-->

Stela Popescu: „Tinerii nu ajung vedete pentru că ceea ce fac nu este bun”
https://www.ziarulmetropolis.ro/stela-popescu-cand-faci-ceea-ce-ti-face-placere-rezisti/

Are 78 de ani, o carieră în teatru de 55 de ani şi un optimism molipsitor. Actriţa Stela Popescu a povestit, a cântat şi a spus bancuri în emisiunea „Profesioniştii”, difuzată de TVR 1.

Un articol de Corina Vladov|7 ianuarie 2014

Invitată sâmbătă seara la emisiunea Profesioniştii“, pe TVR 1, Stela Popescu a vorbit despre cariera ei de 55 de ani, despre momentul dureros al refugiului din Basarabia natală, despre suferinţă şi optimism, despre actriţele pe care le admiră (Olga Tudorache, Gina Patrichi, Tamara Buciuceanu) şi despre bucuria turneelor prin ţară. 

Mai jos sunt declaraţii făcute de Stela Popescu:

● Noi așteptăm tot timpul de la altcineva ceva. Eu cred că dacă-ți faci liniște și pace în jurul tău, dacă te împaci cu tine, în orice caz câștigi foarte mult. Viața este extrem de scurtă. Pentru ce vrei s-o trăiești cu spaima în suflet și cu groază?!

● Aveam o colegă, la Teatrul de Comedie, care de câte ori venea dintr-un turneu zicea: „Vaaai, sunt așa de demoralizată când ajung acasă!” Da? Eu sunt de zece ori mai fericită. Scot tot dulapul și zic: „asta o transformăm așa, asta așa, asta se-aruncă”. E o chestie de temperament. Nu sunt niciodată cu capsa pusă. Nu mă cert decât rar de tot.

● Sunt inconștientă, eu nu știu câți ani am. Mă mai taie un genunchi câteodată, dar mă fac că plouă. Mie mi-e drag omul, mi-e drag să comunic cu oamenii. Și atunci n-am ce căuta acasă.

● Mama era frumoasă rău. Eu nu semăn cu mama, semăn cu tata. N-am fost nici ambițioasă. Toată lumea când mă vede așa energică, crede că sunt ambițioasă. Eu nu sunt ambițioasă! N-am fost nici foarte harnică, dar am fost cuminte, în sensul că, dacă mi s-a spus să fac asta, am făcut. Am făcut tot ce trebuie. Și de asta eu am fost totdeauna slabă la premieră. Pentru că eu făceam ce mi-a spus regizorul, cu exactitate. Și de-abia după două-trei spectacole începeam să asimilez.

● Eu nu stric rolurile, niciodată. Sunt actori mari care la premieră sunt excepționali și, pe parcurs cad, se duc… Uite, Iura (n.red. – Iurie Darie) avea o problemă foarte interesantă. El a fost un actor foarte talentat! Un bărbat frumos, talentat, deștept, dar avea o chestie; venea la teatru și zicea: „Astăzi iau altfel rolul!”. Cum să-l iei altfel când noi am repetat șase luni?!

● Ştii că ei (tânăra generație) își pun întrebarea: de ce pe noi ne iubește lumea, pentru ce? Cum am făcut noi de-am ajuns la public? Tinerii nu ajung vedete pentru că ceea ce fac nu este bun; este superficial, este făcut în goană, sunt lucruri făcute pe texte slabe, nu se mai face o producție cum se făcea. Televiziunea era tratată cu seriozitate. Se scria, se repeta, se imprima, se repara. Și apoi intra la public.

● În istoria filmului universal, singura care a refuzat toată viaţa să facă reclame a fost Bette Davis. Şi care a făcut reclamă, până la urmă, spunând că ea bea nu ştiu ce apă! O singură dată am făcut reclamă, în anii `90 şi când a început să mă strige lumea pe stradă „Wiesana“ n-am mai făcut reclamă niciodată. Şi acum trei ani am reînceput.

