Spectacolul „Oxygen”, o producție Teatrelli, în această seară pe scena Théâtre Aleph din Franța
https://www.ziarulmetropolis.ro/spectacolul-oxygen-o-productie-teatrelli-in-aceasta-seara-pe-scena-theatre-aleph-din-franta/

„Oxygen”, o producţie Teatrelli care reuneşte teatrul, proiecţiile video, muzica live şi dansul contemporan, într-un concept original semnat de actorii Antoaneta Cojocaru şi Daniel Pasacariu, va avea o reprezentaţie specială, ca spectacol-invitat în cadrul Festivalului Europes Nomades. Au Levant de L’Europe chiar în această seară, de la ora 20.00, pe scena Théâtre Aleph din Ivry-sur-Seine, Franţa.

Un articol de Petre Ivan|12 Aprilie 2019

Poveste de tăiat respirația despre puterea iubirii; Piesa de teatru care a cucerit Europa; Unul dintre cele mai puternice texte contemporane semnat de Ivan Vîrîpaev, copilul teribil al noii dramaturgii ruse; 

 Selecția sectacolului „Oxygen” pentru a fi prezentat publicului francez se întâmplă în cadrul Sezonului Franța-România 2019.

Cele două personaje din producția „Oxygen” sunt interpretate de actorii Antoaneta Cojocaru și Daniel

Oxygen, cu Antoaneta Cojocaru și Daniel Pasacariu. Credit foto Veronica Achim 6

Pascariu. Aflate în căutarea unei iubiri totale, a unui „oxygen”, a schimbării și a divinității pierdute, cei doi se întâlnesc și decid să își asume să trăiască o poveste plină, intensă și curată – într-o lume din ce în ce mai abrutizată și lipsită de empatie.

Este un spectacol care te face să recunoști măruntul din iubire și din tine, dar care îți dă speranța că poți fi ales să o iei de la capăt.

„Suntem foarte fericiți și emoționați să jucăm <Oxygen>-ul la Paris. Este un spectacol pe care l-am construit astfel încât să fie valoros și să spună ceva și dincolo de granițele țării noastre. De la început ne-am gândit la posibilitatea de a primi invitații să îl jucăm în alte țări, și, iată că, după câteva luni, acest lucru se întâmplă deja. Teatrul în care jucăm este un teatru cu o istorie bogată, foarte frumos și știu că sala este asemănătoare cu cea de la Teatrelli. Spectacolul nostru este singurul spectacol din România invitat în acest festival și sunt recunoascătoare” – Antoaneta Cojocaru.  

Spectacolul „Oxygen” este produs de Primăria Capitalei, prin creart – Centrul de Creație, Artă și Tradiție al Municipiului București. „Oxygen” a avut premiera la București în luna noiembrie.

„Este o onoare și o mare bucurie să avem o producție Tearelli selectată pe o scenă atât de importantă din Franța. Colaborarea cu Festivalul Europes Nomades va continua, în oglindă, și la București – unde o producție franceză după Luceafărul, de Mihai Eminescu intitulată <Eu, Tu si Eternitatea- >, precum și spectacolul lui Julien Daillère <C’est bon • E ok • Rendben • This is just a story> – vor urca pe scena Teatrelli, pentru publicul român, la începutul lunii iulie”,” Roxana Lapadat, director artistic Teatrelli.

Despre Festivalul Europes Nomades

Aflat la prima ediție, lansat în cadrul Sezonului Franța-România 2019, Festivalul Europes Nomades. AuLevant de L’Europe se se desfășoară între 7 și 14 aprilie în Paris, Ivry-sur-Seine și Clamart și reunește atât spectacole de teatru, cât și expoziții, evenimente gastronomice și concerte.

Oxygen, cu Antoaneta Cojocaru și Daniel Pasacariu. Credit foto Veronica Achim 6

https://www.festivaleuropesnomades.com

Despre Teatrelli

Teatrelli este un proiect creart, un spațiu cultural alternativ dedicat artelor performative, care oferă publicului producții proprii de teatru și dans, precum și concerte acustice, dezbateri și artist-talk-uri.

www.facebook.com/teatrelli/

www.instagram.com/teatrelli/

www.creart.ro/teatrelli/

Foto: Oxygen – Veronica Achim

12
/04
/19

„Oxygen”, o producție Teatrelli care reunește teatrul, proiecțiile video, muzica live și dansul contemporan, într-un concept original semnat de actorii Antoaneta Cojocaru și Daniel Pasacariu, va avea o reprezentație specială, ca spectacol-invitat în cadrul Festivalului Europes Nomades. Au Levant de L’Europe chiar în această seară, de la ora 20.00, pe scena Théâtre Aleph din Ivry-sur-Seine, Franța.

07
/04
/19

Ne-am reîntors la țițirel, miercuri seara, după mai bine de o săptămână de absență. Aici ploua incet, era vânt. În drum spre Bambino Gesu, îl ascultam pe tati, care-mi vorbea de realismul magic al acestor locuri. Si cred că are dreptate, există o magie aici, în aer. Te simţi altfel, te transfigurezi de cum păşeşti in Roma.

21
/03
/19

Duminică am fost la muzeu pentru o scurtă incursiune in mintea întortocheată a lui Leonardo Da Vinci. Doar că fără titirel și mami, epuizați după cele aproape zece zile de spitalizare. Pe drum, ne-am oprit cu Alessandro, tatăl lui Lorenzo, la un showroom auto. Cam scumpe mașinile de acolo, totuși, pentru buzunarele noastre pline cu caramele.

