„Trenul regal”. Urmele regalităţii
https://www.ziarulmetropolis.ro/trenul-regal-urmele-regalitatii/

CRONICĂ DE FILM Ce idee bună şi ce sarcină grea: un documentar despre ce mai înseamnă Casa Regală a României astăzi, pornind de la călătoria anuală pe care Principesa Margareta (devenită Custodele Coroanei după moartea Regelui Mihai în 2017) şi Principele Radu o fac cu trenul regal prin România pentru a se întâlni cu susţinători ai monarhiei din diverse oraşe.

Un articol de Ionuţ Mareş|26 august 2021

Provocarea e uriaşă, pentru că, atunci când ţi se oferă acces privilegiat în apropierea familiei regale, riscul unei atitudini encomiastice stă mereu la pândă, gata să plafoneze şi să edulcoreze orice demers regizoral curajos. Cu atât mai mult când vine vorba de o lume plină de ceremonial.

Însă Johannes Holzhausen, un cineast austriac cu câteva filme în portofoliu, în special documentare (precedentul, din 2014, „Muzeul vienez”, dedicat Muzeului de Istorie a Artei din Viena, s-a văzut şi în România, la TIFF), găseşte tonul potrivit în „Trenul regal” (2019).

Sigur, abordarea sa, deşi observaţională şi lipsită de voice-over, este una în general respectuoasă. Însă mizanscena joacă uneori periculos, iar tonul este mai degrabă melancolic.

Dovadă stă concluzia pe care pare să o avanseze cu discreţie filmul: Casa Regală îşi pierde tot mai mult din importanţă, iar eforturile reprezentanţilor ei de a duce mai departe blazonul, pe fondul avansării în vârstă a regelui (care, cu excepţia unor imagini de arhivă, este absent din documentar) şi apoi al morţii sale, au ceva desuet şi sugerează o perseverenţă şi o inadecvare uşor înduioşătoare. E trist să asişti la etalarea unei forme din care vicisitudinile istoriei au evacuat fondul.

Două sunt mărcile cele mai vizibile ale acestei stări de fapt.

Una e ideea însăşi a unui tren elegant, cu aspect retro, care trece prin orăşele şi mici gări ponosite, unde se întind în pripă covoare roşii murdare, se improvizează expoziţii de fotografie, se scot din depozite costume de epocă, iar copii în port popular oferă tradiţionala pâine cu sare.

Johannes Holzhausen arată din interior atât ceremonialul aranjării călătoriei cu trenul, cât şi pregătirile din câteva gări. Iar contrastul dintre pompa primului proces şi precipitarea celui de-al doilea e o sursă subtilă de comic. Nu lipsite de umor, cu siguranţă căutat de cineast, sunt şi unele momente în care se insistă asupra diverselor acţiuni de protocol din activitatea familiei regale.

A doua marcă este prezenţa arhivarului Adrian Buga, care caută şi conservă materiale din epoca regalităţii, inclusiv prin clădiri abandonate şi în ruină, şi stă de vorbă cu oameni în vârstă care au prins în copilărie perioada respectivă şi au amintiri despre ea. Aceste scene, intercalate între cele cu familia regală, accentuează sentimentul că monarhia ţine aproape exclusiv de domeniul trecutului şi că tot ce a mai rămas sunt urme materiale şi spirituale răzleţe şi pe cale de dispariţie.

Dar când am fi putut crede că totul nu e decât o formă reţinută de butaforie luată în serios, Johannes Holzhausen include înspre final momentul în care sicriul cu trupul neînsufleţit al Regelui Mihai este transportat cu acelaşi tren a cărui călătorie ocupase până atunci o bună parte din film.

Imaginile sunt cele oficiale, înregistrate de Televiziunea Română. Într-un cadru fix, lângă coşciugul străjuit de doi soldaţi îmbrăcaţi cu uniforma de altădată apar Principesa Margareta şi Principele Radu pentru a se reculege. După un alt cadru, de data asta cu chipul îndurerat al fiicei celei mari a fostului suveran, cei doi reprezentanţi ai familei regale încep să vadă, în întunericul de afară, luminile aprinse de oamenii veniţi în gări pentru a aduce un ultim omagiu. Se revine la cadrul mai larg – principesa şi principele se apropie de ferestre şi salută discret, în semn de gratitudine, în timp ce mulţimea scandează „Regele Mihai”.

E emoţionantă această solidaritate neprotocolară – semn că legătura poporului cu familia regală nu s-a destrămat complet şi că străduinţele urmaşilor de a ţine vii o idee, un stil de viaţă, o tradiţie nu sunt chiar în zadar. E ceva nobil în demnitatea cu care dispare această lume.

