Sahia Vintage. Cinema efemer
https://www.ziarulmetropolis.ro/sahia-vintage-cinema-efemer/

Proaspăt apărut, al cincilea DVD din excelenta colecţie Sahia Vintage, coordonată de cercetătoarea Adina Brădeanu în cadrul unui proiect al Asociaţiei One World Romania, prezintă şi discută, sub titlul „Efemere”, câteva filme comandate în diferite perioade Studiului Sahia de diverse instituţii ale statului comunist.

Un articol de Ionuţ Mareş|18 ianuarie 2019

Cercetătoarea Adina Brădeanu continuă munca de a recupera, prin seria de DVD-uri Sahia Vintage, filme din arhiva fostului Studio „Alexandru Sahia”, studioul de film documentar al României comuniste.

Pentru al cincilea DVD din această colecție de arheologie a memoriei (care ar urma să fie și ultimul, pentru ca proiectul să continue printr-o posibilă arhivă online), ea a ales ca temă filmele „efemere”.

În cuvintele Adinei Brădeanu din obișnuita și indispensabila broșură care însoțește fiecare DVD și care pune în context fiecare titlu selectat, este vorba de „filme comandate de diverse instituții ale statului pentru uz intern, în interiorul unei anume comunități profesionale, sau extern – pentru distribuția în cinema, sub agenda instituției comisionare”.

Filmele efemere, mai scrie coordonarea, „fac parte din categoria ingrată a unui cinema descris în primul rând de funcționalitatea lui – un tip de <<cinema folositor>> (utilitar) care, odată produs, circulă în general pe filiere specializate, conform mandatului educațional, instrucțional sau promoțional care i-a fost atașat de la bun început”.

Sunt filme concepute a avea o durată de viață scurtă și un scop precis și se situau la periferia producției Studioului Sahia (deși numărul lor tot mai mare a început să asigure cu timpul venituri importante), astfel că nu erau supuse unei supravegheri ideologice atât de stricte.

Acest lucru le-a permis unor regizori, în special celor cu aspirație și vocație de autori, să experimenteze, să se joace cu limbajul cinematografic și să iasă din convențiile oficiale, fapt care face ca filmele lor să fie interesante și acum, și nu doar din perspectivă istorică și sociologică.

Este cazul celui mai vechi documentar de pe DVD, „Cum circulăm?” (1963), realizat de Slavomir Popovici, cunoscut pentru experimentale sale vizuale.  Popovici transformă un potențial banal film comandat de Miliție pentru educarea pietonilor în trafic într-un exercițiu de stil ludic, în care testează diferite tehnici și trucuri, în ton cu unele tendințe moderniste ale cinema-ului occidental, care îi inspirau și pe cineaștii români, într-un deceniu, totuși, de ușoară liberalizare, inclusiv în plan artistic.

PE DVD mai este inclus şi un alt film al aceluiaşi Slavomir Popovici, mult mai convenţionalul „Victime şi vinovaţi” (1970). Un documentar moralizator, realizat pentru a descuraja folosirea buteliilor de gaz improvizate care pot duce la tragedii. În ciuda didacticismului şi a încălcării demnităţii oamenilor prin aducerea lor în faţa camerei pentru a-şi povesti dramele prin care au trecut, făcându-şi în acelaşi timp un tip de autocritică şi servind ca exemple negative, filmul dezvăluie indirect aspecte din societatea vremii, de pildă felul în care arătau gospodăriile ţărăneşti.

Filmul este şi un bun exemplu pentru modul în care astfel de producţii ocultau exact realitatea pe care se presupunea că o investighează: „Victime şi vinovaţi” doar face morală, aruncând vina pe nesăbuinţa unor oameni, fără a încerca, bineînţeles, să caute şi cauzele unui astfel de fenomen, de pildă penuria de butelii disponibile pe căi oficiale.

Un exercițiu de stil face și Ovidiu Bose Paștină într-un film de comandă industrială realizat mai târziu – „Mai mulți vinovați și o victimă” (1983). Documentarul avea ca scop reconstituirea sub formă de anchetă a unui accident de muncă într-o uzină, pentru a fi dat ca exemplu de „așa nu” „oamenilor muncii”.