01
/03
/19

Dragul meu țițirel, Acum o lună veneam cu tati la Roma, să fim și noi alături de tine și de mami, pe durata tratamentului. Crede-mă, am impresia că a trecut deja un an de atunci!

28
/02
/19

Iată ca a sosit timpul sa ne confruntăm si cu primele rezultate ale tratamentului. Maine și poimâine vom afla cum reacționeaza organismul meu la chimioterapie. Așa au anunutat-o doctorii pe mama, înainte de demararea celei de-a 5-a ședinte, că vom avea parte de un "bilancio provvisorio".

26
/02
/19

Era aproape dupa-amiaza în această fotografie in care aparem toți 4 dupa întâlnirea cu Papa Francisc. Lui tata nu-i prea place sa fie prins în poze, se ferește mereu, de aceea avem puține instantanee impreuna. Bumba, lipita de mama, bombănea că de obicei și ne înnebunea cu matematica ei: "Tati, cat fac 70 + 5? Îmi spui? Când imi spui? Dar 70 cu cât e mai mare decât 60? De ce nu-mi spui? Vrei sa număr din 10 in 10 până la 100? Dar când mă înveți sa număr și din 5 in 5? Poți să mi spui?"

21
/02
/19

Apoi, lucrurile au luat o întorsătură nedorita. Tati a descoperit că durerile constante pe care le resimtise in ultimele zile in zona toracelui erau semnul unei boli grave, apărută pe fondul stresului și imunității scăzute.

21
/02
/19

De‑acum eram tot timpul împreună, titirelul, mama, tata şi cu mine, titirelul cu toanele lui, noi, ceilalţi trei, cu nelinistile și micile noastre bucurii.

12
/02
/19

Ceea ce n-am stiut eu și Bumba înainte să ajungem la Roma era că mancarea noastră preferată coincide cu chintesenta bucătăriei italiene. N-ați crede, judecând dupa alura mea skinny, că mă pun primul la masă și termin ultimul, că nu las nimic în farfurie și că cer de fiecare data porție suplimentara.

11
/02
/19

Mulți ani după aceea, înainte de a-și duce pentru prima dată baiețelul la cinematograf, Toma avea să-şi amintească de după-amiaza îndepărtată când părinții l-au dus la Vatican să facă cunoştinţă cu Papa Francisc.

10
/02
/19

"Colunga lui Trei ani", așa i-am spus de vreo două, trei ori până am prins ideea. De fapt așa credeam că i se spune Columnei lui Traian, despre care tata îmi povestea ieri dupa-amiază, în timp ce ne plimbam prin centrul Romei. Am ieșit un pic cam îmbufnată in fotografie, asta și pentru că nu mi place să apar în poze cu statui.

06
/02
/19

Am văzut târziu filmul despre Stephen Hawking (2014), 'The theory of everything'. Era, cred, prin septembrie anul trecut. Ieri, după ce am ajuns la 'Casa Peter Pan', unde Toma își va petrece (alaturi de noi) următoarele 18-24 de luni, mi-am amintit de rolul impresionant reusit de Eddie Redmayne in acest film.

29
/01
/19

Pentru următorii doi ani, acest loc minunat va fi casa noastră. Nu știu cât de încântați sunt tata și Bumba, care vor ajunge aici vineri, însă eu și mama (a participat aseară la un prim curs de limba italiană) adorăm deja "căsuța lui Peter Pan". Poate și pentru că stăm la etajul al treilea al clădirii, unde camerele au denumiri de constelații, și pentru că urcăm cu liftul.

28
/01
/19

Finalul lui 2018 ne-a reamintit brutal că una dintre principalele însușiri ale omului a fost (și va rămâne) omenia. La trei zile după Crăciun, mergeam cu băiețelul nostru, Toma, la Marie Curie pentru o presupusă infecție a mandibulei. O infecție care nu ceda în fața antibioticelor. Rezultatul ecografiei, după vreo 7 ore de așteptat pe holurile reci, a fost necruțător: tumoare!

28
/01
/19

Era aproape de miezul zilei, când doamna doctor a hotărât că nu mă va mai externa astăzi din cauza unei dureri de burtică ce m-a sâcâit întreaga noapte. "Așa că Țițirelul s-a bucurat degeaba", a concluzionat mama, "nu a sosit încă timpul să-ți cunoști noii prieteni de la Casa lui Peter Pan, mai amânăm pentru câteva zile".

22
/01
/19

Știu că sunteți curioși să aflați câte ceva și despre mama. Sincer să fiu, mă încearcă și pe mine aceeași curiozitate. Să aflu mai mult decât știu deja. În primul rând, știu că mama se roagă în fiecare seară la Dumnezeu pentru mine și pentru sora mea.

22
/01
/19

Noaptea, când stau în cutiuța mea și torc cu ochii la focul din sobă, mă gândesc deseori la Tomiță, pe care nu l-am mai văzut de mai bine de trei săptămâni. L-am simpatizat încă de când s-a născut, în special pentru numele lui de motan.

18
/01
/19

Acum sunt o fetiță mare, chiar dacă mă cred uneori „lup marin”. Lupul marin, în caz că nu știați, este un animal de casă care are misiunea de a salva viețuitoarele din apele sărate ale mărilor și oceanelor. De câteva zile mă tot pregătesc să-mi fac bagajele să merg în Italia, la frățiorul meu bolnav. Sunt foarte fericită că-mi pot lua cu mine toate jucăriile și că voi zbura cu avionul. Pentru că nu am mai zburat cu avionul niciodată, recunosc că sunt emoționată.

Page 1 of 212