunge până la piept. Spectatorii mai dezinhibați izbucnesc în râs ca la comediile cu Mălăele).

Povestea e tristă: personajul negativ (Ducele) rămâne nepedepsit. Ființa cea mai puțin coruptă (Gilda) moare, ca să-l salveze pe Duce. „Nu există purificare, catharsis. Cred că mesajul operei este că o viață este ternă fără iubire”, spune Barlow, la finalul interviului din caietul-program.

rigoletto

Însă mesajul trist e îndulcit de costumele frumoase (și ale cântăreților, și ale spectatorilor care vin îmbrăcați ,,ca la Operă”), de o scenografie reușită (Yannis Thavoris) și de muzica uneia dintre cele mai populare opere verdiene. Dar atenție! Pentru a evita dezamăgirea, e important de știut că trailerul spectacolului – care e difuzat frecvent pe ecranele din stațiile de metrou – nu are nicio legătură cu ce se întâmplă pe scenă.

Rigoletto se joacă în seara asta la Opera Națională București. Următoarele reprezentații sunt pe 15 și pe 16 martie.

Foto: Petrică Tănase (Petrică Tănase Photography)

16
/08
/18

În luna august, Asociația Montage dă startul celui mai nou proiect cultural „FUChS(ilis)-ISMUL, EXPERIMENT SOCIO-CROMATIC DE MUZICĂ ȘI MIȘCARE desenat cum se cuvine de Pâlnie și Stamate pe uvertura șalvarilor lui Ismail si Turnavitu de pe lângă Cârligații lui Gayk” sau, mai pe scurt, FUChSIADA, un spectacol „work in progress” conceput de Anca Maria COLȚEANU după scrierile lui URMUZ și produs de artistul Anca Maria Ciofîrlă.

15
/08
/18

Circulă prin festivalurile de specialitate (inclusiv în țara noastră) un documentar dedicat vieții cantautorului George Michael. Este intitulat „Freedom”. La el lucra artistul cu două zile înainte să moară în ziua de Crăciun a anului 2016.

15
/08
/18

TVR 3 sărbătoreşte 137 de ani de la naşterea lui George Enescu. Duminică, 19 august, printr-un maraton de 16 ore de transmisiuni cu cele mai valoroase lucrări enesciene, în interpretări remarcabile, din cadrul ediţiei 2017 a Festivalului Internaţional George Enescu şi nu numai

07
/08
/18

Joi, 16 august, începând cu ora 19.30, la DESCHIS Gastrobar (Splaiul Unirii, 160), are loc o nouă proiecție în avanpremiera celei de-a treia ediții DokStation Music Documentary Film Festival. Prezentat în premieră națională, documentarul Placebo: Alt.Russia (2016, regia: Charlie Targett-Adams) este o explorare fascinantă a culturii alternative din marile orașe rusești. Intrarea este liberă.

07
/08
/18

Artista americană Zola Jesus, una din cele mai interesante prezențe pe scena dark wave, concertează pentru prima dată la București, joi 9 august, de la ora 21.00, la Control Club, în cadrul turneului de promovare a noului album, Okovi. Cu versurile sale sumbre și imaginea de prințesă goth, Zola Jesus a atras comparații cu Lisa Gerrard (Dead Can Dance), Elizabeth Fraser (Cocteau Twins), dar și cu Joy Division sau Kate Bush.

06
/08
/18

Cursurile de Măiestrie Artistică, Master Classes, oferite de soprana Mariana Nicolesco - reunind aproape 100 de tinere talente din ţara noastră şi din multe alte ţări, artişti veniţi să-şi însuşească marile tradiţii ale artei cântului - au avut în acest an o semnificaţie extraordinară: celebrarea Centenarului Marii Uniri, a 650 de ani de atestare documentară a Brăilei şi comemorarea lui Gioachino Rossini la 150 de ani de la trecerea la cele veşnice.

06
/08
/18

„N-aveți decât să mă invidiați, dar eu pot să fac în fiecare seară această minune: să iau viața de la capăt” - Florian Pittiş. Actorul, regizorul, traducătorul, interpretul de muzică folk și realizatorul de emisiuni radio Florian Pittiş s-a născut într-o zi de 4 octombrie (1943), la București, și s-a stins din viață pe 5 august 2007, în același oraș.

03
/08
/18

Format din 160 de cântăreți, „Angel City Chorale” este un cor din Los Angeles, condus de fondatorul și regizorul artistic Sue Fink, recunoscut pentru melanjul ingenios de ritmuri si stiluri muzicale. La începutul lunii iulie, Angel City Chorale a concurat la emisiunea de televiziune America's Got Talent, cu “Africa”, o piesă în cadrul căreia membrii corului au impresionat prin crearea unor zgomote asemănătoare ploii si tunetelor cu ajutorul degetelor și propriilor corpuri.

30
/07
/18

ARTmania, primul festival românesc care a dezvoltat în România conceptul de îmbinare între entertainment și artă, a avut loc pe 27 și 28 iulie, în Piața Mare a Sibiului, în fața unui public entuziasmat de prestațiile de excepție ale artiștilor care au urcat pe scenă.

27
/07
/18

CRONICĂ DE FILM Realizat de fotograful și cineastul Tom Volf, documentarul „Maria by Callas” (2017), acum în cinematografe, îi face un portret celebrei soprane Maria Callas din înregistrări video (interviuri, apariții pe scenă, filmări personale), dar și din fragmente de scrisori, citite din off de Fanny Ardant.

25
/07
/18

Joi, 26 iulie, începând cu ora 19.30, la DESCHIS Gastrobar (Splaiul Unirii, 160), are loc avanpremiera celei de-a treia ediții a DokStation Music Documentary Film Festival. În cadrul evenimentului, va fi proiectat filmul documentar Tom Waits: Tales from a Cracked Jukebox (2017, regia James Maycock), precedat de o selecție muzicală cu și despre Tom Waits, alcătuită de Alexandra Ungureanu. Intrarea este  liberă.

24
/07
/18

Orchestra Națională Simfonică a României, sub bagheta lui Cristian Măcelaru, va cânta marți, 24 iulie, de la ora 19.00, la Sala Casino din Sinaia în deschiderea celei de a XIX-a ediții a Festivalului Internațional „Enescu și muzica lumii”, organizat de Primăria orașului Sinaia și Centrului Național de Artă „Tinerimea Română”.