● În anul II de facultate ne-au dat un monolog, la alegere. Când am venit la clasă și am zis că eu vreau să fac Chirița, (profesorului) i-au căzut ochelarii: „Păi bine, Popescule, eu te-am luat la clasă pentru Antigona și dumneata vrei să joci Chirița?!” Și m-a lăsat să-l fac. Și am luat 10. Pentru că mie mi-au plăcut rolurile de compoziție. Chirița a fost socotită totdeauna în istoria literaturii o femeie înapoiată, troglodită. Dar eu găsesc că era o femeie interesată de viață; era o femeie modernă.

● De la școală, de la învățătură și până la impactul cu publicul, e un drum. E povestea veche cu Bălțățeanu, care avea un coleg de clasă genial. Și el era mai așa, lasă-mă să te las. A terminat facultatea, a început să joace. Bălțățeanu a ajuns „marele Bălțățeanu” și ăla era un sufleor, acolo, pe lângă el.

● Excesul de hărnicie, pe scenă, se vede ca făcătură. E prea construit. Nu pare sincer.

● Ăsta a fost un noroc al meu – sănătatea. Am avut colegi care se mirau totdeauna când plecam în turneu: „Cum reziști, cum reziști?!”. Când faci ceea ce-ți face plăcere, reziști. Pentru că actorul, când intră în scenă, scapă şi de durerea de măsele dacă o are. Pe perioada cât e în scenă; după aceea, durerea revine.

● Mă gândesc serios să n-ajung la momentul în care lumea o să zică: „Ia-o, mă, să ia și aia un ban!”. Nu vreau asta, adică nu vreau să depășesc măsura.

● Stau și singură, dar nu foarte multă vreme. Dacă sunt singură, mă uit la film. Deci nu sunt singură niciodată. Mie îmi plac oamenii, să mă întâlnesc cu ei, să stau după spectacol până la 5 dimineața. De la Revoluție încoace, (actorii) nu se mai întâlnesc la bere. Pe motive de bani și pe motive de secret: să nu se afle cine ce face, cât ia de acolo, cât gaj are. A intrat secretul ăsta capitalist în capul lor. Nu se mai iubesc, invidia a crescut foarte tare.

Stela Popescu

În emisiunea Eugeniei Vodă, Stela Popescu (78 de ani) a povestit, a cântat şi a spus bancuri.

Top 3 bancuri

 Se spune că o doamnă, cam de vârsta mea, l-a visat într-o noapte pe Dumnezeu.

— Doamne, spune-mi și mie – ce noroc pe mine că te-am visat – spune-mi și mie, o să mai trăiesc eu multă vreme?

Dumnezeu s-a uitat cu drag la ea și i-a spus:

— Aah, daa, ai să mai trăiești multă vreme!

Ea s-a dus la chirurgul estetician, s-a operat, apoi s-a dus la coafor, s-a făcut superbă. A ieșit pe stradă: o calcă un camion și moare. Ajunge în Rai, că era o femeie cumsecade. Ajunge bineînțeles la Dumnezeu și-i spune:

— Doamne, mi-ai promis că o să mai trăiesc încă multă vreme!

Se uită Dumnezeu la ea și zice:

— Eeh, da, fetițo, dar nu te-am mai recunoscut.

*** 

 Pe dealul Feleacului mergeau Gheorge cu Vasile, în căruță. Tot vorbeau acolo și la un moment dat trece un motociclist: vîîîjj. Când se uită după el, motociclistul n-are cap. Foarte curios.

După 5 minute, iar vîîîîj.

— Băi – zice – motociclistul n-are cap!

Mai trec câteva minute și iar vîîîîîj.

— Motociclistul n-are cap! Gheorghe, bagă coasa ceea mai în căruță.

***

 Trei femei frumoase, tinere, se duc la preot dimineața, să se spovedească. Părintele era ocupat și le spune fetelor:

— Dragă, eu vă cunosc pe voi, știu cine sunteți, dar n-am timp acuma. Voi vă învârtiți în jurul bisericii de câte ori ați păcătuit. Și Dumnezeu vă va ierta.