Doar că  Ovidiu Bose Paștină era mai interesat să filmeze oamenii și uzina cât mai neconvențional, într-o estetică modernistă, decât să urmărească traseul narativ impus de structura unei astfel de comenzi. „La un nivel superficial – notează Adina Brădeanu -, filmul bifează momentele obligatorii ale genului <<protecția muncii>>: implicarea martorilor, reconstituirea-demonstrație, identificarea greșelilor, morala finală. În același timp, exercițiul didactic care legitimează filmul e minat din interior de o cameră fluidă care funcționează oarecum împotriva mandatului funcțional al filmului”.

Cele mai didactice filme de pe DVD, într-atât de didactice încât, privite acum, par caraghioase prin comicul lor involuntar, dar care nu erau deloc inocente la momentul realizării, sunt „Catastrofa” (1971), de Constantin Vaeni (devenit cunoscut ulterior prin filmele sale de ficţiune), și „Să ne pregătim pentru o viață de familie” (1984), de Olimpia Diacoviciu.

Ambele sunt realizate prin tehnica reconstituirii unor situaţii presupus reale pentru ca rezultatul să servească drept lecţie pentru populaţie.

În primul, sunt condamnate grosier abaterile de la normă ale unui generic „Fănel” (strămoşul muncitorului „Dorel” din reclamele post-2000), şofer de autobuz care se foloseşte de serviciu mai mult pentru a-şi rezolva treburi personale decât pentru a transporta pasagerii în siguranţă.

În al doilea, pe un ton patetic, tinerii sunt îndemnaţi să îşi întemeieze o familie şi să facă copii, iar pentru a-i ajuta, statul socialist se oferă să le stea la dispoziţie: un film de propagandă pronunţată, de edulcorare a realităţii, care venea în contextul legilor anti-avort şi anti-divorţ ce afectau profund viaţa oamenilor.

Foarte surprinzătoare prin exotismul lor sunt cele trei filme din mijlocul selecţiei, realizate la comanda Publiturism, agenţia de publicitate a Oficiului Naţional de Turism.

Două sunt regizate de Eugenia Gutu, „Remember” (1973) şi „Nuntă la Lereşti” (1976) – ambele se adresează deopotrivă potenţialilor turişti americani şi românilor din America, în încercarea de a-i atrage spre România.

În „Remember” se face apel, melodramatic, la presupusul dor de ţară pe care l-ar resimţi românii din SUA, iar pentru asta sunt reluate clişeele naţional-comunismului despre tradiţii şi frumuseţile patriei (clișee care par să supraviețuiască până în prezent, fiind reluate, de pildă, în clipul de promovare al Președinției române a Consiliului UE). În acelaşi timp, sunt prezentate presupusele realizări ale modernităţii urbane în România, portretizată ca o ţară de nivelul Americii.

În „Nuntă la Lereşti” (din care e extras cadrul de sus) este pusă în scenă o nuntă rurală cu mare fast a unui cuplu american – un film de propagandă aparent celebru în epocă, dovadă şi referirile la el din alte documentare de pe DVD.

Al treilea – „Scrisoare din România” (1973) – este semnat de Mirel Ilieşiu şi se adresează deopotrivă potenţialilor turişti israelieni şi românilor plecaţi în Israel. România este descrisă din nou ca o ţară unde modernitatea se îmbină cu tradiţia, în acest caz tradiţia evreiască, reprezentată prin câteva locuri cu valoare de simbol, din Bucureşti şi din oraşe din Moldova, și pe care regimul comunist ar proteja-o, spre deosebire de regimul fascist anterior.

DVD-ul mai conţine un reușit documentar de popularizare ştiinţifică, „Efemere” (1967), realizat de Dona Barta despre efemeridele din Delta Dunării, dar şi două scurte clipuri de promovare a staţiunii Mamaia realizate de același Slavomir Popovici (imagini ansamblate printr-un montaj alert şi pe o muzică dinamică) şi un tip de reclamă la o poliţă de asigurare, „Secretul” (1975), de Iancu Moscu, avându-l pe cascadorul Szobi Cseh în prim-plan.

Dincolo de valoarea sa de document, DVD-ul „Efemere” are și relevanță cinematografică, pentru că, așa cum notează aceeași Adina Brădeanu, „produse minore precum cele incluse pe acest DVD ne ajută să regândim marginile istoriei de cinema naționale” și „ne invită (…) să reflectăm asupra ideii de periferie a istoriei de cinema și, în general, asupra beneficiilor inclusivității (și) în ceea ce privește istoria filmului: mai precis, asupra modului în care includerea acestei periferii în teritoriul istoriei de cinema naționale ne permite o înțelegere mai nuanțată a perioadei istorice descrise de aceste filme și un acces privilegiat la imaginarul unei epoci”.

