Revelatoarea expoziţie Brâncuşi, Culinaria Banatica, Sculptura După de la Cazarma U, Răsucirea şi ceva Scârţ.
Un articol de Cristina Enescu Aky|19 decembrie 2023
2023 a fost un an extraordinar pentru Timișoara, Banat și chiar pentru România, din perspectiva capitalei culturale. Iată câteva dintre proiectele cele mai interesante ale sfârșitului acestui proiect, unele ce vor rămâne în ecouri mult timp, altele care vor continua sau au șanse să continue și să se dezvolte și după terminarea capitalei culturale.
- Expoziția Brâncuși: surse românești și perspective universale
S-a promovat și comentat mult acest reper major al Timișoarei de anul acesta. Brâncuși e unul dintre acei „mari români” pe care îi știm dar nu îi cunoaștem de fapt, cu care ne mândrim fără a ști realmente cine a fost și ce ne-a lăsat.
La Muzeul Național de Artă din Timișoara, expoziția curatoriată de Doina Lemny (unul dintre cei mai importanți experți în arta marelui sculptor la nivel mondial) a reușit să prezinte și să descrie omul, artistul, gânditorul, românul, omul de cultură europeană Brâncuși dincolo de locurile comune în care este plasat de multe ori. Un proiect-eveniment de anvergură internațională (cea mai importantă expoziție brâncușiană organizată în România în ultima jumătate de secol), în care chiar și vizitatorul neexperimentat a putut înțelege de ce marele artist a fost și rămâne un uriaș al culturii nu doar românești ci și mondiale. Unele dintre cele mai importante sculpturi ale sale, plus fotografii, schițe, elemente relevante din biografia personală și artistică – toate au construit farmecul acestei expoziții-eveniment.
Extrem de interesantă s-a dovedit descoperirea unui om, artist, conațional pe care parcă îl „cunoaștem” dintotdeauna, ale cărui cele mai celebre opere le-am ultra-văzut de multe ori, dar pe care abia la o privire fără grabă, în scenografia acestei prezentări, îl vezi parcă pentru prima dată. Dincolo de recorduri (număr de exponate, valoarea lor, număr de vizitatori etc.), poate cea mai mare reușită a acestei expoziții este că a trezit o curiozitate reală față de Brâncuși în categorii de public din cele mai diverse – oameni care pe viitor poate îl vor privi, căuta, descoperi, înțelege pe Brâncuși cu un interes și o atenție mai vie, mai departe de locurile comune în care deseori îi îngropăm ”pe „monștrii sacri” ai culturii noastre.
2) Lecturile Culinaria Banatica (Casa Calfelor Kolping)
Un alt proiect cultural extrem de interesant, savuros la propriu și la figurat, care merită pe deplin să continue după terminarea acestui an, a avut un moment important la Casa Calfelor Kolping. Gastronomia este o parte majoră, necesară, inevitabilă a oricărei culturi. Cultura ca experiență artistică poate satisface unele gusturi, pe altele mai puțin, dar absolut toți cei care vor să descopere un univers cultural trebuie să îl și deguste. Gastronomia este o experiență comunitară, tradițională, care povestește multe despre identitatea celor care o practică. Ce, cum, când, cu cine, în ce context se mănâncă nu e doar o poveste despre mâncare, ci mai ales una despre oameni și universul lor, despre rețete specifice anumitor momente ale vieții, despre convivialitate și împărtășire, obiceiuri, tradiții, cutume sociale, religioase și familiale.
(Sursă: economedia.ro)
Culinaria Banatica a fost un eveniment dintr-o serie de întâlniri cu dublă dimensiune: prelegeri și workshop-uri pe diferite teme în jurul culturii și tradiției gastronomice a Banatului istoric (cu specificitățile sale multietnice), precum și prezentări gastronomice (cine comunitare, gratuite), organizate în diferite locații și pe diferite teme ale gastronomiei bănățene.
