„Trenul regal”. Urmele regalităţii
https://www.ziarulmetropolis.ro/trenul-regal-urmele-regalitatii/

CRONICĂ DE FILM Ce idee bună şi ce sarcină grea: un documentar despre ce mai înseamnă Casa Regală a României astăzi, pornind de la călătoria anuală pe care Principesa Margareta (devenită Custodele Coroanei după moartea Regelui Mihai în 2017) şi Principele Radu o fac cu trenul regal prin România pentru a se întâlni cu susţinători ai monarhiei din diverse oraşe.

Un articol de Ionuţ Mareş|26 august 2021

Provocarea e uriaşă, pentru că, atunci când ţi se oferă acces privilegiat în apropierea familiei regale, riscul unei atitudini encomiastice stă mereu la pândă, gata să plafoneze şi să edulcoreze orice demers regizoral curajos. Cu atât mai mult când vine vorba de o lume plină de ceremonial.

Însă Johannes Holzhausen, un cineast austriac cu câteva filme în portofoliu, în special documentare (precedentul, din 2014, „Muzeul vienez”, dedicat Muzeului de Istorie a Artei din Viena, s-a văzut şi în România, la TIFF), găseşte tonul potrivit în „Trenul regal” (2019).

Sigur, abordarea sa, deşi observaţională şi lipsită de voice-over, este una în general respectuoasă. Însă mizanscena joacă uneori periculos, iar tonul este mai degrabă melancolic.

Dovadă stă concluzia pe care pare să o avanseze cu discreţie filmul: Casa Regală îşi pierde tot mai mult din importanţă, iar eforturile reprezentanţilor ei de a duce mai departe blazonul, pe fondul avansării în vârstă a regelui (care, cu excepţia unor imagini de arhivă, este absent din documentar) şi apoi al morţii sale, au ceva desuet şi sugerează o perseverenţă şi o inadecvare uşor înduioşătoare. E trist să asişti la etalarea unei forme din care vicisitudinile istoriei au evacuat fondul.

Două sunt mărcile cele mai vizibile ale acestei stări de fapt.

Una e ideea însăşi a unui tren elegant, cu aspect retro, care trece prin orăşele şi mici gări ponosite, unde se întind în pripă covoare roşii murdare, se improvizează expoziţii de fotografie, se scot din depozite costume de epocă, iar copii în port popular oferă tradiţionala pâine cu sare.

Johannes Holzhausen arată din interior atât ceremonialul aranjării călătoriei cu trenul, cât şi pregătirile din câteva gări. Iar contrastul dintre pompa primului proces şi precipitarea celui de-al doilea e o sursă subtilă de comic. Nu lipsite de umor, cu siguranţă căutat de cineast, sunt şi unele momente în care se insistă asupra diverselor acţiuni de protocol din activitatea familiei regale.

A doua marcă este prezenţa arhivarului Adrian Buga, care caută şi conservă materiale din epoca regalităţii, inclusiv prin clădiri abandonate şi în ruină, şi stă de vorbă cu oameni în vârstă care au prins în copilărie perioada respectivă şi au amintiri despre ea. Aceste scene, intercalate între cele cu familia regală, accentuează sentimentul că monarhia ţine aproape exclusiv de domeniul trecutului şi că tot ce a mai rămas sunt urme materiale şi spirituale răzleţe şi pe cale de dispariţie.

Dar când am fi putut crede că totul nu e decât o formă reţinută de butaforie luată în serios, Johannes Holzhausen include înspre final momentul în care sicriul cu trupul neînsufleţit al Regelui Mihai este transportat cu acelaşi tren a cărui călătorie ocupase până atunci o bună parte din film.

Imaginile sunt cele oficiale, înregistrate de Televiziunea Română. Într-un cadru fix, lângă coşciugul străjuit de doi soldaţi îmbrăcaţi cu uniforma de altădată apar Principesa Margareta şi Principele Radu pentru a se reculege. După un alt cadru, de data asta cu chipul îndurerat al fiicei celei mari a fostului suveran, cei doi reprezentanţi ai familei regale încep să vadă, în întunericul de afară, luminile aprinse de oamenii veniţi în gări pentru a aduce un ultim omagiu. Se revine la cadrul mai larg – principesa şi principele se apropie de ferestre şi salută discret, în semn de gratitudine, în timp ce mulţimea scandează „Regele Mihai”.

E emoţionantă această solidaritate neprotocolară – semn că legătura poporului cu familia regală nu s-a destrămat complet şi că străduinţele urmaşilor de a ţine vii o idee, un stil de viaţă, o tradiţie nu sunt chiar în zadar. E ceva nobil în demnitatea cu care dispare această lume.

Documentarul „Trenul regal”, o producție Navigator Film Austria în co-producție cu HiFilm Productions și Televiziunea Română, are premiera în România pe 27 august. Filmul a avut premiera mondială în competiţia internaţională a ediţiei din 2019 a Festivalului Dok Leipzig și a fost lansat pe marile ecrane din Austria și Germania la începutul anului 2020. Documentarul este distribuit în România de microMULTILATERAL, cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei.

16
/05
/23

Sunt ultimele zile în care te mai poți înscrie la rezidența online New Draft, deschisă tuturor absolvenților facultăților de profil, scenariștilor sau autorilor cu un scenariu de film în faza incipientă. Nu rata șansa de a face parte dintr-un program 100% online, gratuit, și de a avea întâlniri de lucru cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana. Termenul limită de înscriere este 20 mai 2023.

15
/05
/23

F-SIDES Cineclub, sezonul 4, ajunge în luna mai la Timișoara! Alături de alte trei programe pregătite pentru 2023 de organizatoarele proiectului F-SIDES în această ediție, lansată în aprilie la București, cineclubul și-a propus să-i ofere publicului proiecții de film axate pe creațiile a opt regizoare, în tandem cu materiale literare produse de opt scriitoare contemporane din România.

12
/05
/23

”Jeanne du Barry”, filmul regizat de Maïwenn, care joacă alături de Johnny Depp, deschide cea de-a 76-a ediţie a Festivalului de Film de la Cannes (16-27 mai) și ajunge în această toamnă în cinematografele din România, distribuit de Independența Film.

11
/05
/23

9 lungmetraje și 16 scurtmetraje intră în competiția Zilelor Filmului Românesc la TIFF.22. Selecția include câteva dintre cele mai bune filme românești ale anului trecut, dar și producții care vor avea premiera mondială în iunie, la Cluj-Napoca. În cadrul Zilelor Filmului Românesc sunt acordate trei premii: pentru cel mai bun lungmetraj, pentru cel mai bun debut, dar și pentru cel mai bun scurtmetraj.

08
/05
/23

ICR dă startul celei de-a 27-a ediții FFE chiar de Ziua Europei, 9 mai, la Timișoara, Capitala europeană a culturii în 2023. Festivalul va continua în țară la Oravița (Casa de Cultură "George Motoia Craiu"), între 12-14 mai, la Curtea de Argeș (Centrul de Cultură și Arte "George Topîrceanu"), între 18-20 mai, la Botoșani (Cinema Unirea), între 18-21 mai și la Gura Humorului (Casa de Cultură), între 19-21 mai.