Documentarul „Trenul regal”, o producție Navigator Film Austria în co-producție cu HiFilm Productions și Televiziunea Română, are premiera în România pe 27 august. Filmul a avut premiera mondială în competiţia internaţională a ediţiei din 2019 a Festivalului Dok Leipzig și a fost lansat pe marile ecrane din Austria și Germania la începutul anului 2020. Documentarul este distribuit în România de microMULTILATERAL, cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei.

05
/07
/22

Minionii (ființe mici, galbene, cilindrice, cu unul sau doi ochi acoperiți de ochelari, care vorbesc limba „minioneză” pe care doar maleficul lor stăpân, Gru, pare s-o stăpânească la perfecție) și-au câștigat celebritatea binemeritată și au ajuns, iată, cap de afiș al celui de-al doilea lungmetraj dedicat poveștii lor.

05
/07
/22

Adaptarea lui Xavier Giannoli a romanului lui Honoré de Balzac despre ambiții literare și corupția din media în Parisul secolului XIX ajunge în cinema din 8 iulie, distribuit de Independența Film. Prezentat în premieră internațională la Festivalul de la Veneția și câștigător a șapte premii César, printre care și premiul pentru cel mai bun film, Iluzii pierdute reunește în distribuție nume cunoscute precum Cécile de France, Xavier Dolan sau Gérard Depardieu.

04
/07
/22

Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF) revine la Sibiu, între 7 și 10 iulie. Este al 16-lea an în care TIFF aduce la Sibiu cele mai așteptate și premiate producții ale sezonului. Peste 25 de filme în premieră și cine-concerte vor avea loc în două spații outdoor, dar și în cinema. TIFF Sibiu se va desfășura în Piața Huet (toate evenimentele de aici vor avea intrare liberă), în Habermann Markt / Piața Habermann și la Cine Gold. Sloganul ediției este „Make Films, Not War”, un răspuns al organizatorilor față de războiul din Ucraina și un îndemn la creație, nu la distrugere.

04
/07
/22

Prezentarea filmului “R.M.N.” (2022) cu participarea regizorului Cristian Mungiu, proiecţia unei versiuni restaurate a capodoperei “Evanghelia după Matei” (1964), în anul centenarului Pier Paolo Pasolini, şi o dezbatere despre Václav Havel prilejuită de apariţia unui film biografic şi de traducerea în română a unei culegeri de discursuri şi texte ale fostului preşedinte ceh se numără printre evenimentele speciale de la a noua ediţie a Festivalului Ceau, Cinema!, care va avea loc în perioada 14-17 iulie la Timişoara.

30
/06
/22

Festivalul longeviv și cu tradiție din Piatra Neamț aduce, deja de 14 ani, în fața cinefililor, filme documentare și scurtmetraje create de regizoare și regizori aflați la începutul carierei lor în cinematografie.

24
/06
/22

În sala cinematografului Victoria din Cluj-Napoca, în cadrul secțiunii competiționale a Festivalului Internațional de Film Transilivania (TIFF, 17-26 iunie), este proiectat „The Last Execution“. În prima scenă a filmului, actorul Lars Eidinger, care joacă rolul medicului Werner Teske, se află pe bancheta din spate a unei dube a poliției politice din Germania de Est.

23
/06
/22

Sâmbătă, 25 iunie, Asociațiile Bloc Zero și MaiMultVerde organizează o seară de film pentru toate vârstele pe insula de pe Lacul Morii, dublată de un picnic comunitar și o discuție despre reamenajarea sustenabilă a spațiilor verzi din București.

22
/06
/22

„Elvis“, filmul lui Baz Luhrmann despre cel mai bine vândut cântăreț solo al tuturor timpurilor, e alegerea perfectă pentru entertainment de calitate, în această vară.

22
/06
/22

INTERVIU Prezent la Cluj-Napoca pentru TIFF, regizorul Eran Kolirin vorbeşte într-un interviu pentru Ziarul Metropolis despre ce înseamnă să faci, ca cineast israelian, un film bazat pe o carte a unui scriitor palestinian despre viaţa arabilor care sunt cetăţeni ai Israelului.

20
/06
/22

Poate cel mai bun film nou văzut în primele trei zile de TIFF e "Rimini" (2022), realizat de austriacul Ulrich Seidl - portretul sarcastic al Europei prin povestea unui cântăreţ austriac eşuat care performează pentru pensionari în hoteluri semi-pustii din celebra staţiune italiană care dă titlul.

18
/06
/22

Cluj-Napoca e, zilele astea, orașul ideal. După cum ar spune un clasic în viață: „pentru că… din seria filmelor“. Pentru că… TIFF și pentru că… festival. Mare. Frumos. Prietenos. Aventuros. Și alte cuvinte care se termină la fel de spectaculos – spumos, delicios, tiffelicious.