 

Pentru mai multe informații despre proiect și colecție (DVD-urile se găsesc în librării), puteți citi aici un interviu pe care l-am realizat în 2018 cu Adina Brădeanu. 

29
/10
/20

PORTRET Cunoscuta regizoare japoneză Naomi Kawase, o obişnuită a Festivalului de la Cannes, va susţine sâmbătă, de la ora 17.00, un masterclass online pentru publicul din România, în cadrul "Les Films de Cannes à Bucarest", unde este invitat special. Prilej de a vă propune un scurt portret al acestei cineaste inclasabile.

28
/10
/20

CRONICĂ DE FILM „Mia își ratează răzbunarea” (2020), al doilea lungmetraj, realizat tot în regim independent, al regizorului Bogdan Theodor Olteanu, este o comedie care vorbește despre feminitate și are ca protagonistă o tânără actriță, jucată de Ioana Bugarin.

23
/10
/20

„Desigur, cel mai important în perioada aceasta este să fim sănătoși și să facem ca lucrurile să continue să meargă cât de cât într-o normalitate, de la școală și familiile noastre și până la joburi – care sunt în pericol, în special cele ale free-lancerilor din domeniul cultural și al organizării de evenimente. Altfel însă, e important și să încercăm să ne păstrăm pe cât se poate obiceiurile din viața noastră de dinainte – inclusiv cele care nu sunt necesare supraviețuirii imediate, cum sunt cele culturale în general și un festival de film în particular. Căci da, nu se oprea lumea în loc dacă nu organizam noi ediția a 11-a a Les Films de Cannes à Bucarest – însă ne-am încăpățânat tocmai pentru fărâma de normalitate pe care continuarea acestei tradiții o aduce în viața noastră” spune Cristian Mungiu, inițiatorul festivalului.

22
/10
/20

Săptămâna aceasta, marele regizor, scenarist și actor Nikita Mihalkov, laureat al premiului Oscar, a împlinit 75 de ani, iar TVR 2 îl aniversează programând două dintre filmele sale reprezentative. Bărbierul din Siberia”, cu Julia Ormond, Oleg Menşikov şi Richard Harris – sâmbătă, la Filmul săptămânii şi Ochi negri (OCI CIORNIE), cu inegalabilul actor Marcello Mastroianni - duminică, la Filmul de Artă.

21
/10
/20

CRONICĂ DE FILM Prezentat în premieră la Festivalul Astra de la Sibiu şi selectat la prestigiosul IDFA (International Documentary Film Festival Amsterdam), „Copii pierduţi pe plajă” (2020) este debutul în lungmetrajul documentar al tinerei regizoare Alina Manolache şi încearcă să facă un portret al generaţiei de 30 ani, născută imediat după Revoluţie.

20
/10
/20

Mai sunt doar câteva zile până la startul celei de-a 11-a ediții a Les Films de Cannes à Bucarest ce va avea loc între 23 octombrie și 1 noiembrie. Timp de zece zile spectatorii vor putea vedea cele mai noi titluri de la Cannes 2020 și din selecția celor mai importante festivaluri de film din lume la drive-in dar și outdoor.

19
/10
/20

„Spiral/ Spirala”, primul lungmetraj al regizoarei clujene Cecília Felméri, a fost recompensat cu Mențiunea Specială a Juriului în Competition 1-2 la Festivalul Internațional de Film de la Varșovia.

19
/10
/20

CRONICĂ DE FILM Programat să poată fi văzut la noua ediţie a Festivalului "Les Films de Cannes à Bucarest" (23 octombrie - 1 noiembrie), adaptată condiţiilor de pandemie, „Mandibules” (2020), cel mai recent film al excentricului regizor francez Quentin Dupieux, este o comedie absurdă a cărei lejeritate este şi marele său atu.

18
/10
/20

Asociația Arta în Dialog anunță cea de-a șaptea ediției a Festivalului de Film UrbanEye, care va avea loc în perioada 4 – 8 noiembrie online, dar și în mai multe birouri de arhitectură din România.

Pagina 1 din 27312345...102030...Ultima »