Să nu taci
https://www.ziarulmetropolis.ro/sa-nu-taci/

Se poate vedea în cinematografe filmul „Să nu ucizi” (scris şi regizat de Cătălin Rotaru şi Gabi Virigina Șarga, aflaţi la debut în lungmetraj). Filmul e inspirat din fapte reale – scandalul biocidelor diluate din spitalele româneşti.

Un articol de Andrei Crăciun|13 martie 2019

În realitate a fost așa: vreme de zece ani, cel mai mare distribuitor de biocide din România a livrat produse diluate către spitale din toată țara. Astfel și-au pierdut viața – în urma infecțiilor intraspitalicești – mulți oameni (câți? – nu vom ști niciodată). Și în tot acest abator nimeni nu a văzut nimic, nimeni nu a știut nimic, nimeni nu a vorbit. De ce?

Zece ani de complicitate la crime (oamenii aceia au murit cu zile) – cum a fost posibil așa ceva? Întrebarea de la care pleacă realizatorii filmului e cea corectă.

În realitate, o mână de ziariști de la Gazeta Sporturilor” au făcut publice faptele (în urma unei investigații pornită de la cazul celor morți în spitale după incendiul din clubul Colectiv).

Realizatorii filmului „Să nu ucizi” spun însă o altă poveste: o ficțiune totuși posibilă. În tot acest obsedant deceniu chiar să nu fi existat nimeni care să vadă și să nu tacă?

Când te dai cu capul de pereții Sistemului

Ei ne propun să ne imaginăm că un asemenea om a existat și s-a lovit cu capul de toți pereții Sistemului crescut din lașitatea noastră. Un om: un medic (jucat de Alexandru Suciu, și el debutant în lungmetraj).

El a fost marginalizat și împins să tacă de către colegii săi din spital, ba chiar și de către rudele pacienților săi morți (așa a fost să fie, așa a vrut Dumnezeu), de către presă (presa apare caricaturizată în film), de către funcționarii de tot felul, de propria familie.

Filmul „Să nu ucizi” propune o poetică a clișeului. Toate clișeele pe care stă (greșit) societatea noastră sunt prezente aici, și e foarte bine că această oglindă e atât de brutală.

Pe de altă parte, este totuși un debut în lungmetraj și asta – firește – se vede. Povestea e bine spusă, dar este și fracturată de încercări comice care târăsc dramaticul într-un nemeritat derizoriu.

Bineînțeles că societatea românească e, în esență, una tragicomică, dar trecerea de la tragic la comic pare, aici, uneori forțată.

Mai departe, „Să nu ucizi” propune și o dimensiune morală mai înaltă, mistică până la urmă. Doctorul care alege să nu tacă îndură cazne de Iov – la care, cum bine știm, societatea noastră predispune.

„Să nu ucizi” e, în definitiv, un film puternic, ca o palmă pe care obrajii societății noastre vinovate de tăcere lașă o merită din plin.

Să fie primit.

El a fost marginalizat și împins să tacă de către colegii săi din spital, ba chiar și de către rudele pacienților săi morți (așa a fost să fie, așa a vrut Dumnezeu), de către presă (presa apare caricaturizată în film), de către funcționarii de tot felul, de propria familie.

05
/02
/15

Șase proiecții pentru public și presa internațională vor aduce povestea procurorului Cristian Panait, cea care a inspirat scenariul filmului De ce eu?, în regia lui Tudor Giurgiu, peste hotare, la Festivalul Internațional de Film de la Berlin. Evenimentul începe astăzi, 5 februarie, și se va încheia pe 15 februarie, cel de-al treilea lungmetraj al lui Tudor Giurgiu fiind inclus în secțiunea Panorama Special.

04
/02
/15

Realizat după întâmplări reale şi având opt nominalizări la Premiile Oscar, „The Imitation Game” (Jocul Codurilor) prezintă povestea lui Alan Turing (Benedict Cumberbatch), matematician, criptanalist şi erou de război, pionier al tehnologiei moderne a calculatoarelor. Alături de un grup restrâns de specialişti, el a reuşit spargerea unui cod aşa-numit „de nespart” al maşinăriei Enigma a Germaniei, în al Doilea Război Mondial. 

03
/02
/15

Deși pare un scenariu apocaliptic, de fapt este vorba despre premiera filmului “Orașul câinilor”/ “White God”, câștigătorul Marelui Premiu al secțiunii Un Certain Regard la Cannes și propunerea Ungariei la Premiile Oscar 2015, în regia lui Kornél Mundruczó.

02
/02
/15

Lucian Boicu, un român stabilit în Canada, a lucrat la efectele vizuale ale filmului "American Sniper", de Clint Eastwood, un lungmetraj nominalizat la şase premii Oscar şi inspirat din povestea adevărată a lunetistului Chris Kyle.

02
/02
/15

Filmul românesc de scurtmetraj este prezent și anul acesta la Festivalul de Film de la Clermont-Ferrand (30 ianuarie – 7 februarie 2015) prin intermediul Asociației ESTE’N’EST, care organizează pentru a șaptea oară consecutiv standul românesc din cadrul marketului festivalului, cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei.

02
/02
/15

În filmul "Chuck Norris vs. Communism", de Ilinca Călugăreanu, peliculă selectată în secţiunea competiţională World Cinema Documentary, la cea de-a 31-a ediţie a Festivalului Sundance, o generaţie întreagă se îndrăgosteşte de film, în epoca Războului Rece, scrie prestigioasa publicaţie IndieWire.

30
/01
/15

MARI FILME ROMÂNEŞTI UITATE „O lacrimă de fată” (1980), regizat de Iosif Demian, este unul dintre cele mai originale filme româneşti realizate în timpul comunismului, polemizând prin stilul său modern şi energic cu falsitatea care caracteriza cinematografia oficială a vremii.

29
/01
/15

Tenorul spaniol Placido Domingo va interpreta rolul principal în opera "Gianni Schicchi", de Giacomo Puccini, care va fi montată de Woody Allen pentru a marca, în această toamnă, cea de-a 30-a aniversare a Operei din Los Angeles.