Un eveniment retro de neuitat: Balul Bucureștiului Interbelic
https://www.ziarulmetropolis.ro/un-eveniment-retro-de-neuitat-balul-bucure%c8%99tiului-interbelic/

Cine îşi mai aminteşte de filmele copilăriei anilor ‘70-’80: “Năică”, “Veronica”, “Veronica se întoarce” “Mama”, “Unde eşti copilărie”, “Desene pe asfalt” în regia Elisabetei Bostan? Regizoarea a împlinit 84 de ani.

Napoleon Bonaparte - „Micul Nabulione”, cum îi spunea mama sa - le-a dat peste nas regilor, a creat un imperiu, s-a însurat de două ori, şi-a trăit aventurile într-un decor de lux. Dar n-a învăţat cum să se poarte cu femeile...

Flașnetarii și bragagiii, grădinile de vară și cofetăriile, cabaretele și cinematografele. Farmecul Bucureștiului de odinioară îl mai găsim astăzi în texte și fotografii.

I-ați văzut „Coloana infinitului”, „Poarta sărutului”, „Pasărea măiastră”. Dar știați că Brâncuși era și un foarte bun povestitor? Conversațiile sale cu ucenicii și cu prietenii surprind teme variate: de la arta lui Michelangelo și satul românesc, la vinul de Drăgășani, femei și biserică.

Un student la Politehnica din București, sărac și slobod la vorbă, care-și câștiga pâinea ca pianist într-o școală de dans, a devenit la jumătatea secolului trecut unul dintre cei mai cunoscuți dirijori ai lumii. Îl chema Sergiu Celibidache.

Caragiale, egoist și manipulator, a știut să se joace întotdeauna cu aparențele, jonglând și în viața reală cu slăbiciunile oamenilor. Aceasta este povestea unei treceri de la apucăturile unui insolent care se izola de societate, mâncând pe ascuns mămăligă cu ceapă, la aparițiile lui de gentleman înarmat cu citate din iluminiștii francezi.

Ziarul Metropolis face o călătorie în trecut, pentru a vă arăta cum se desfăşura o şedinţă de redacţie la ziarul Timpul, la sfârşitul secolului al XIX-lea. Eminescu şi Caragiale au fost colegi în redacţia publicaţiei.

Burghezele miliardare, amantele neliniştite, metresele exigente, în căutarea unei armonii vestimentare, i-au cerut acestei femei lipsite de bani să facă din eleganţă şi lux unica ei chemare în viaţă. Coco Chanel a revoluționat moda. A murit într-o zi de 10 ianuarie, 1971.

S-au ivit pe cerul teatrului stele care au lucit orbitor o vreme, care au stârnit admiraţie unanimă. Criticii au făcut prognoze artistice pe termen lung, însă, apoi, luminile lor s-au stins. Cu actorul Gheorghe Dinică nu a fost aşa.

Ovidiu Iuliu Moldovan: ardeleanul greco-catolic cu privirea directă şi faţa neîmblânzită de zâmbet, sigur în gesturi, un om ce nu putea fi scos din ale lui, cu trăsături tipice zodiei Capricornului... Duritatea lui masculină era arma cu care confisca mintea oricărei femei.

În “Istoria vieţii private” găsim că obiceiul de a avea brad cu prilejul Crăciunului este atestat documentar prima dată, în oraşul Strasbourg, încă din 1605. Iată care este povestea apariției acestui simbol și cum arăta balul de revelion la curtea regelui Carol.

„Un ins colosal – abordează totul cu aceeaşi perfecţiune – în filosofie, muzică, artă dramatică”, așa îl descria pianista Cella Delavrancea, care l-a cunoscut pe I.L. Caragiale la Berlin. Pe de altă parte - un ins pasional, amorezat, cu ochii care-i fugeau după femei.

Sâmbătă, 13 decembrie, la ora 17.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu a avut loc lansarea cărții „Să rîdem cu Nea Mărin“ de Amza Pellea, best-seller la Târgul Gaudeamus, ediția 2014. La eveniment au luat cuvântul Oana Pellea, Irina Margareta Nistor şi Lidia Bodea.

Amza Pellea pleca după țigări și, uneori, se întorcea după trei zile. Gheorghe Dinică l-a luat de guler pe comandantul de la Otopeni. Vladimir Găitan ar fi putut juca într-un film de Michelangelo Antonioni... Câteodată, poveștile din culise sunt mai palpitante decât cele de pe scenă.

Pe 3 decembrie 2014 se împlinesc 23 de ani de la moartea lui Petre Ţuţea. Ziarul Metropolis vă prezintă 23 de citate ale filosofului şi eseistului, publicate în cartea „322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea“, apărută la Editura Humanitas.

În primăvara anului 1967, Eugen Ionescu, aflat în Elveţia, la tratament, trece printr-o criză severă de depresie, pornită din falsa impresie că piesele sale nu mai sunt jucate şi că celebritatea îi apune. Ca să-şi depăşească starea, dramaturgul bea cantităţi însemnate de alcool, fapt care îi accentuează criza.

„Dăruirea totală este pentru mine un act de patriotism...“, a spus Marin Moraru, într-o conferinţă memorabilă, susţinută la UNATC, în faţa studenţilor Facultăţii de Teatru.

“Nu vreau să mor până nu termin de trăit!”, spunea autorul "muşatismelor". Tudor Muşatescu, unul dintre cei mai talentaţi dramaturgi şi umorişti români, s-a stins din viaţă într-o zi de 4 noimebrie (1970), la vârsta de 67 de ani.