Organizatorii acestui proiect (Asociația Ho-Re Tim) și-au propus să aducă în atenția publicului local, regional, național și internațional patrimoniul gastronomic extrem de bogat al zonei, atât prin povești teoretice cât și (mai ales) prin întâlnirea concretă cu bucatele zonei. Rețete tradiționale, ingrediente locale, povești despre comunitățile care au născut anumite tradiții culinare, istorii despre trecut dar și tradiții continuate în prezent, producători și restaurante locale. Proiectul Culinaria Banatica, spun organizatorii, a început ca unul teoretic, fiind prezentat la o bursă de cercetare în cadrul Universității de Vest din Timișoara, devenind apoi o inițiativă practică datorită doamnei Corina Macri (profesionist cu experiență în tradiția ospitalității timișorene). Organizatorii își propun continuarea Culinaria Banatica dincolo de anul 2023, și poate vor continua să dea un exemplu de bună practică pentru modul în care experiențele culturale pot fi infinit mai bogate, memorabile și atractive dacă includ și componenta culturii gastronomice.
3) Sculptură DUPĂ/ DUPĂ Sculptură (Cazarma U)
În centrul istoric al Timișoarei, cazarma U a fost construită în 1752 și reconstruită în 1849 pe 3 niveluri, a fost mult timp cazarma armatei vieneze staționate aici, a avut o viață (neglorioasă) și în perioada comunistă, iar ulterior a rămas mulți ani în paragină. O clădire impunătoare, cu o vizibilă istorie îndelungată, fără uși și ferestre, cu cărămizile la vedere.
Proprietarul de astăzi este unul privat și are în plan amenajarea aici a unui hotel de lux. Dar în 2015 și mai ales în acest an de capitală culturală din fericire a înțeles să colaboreze cu antreprenori locali pentru a valorifica cultural acest edificiu emblematic, a cărui istorie se împletește cu cea a Timișoarei și a Banatului istoric.
Cazarma U a fost așadar până pe 30 noiembrie locația expoziției Sculptură DUPĂ/ DUPĂ sculptură (organizatori Fundația Traide și Attila Kim & Architects). Expoziții permanente și invitate, dezbateri și diferite activități realizate împreună cu peste 70 de artiști importanți în peisajul sculpturii contemporane. Sorina Jecza (soția cunoscutului și regretatului sculptor Peter Jecza) este cea care și în 2015 a susținut organizarea aici a unui important spațiu expozițional, iar la începutul acestui an de capitală culturală a catalizat din nou transformarea cazarmei U într-un proiect de mare anvergură și interes. Clădirea este surprinzător de stabilă și bine conservată, cu un farmec straniu, în ciuda faptului că nu mai are uși și ferestre, și s-a pretat perfect pentru această expoziție de sculptură (care, spre deosebire de alte arte, a putut face față fără probleme spațiului practic deschis din incinta cazărmii).
Firul roșu al aceste expoziții a explorat un arhetip interesant: coloana, care în istoria identității culturale românești s-a manifestat major prin două mari repere: coloana lui Traian (definiția vizuală a latinității noastre) și Coloana Infinitului a lui Brâncuși (o altă coloană-reper a identității culturale românești, emblematică din secolul XX încoace). Astăzi, însă, ce variațiuni și metamorfoze a cunoscut acest simbol al culturii noastre? În ce măsură se mai identifică, regăsește, comunică cultura românească prin intermediul acestui arhetip? Pornind de la aceste întrebări deschise, sculptorii participanți la expoziție au propus interpretări din cele mai interesante ale ceea ce poate semnifica astăzi simbolul coloanei în istoria culturală, temporală și spațială a României. Propuneri de pus pe gânduri, un parcurs artistic impresionant într-o clădire ea însăși impunătoare și surprinzătoare, și o invitație la a gândi trecutul și a regândi prezentul.
Există speranțe ca traiectoria de centru cultural al cazarmei U să continue și după 2023, cât și cum va fi posibil. Oricum, mai ales după amenajările (minimale dar necesare și utile) realizate pentru expoziția Sculptură DUPĂ/ DUPĂ Sculptură, acest loc emblematic pentru centrul Timișoarei rămâne un loc ce merită vizitat și înțeles, în trecutul său istoric mai lung și cel cultural mai recent. Iar dincolo de acest proiectd in cadrul capitalei culturale 2023, rămâne și exemplul modului în care oamenii cu viziune și perspectivă culturală, care au dorința de a valorifica repere aparent fără viitor, reușesc să creeze experiențe care aduc împreună oameni, istorii, timpuri și locuri de interes pentru un public foarte variat.
