„Sunset”. O lume nouă ★★★★
https://www.ziarulmetropolis.ro/sunset-o-lume-noua-%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85/

CRONICĂ DE FILM La fel ca în „Son of Saul” (2015), regizorul maghiar László Nemes foloseşte şi în „Sunset” (premiul criticii la Veneţia în 2018) acelaşi dispozitiv – camera de filmat urmăreşte îndeaproape un personaj central, pentru a crea senzaţia de imersiune. De această dată, suntem în Budapesta anului 1913.

Un articol de Ionuţ Mareş|29 Octombrie 2018

După succesul uriaș cu „Son of Saul” (2015), câștigător al Marelui Premiu al Juriului la Cannes și al Oscarului pentru film străin, tânărul cineast maghiar László Nemes revine cu „Sunset”, tot o dramă de epocă, de această dată plasată în Budapesta anului 1913, înainte de izbucnirea Primului Război Mondial.

László Nemes folosește și în „Sunset”, câștigător al premiul criticii, FIPRESCI, la Veneția în 2018, același dispozitiv regizoral: camera de filmat urmărește de foarte aproape, în permanență, un personaj central, pentru a transmite spectatorului o puternică senzație de imersiune în lumea reconstituită pe ecran.

Acum, în centrul atenției se află o tânără, Irisz Leiter (Juli Jakab), care revine din Italia la Budapesta în speranța de a ajunge modistă în magazinul de pălării ce a aparținut părinților ei, care au murit într-un incendiu când ea era mică.

Magazinul este condus acum de un nou proprietar, Oszkár Brill, jucat de Vlad Ivanov. Primită cu reținere ca angajată, Irisz află întâmplător că ar avea un frate, pe care toți îl vorbesc de rău, astfel că, pentru a reînnoda legătura cu trecutul, pornește în căutarea sa prin Budapesta, aflând treptat că bărbatul ar face parte dintr-o grupare terorist-anarhistă.

Pentru că rămâne fidel ideii de a reda povestea prin ochii unui singur personaj (la fel cum procedase și în „Son of Saul”) și pentru că în același timp vrea să facă portretul cât mai realist al unei întregi perioade, László Nemes folosește acest pretext narativ – peregrinările protagonistei prin oraș și intersectarea sa cu o serie de alte personaje și întâmplări – pentru a reda cât mai multe aspecte din viața de atunci, de la modă și preocupări zilnice la activitatea la curtea imperială și acțiuni anarhiste.

Această structură scenaristică are și slăbiciuni – unele dintre acțiunile eroinei par motivate nu atât de o logică a poveștii, cât de nevoia regizorală de a duce personajul în cât mai multe locuri.

Însă o astfel de descriere nu poate fi decât parțială – ca spectatori, avem parte de tot atâtea informații cât primește și Irisz, care este, de altfel, mai degrabă o străină revenită într-o societate multilingvistică și multietnică pe care încearcă să o înțeleagă. O societate pretins grandioasă (suntem încă în Austro-Ungaria imperială, iar Budapesta era al doilea cel mai important oraș, după  Viena), dar de fapt în plină tulburare și decadență.

Neclaritatea identității și intențiilor multora dintre personajele secundare, care tot apar și dispar în funcție de traseul urmat de protagonistă, îi poate lăsa privitorului un sentiment de frustrare.

Însă László Nemes pare să folosească acest stil (extrem de coerent și de bine stăpânit) tocmai pentru a transmite senzația de haos amenințător și prevestitor de rele pe care o resimte eroina și care este transmisă și publicului.

Irisz pare pierdută, rătăcită, într-o lume care o copleșește prin degringolada ei – inspirat de tipul de mizanscenă folosit de celebrul său predecesor maghiar Miklós Jancsó, László Nemes își pune personajele, inclusiv cele din fundal, să se miște în permanență în lungile sale planuri-secvență, de unde și sentimentul de forfotă perpetuă.

În demersul său de reconstituire istorică, tânărul cineast apelează la un impresionant realism al detaliilor. Dar, spre deosebire de filmele de epocă puternic convenționale, „Sunset” evită imaginile calofile și fetișizarea costumelor sau a obiectelor de acum un secol, precum și cadrele largi, imaginile-tablou.

Timpul este relativ, spune László Nemes, astfel că miza cineastului maghiar este de a încerca să transpună spectatorul în trecut, prin această imersiune alături de personaj.

Pentru că aparatul de filmat este mereu lângă protagonistă, universul din jurul lui Irisz se recompune din frânturi – de multe ori, planul secund este lăsat flou, în afara interesului vizual al eroinei și implicit al publicului, iar multe sunete vin din afara cadrului, sugerându-se astfel existența unei lumi dincolo de percepția imediată.