Una era ardeleancă, una era olteancă și una era moldoveancă. Se duce ardeleanca, se învârtește o dată, de două ori:

— Gata, părinte.

— Să fii iertată, copila mea.

Se duce și olteanca, se învârtește o dată, de două ori, de trei ori.

— Gata, părinte.

— Să fii iertată, copilă.

Se duce și moldoveanca, se învârtește o dată, de două ori, de trei ori, apoi zice:

— Părinte, n-ai o bicicletă? C-am obosit.

Foto Stela Popescu: Adrian Pitulac, TVR

24
/02
/25

Pentru contemporani, mai ales cei din tânăra generație,  Viena anilor 1900 nu era centrul modernității europene, așa cum o percepem noi astăzi. Inovații artistice, arhitecturale, muzicale, literare, filosofice și psihologice erau secondate de o gravă criză politico-socială.

20
/02
/25

Sezonul „Primăvara Franceză ÎMPREUNĂ” reprezintă punctul culminant al Centenarului Institutului Francez din România, sărbătorit între mai 2024 și mai 2025, marcând un secol de angajament dedicat cooperării culturale, științifice și educaționale dintre Franța și România.

17
/02
/25

Teatrul Metropolis anunță premiera lunii februarie: „Club 27”, text de Cătălina Mihai, regie Alex Bogdan. Spectacolul se joacă în datele de 18, 19, 20 februarie 2025, la sala Mare, începând cu ora 19:00.

17
/02
/25

La ediția din 2025 a Premiilor BAFTA, echivalentul Premiilor Oscar din cinemaul britanic, Adrien Brody a fost desemnat cel mai bun actor într-un rol principal, câștigând în fața actorului de origine română Sebastian Stan, nominalizat și el. Premiul pentru cea mai bună actriță în rol principal i-a revenit lui Mikey Madison pentru interpretarea din lungmetrajul „Anora”. „The Brutalist” a fost recompensat cu premiul pentru cea mai bună regie.

16
/02
/25

A trecut deja o vreme de când în Franța face vâlvă o întâmplare cu mai multe tăișuri, un fapt de viață ce constituie un foarte bun prilej de reflecție, cazul fiindu-le cunoscut oamenilor de litere. Pe scurt, Kamel Daoud, scriitorul franco-algerian recompensat în 2024 cu Premiul Goncourt pentru romanul „Houris”, a fost dat în judecată pentru încălcarea dreptului la viață privată de o tânără care susține că romancierul i-a scris povestea fără a-i fi cerut permisiunea.

15
/02
/25

Anul acesta, de Ziua Îndrăgostiților, iubirea devine concretă în Piața Amzei printr-o expoziție ce prezintă o selecție de lucrări din două colecții de artă private: Cicirean și Rus.

12
/02
/25

Institutul Cultural Român organizează, prin Centrul Național al Cărții, „Retrospectiva anului editorial românesc 2024”, eveniment online dedicat traducătorilor de limba română din întreaga lume și tuturor celor interesați de actualitatea literară din România. Luminița Corneanu, scriitoare și publicistă, va contura o perspectivă asupra literaturii pentru copii și tineret, scriitoarea și jurnalista Ana Maria Sandu va face o incursiune […]

11
/02
/25

Institutul Cultural Român organizează, prin Centrul Național al Cărții, „Retrospectiva anului editorial românesc 2024”, eveniment online dedicat traducătorilor de limba română din întreaga lume și tuturor celor interesați de actualitatea literară din România.

10
/02
/25

RECOMANDARE Printre romanele remarcabile publicate recent la noi se numără și unul semnat de Sándor Márai, considerat astăzi cel mai mare romancier al Ungariei. „Portretele unei căsnicii” , carte încheiată de autor la câteva zeci de ani după ce a scris-o, face o incursiune necruțătoare în teritoriile sufletului omenesc și într-o epocă sumbră.