4) Expoziția Răsucirea – 5 niveluri pentru edificarea Banatului etern (Kunsthalle Bega)
Acest spațiu de artă „alternativ și experimental”, fondat în 2019, găzduiește până pe 11 februarie 2024 o expoziție descrisă drept „un ecou direct al unui proiect pe care Wes Anderson și Juman Makouf l-au realizat în 2018-2019 în colaborare cu Kunsthistorisches Museum din Viena și Fondazione Prada din Milano.” Speranța curatorilor Călin Dan și Celia Ghyka este ca Răsucirea să aducă o contribuție „la felul în care obiectele istoriei și ale prezentului vor fi privite și arătate mai departe.”
Expoziția cuprinde o selecție la prima vedere deconcertantă de obiecte atât vechi (aduse aici în colaborare cu 7 muzee regionale și naționale și diferiți colecționari – în sine o premieră interesantă, acest tip de colaborare) cât și noi (creații ale unor artiști contemporani). Un demers ce explorează moduri în care motivul răsucirii (în artă, identitate, istorie, tehnică, tradiție etc.) este un element de continuitate în ceea ce a însemnat în trecut și ce înseamnă și astăzi Banatul istoric. Sunt în jur de 100 de obiecte puse interesant și provocator în relație, selectate după diferite criterii (forme, obiecte, acțiuni, ritualuri, activități, mișcări istorice) al căror fir roșu este motivul răsucirii și diferite moduri în care variațiuni ale acestuia se reflectă în cultura istorică a Banatului. Un format expozițional transdisciplinar și trans-media, cu o punere în scenă sugestivă și aerisită, din trecutul îndepărtat până în prezent.
5) Scârț Loc Lejer – Muzeul Consumatorului Comunist
Acest loc este o altă poveste timișoreană de, cu și despre cultură, identitate, trecut și prezent care, ca multe alte proiecte pe care le-a oferit Capitala culturală de pe Bega, a avut și continuă să aibă lucruri interesante de împărtășit celor care vin să o descopere din Timișoara, din țară și din afară. De această dată e vorba de un reper constant în Timișoara, dar a cărui includere în țesătura de proiecte și evenimente a Capitalei culturale a avut enorm de mult sens.
La distanță de o plimbare plăcută față de centru, Scârț Loc Lejer (unde se află și sediul teatrului independent Auăleu) este un bar – cafenea – centru expozițional aflat într-o casă veche relativ modestă din punct de vedere arhitectural, dar interesantă, familiară și totodată copleșitoare, indiferent dacă vizitatorul a trăit sau nu experiența vremurilor comuniste. Pentru cei prea tineri sau străinii care nu au trăit această istorie, muzeul și locul în sine sunt probabil o experiență mai criptică și intrigantă, dar care oricum atrage, și provoacă. Obiecte, decorațiuni, instrumente și accesorii ale vieții de zi cu zi, de-a lungul etapelor unei vieți de om, mobile și semne stradale, sticle de sifon și jucării – e copleșitor ce găsiți aici, iar fiecare obiect are povești pe care poate le știți, poate le veți afla aici.
E foarte bine că acest loc există și continuă să ofere o experiență inedită, necesară despre trecutul nostru destul de recent. O experiență pentru unii exotică, pentru alții nostalgică, care amuză, întristează, stârnește curiozități, provoacă amintiri. Orice vizită la Timișoara în care vreți să înțelegeți mai bine acest oraș dar și trecutul nostru recent, e util să includă experiența acestui loc, ce se înscrie organic, logic, necesar chiar în peisajul cultural al Timișoarei – punct zero al căderii comunismului, oraș al mai multor premiere europene în secolul XX, capitală culturală europeană anul acesta.
