Pavilionul României la cea de-a 15-a ediţie a Expoziţiei Internaţionale de Arhitectură – La Biennale di Venezia, desfăşurată între 28 mai şi 27 noiembrie 2016, găzduieşte „Selfie Automaton”, o expoziţie sub forma unui spectacol predefinit, cu marionete automatizate, scenarii blocate şi un rol liber, rezervat vizitatorului.
Un articol de Liliana Matei|29 mai 2016
Proiectul este semnat de Tiberiu Bucșa, Gál Orsolya, Stathis Markopoulos, Adrian Arama, Oana Matei și Andrei Durloi și constă în 7 automate mecanice, formate din 42 de marionete – 38 umane și 5 animale fantastice. Trei automate vor fi plasate în Pavilionul României din Gardini della Biennale, trei în Noua Galerie a Institutului Român de Cultura și Cercetare Umanistică de la Veneția, și un teatru mobil care va promova expoziția în spațiul public.
Caricaturi umane, animale fantastice, ouă de aur și cutiuțe muzicale sunt asamblate în scene predefinite care plasează vizitatorul pe scenă, în diferite ipostaze, în maestru papușar și marionetă în același timp. Autorii propun, astfel, un portret generic al relațiilor sociale, stereotipurilor și dorintelor, descompus în fragmente, pentru a fi reasamblate de imaginația utilizatorului, într-un autoportret introspectiv. Marionetele devin personaje principale, dar sunt private de libertățile din lumea spectacolului, unde pot sfida legile gravitației sau pot deveni „conștiente”. În extrema tragică, își pot recunoaște firele care le leagă și se pot elibera.
Prin „Selfie Automaton” se propune însă un scenariu contrar. Deși alcătuite cu articulații care le permit „libertatea de mișcare”, marionetele sunt lipsite de corzi și literalmente fixate în cuie, într-un mecanism care le permite o singură mișcare, și aceea predefinită. Iar vizitatorul nu face excepție. Poziționat ca parte a mecanismului, acesta are o singură opțiune: să-i asigure funcționarea prin propria sa acțiune, repetitivă.
Astfel, stereotipul confortabil al manipulatului și manipulatorului – care ne plasează acțiunile la capătul unei corzi, drept consecințe, este înlocuit cu un sistem de opțiuni blocate. Vizitatorul devine obiect fără opțiuni, balerina uriașă la o masă de banchet, victimă a unei comisii oarecare, sau cerșetor de dorințe.
Scenele devin posibile prin mânere și pedale, acționate de utilizator. Un sistem aparent de roți dințate transmite mișcarea mecanismelor: o bicicletă pune în mișcare o horă, un ceaun generează un „festin”, o manivelă trezește o comisie, alta învârte un pește de aur, sau o pasare in zbor – prizoniera in afara custii sale. Proiectul „Selfie Automaton” propune o reflecție asupra caracterelor și acțiunilor blocate în automatisme, dar și o temă deschisă, cea a tiparelor predefinite: există ele cu adevărat, facem parte din ele, suntem victimele lor, sau cei care le generează?