O lume într-o efervescență care va exploda în tranșeele Primului Război Mondial, așa cum își încheie László Nemes acest al doilea film ambițios, ce îi confirmă statutul de mare autor de cinema.

„Sunset” a fost prezentat în premieră în România la Festivalul „Les Films de Cannes à Bucarest”.

19
/08
/19

Lungmetrajul „Ivana cea Groaznică”, regizat de Ivana Mladenović, a câștigat premiul special al juriului secțiunii Cineasti del Presente din cadrul Festivalului de Film de la Locarno, care s-a încheiat sâmbătă. Premio speciale della giuria CINÉ+ constă într-o campanie de promovare în valoare de 25.000 de franci elvețieni acordați de canalul francez de televiziune pentru lansarea filmului câștigător în cinematografele din Franța.

16
/08
/19

CRONICĂ DE FILM În cel mai nou film al său, „Once Upon in... Hollywood” (2019), Quentin Tarantino e interesat mai puţin să creeze suspans sau să ofere acţiune, şi mai mult să redea cu melancolie ceea ce se presupune a fi sfârşitul unei epoci în cinema-ul american - finalul anilor `60.

16
/08
/19

Din cele peste 1500 de producţii înscrise în cele trei secțiuni competiționale din cadrul Bucharest International Dance Film Festival 2019 au fost selectate 43 de scurtmetraje, din 18 țări de pe întreg mapamondul. Competiția internațională cu secțiunile  - Time Stand Witness, The Road not Taken și Acts of Rebellion -  cuprinde 30 de filme, din 15  țări. Bucharest International Dance Film Festival se va desfasura in perioada 4 - 8 septembrie 2019.

15
/08
/19

Sriitorul Vasile Ernu ("Născut în URSS", "Ultimii eretici ai Imperiului", (2009); "Bandiţii") a văzut aseară ultimul film scris, regizat şi jucat de Casey Affleck  și a scris despre el în această dimineață, pe pagina sa de facebook. Cinefilii care nu se tem de spoilere se pot bucura astfel de un text savuros. Din păcate, "Light of My Life" nu este încă disponibil în cinematografele din România.

15
/08
/19

Raoul Taburin este un geniu al bicicletelor. Poate depista orice defecțiune doar folosindu-și auzul. Puțini ar crede că Raoul ascunde un secret care îl bântuie și pe care a tot încercat să-l împărtășească: în ciuda experienței sale de mecanic, Raoul nu-și poate ține echilibrul pe două roți. SECRETUL LUI RAOUL TABURIN/ RAOUL TABURIN, o poveste fermecătoare despre biciclete și sindromul impostorului, imaginată de scenaristul filmului Amélie, va fi lansat în cinematografele din România pe 23 august.

14
/08
/19

Joi, 15 august, începând cu ora 19.00, are loc avanpremiera celei de-a patra ediții a DokStation Music Documentary Film Festival, la Fabrica Gastropub (Splaiul Unirii, 160). În Avanpremiera ediției a 4-a a DokStation, va fi proiectat, în premieră națională, filmul documentar Sting : A Free Man (2017, regia: Julie Veille), precedat de o selecție muzicală din discografia Sting și The Police. Intrare liberă.

13
/08
/19

Deja aclamat de critici și așteptat de cinefilii din lumea întreagă, cel de-al nouălea film al lui Quentin Tarantino, “Once Upon A Time In Hollywood” / “A fost odată la… Hollywood”, se lansează săptămâna aceasta în cinematografe. Cu o distribuție impresionantă, producția Sony Pictures va avea premiera pe marile ecrane din România vineri, 16 august 2019, și se anunță drept una dintre cele mai “fierbinți” lansări ale verii.

13
/08
/19

"Blondele sunt cele mai potrivite victime. Ele sunt asemeni zăpezii virgine în care ies la iveală urmele însângerate." - Alfred Hitchcock. Se împlinesc, astăzi, 120 de ani de la nașterea cineastului considerat „maestrul suspansului”. 

13
/08
/19

În luna august Happy Cinema București prezintă trei documentare din seria “Expoziții pe marele ecran”: din 16 august Van Gogh & Japan, din 23 august Young Picasso și din 30 august Goya: Visions of Flesh and Blood.

12
/08
/19

CRONICĂ DE CARTE Exponent al Generației `70 și probabil singurul în relații strânse cu Noul Cinema post-2000, regizorul Iosif Demian se destăinuie într-o necesară carte-interviu realizată de Laura Dumitrescu – „Iosif Demian. Note de autor”, recentă publicată, în ediție bilingvă (română și engleză), de iadasarecasa, cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei (CNC).

Page 10 of 253« First...89101112...203040...Last »