Un „Hell“ pentru Saint-Tropez!
https://www.ziarulmetropolis.ro/un-hell-pentru-saint-tropez/

În anul 2002, când a scris “Hell”, Lolita Pille avea douăzeci de ani. Avea să mai dea două tiluri importante (totul până în 27 de ani!) şi apoi să dispară din literele franceze la fel de brusc, de şocant, de scandalos cum intrase.

Un articol de Andrei Crăciun|30 septembrie 2015

Textul acesta – „Hell” – vorbește despre viața copiilor de bani-gata, sfâșiați între petreceri, lux, droguri, nefericire și inutilitate. Este un text scris cu compasiune față de aceste exemplare ale speciei, față de lupta lor adeseori zadarnică de a-și schimba destinul.

“Hell” este despre neputința de a iubi. “Hell” este numele de scenă, de noapte, al unei astfel de tinere rătăcite într-un carusel înnebunitor care nu poate să ducă decât la autodistrugere totală. “Hell” își este propria bombă atomică.

Pe scenele bucureștene, acesta este un spectacol deja clasic, care a debutat cu un deceniu în urmă, pe la “Lăpătăria lui Enache”, dacă vă mai amintiți ce a însemnat “Lăptăria” pentru întâlnirea dintre artiști și publicul din capitală. Spectacolul este regizat de Chris Simion și comportă amprenta acesteia. Dramatizarea cărții Lolitei Pille este – putem spune – chrisimioniană.

11886177_10206723004967324_8890092072994549101_o

Zece ani mai târziu, “Hell” se joacă la Godot, așezat sub semnul acestei întrebări: “Ce caut eu aici?”. “Hell” e mult mai la timpul său acum, în 2015, când au avut timp și copiii de bani ai gata ai tranziției noastre românești, fiii și fiicele securiștilor îmbogățiți porcește după Revoluție, să-și distrugă viețile.

E devastator “Hell”-ul în această distribuție. Antoaneta Cojocaru (ea e “Hell”!) face un rol în care nu ai crezut că o vei vedea vreodată: o teribilistă dedată desfrâlui căutând zadarnic  purtitatea amorului. Mihai Smarandache, în rolul iubitului lui “Hell”, este, de asemenea, remarcabil. De altfel, foarte puține se pot scrie în contra tuturor celorlalți actori: Ela Ionescu, Ana Colvalciuc, Dan Rădulescu.

“Hell” este, jucându-se într-un café-teatru (eu l-am văzut în Festival, la Undercloud), vizionat mai degrabă de tineri. Este greșit. Ar trebui dus – fie și cu forța – la întâlnirile părinților acestor pramatii-victime. Ar trebui să se joace la Saint-Tropez, în port, nu în București. El este o oglindă pentru cei rătăciți, dar prea puțini rătăciți mai pot privi într-o oglindă.

Foto: Veronica Achim



04
/04
/24

Evenimentele interdisciplinare propuse în proiectul de cercetare coregrafică ROOTS, un proiect AREAL co-finanțat de AFCN, vin în întâmpinarea crizei generalizate care ne împresoară, căutând soluții pe măsura complexității problemelor suprapuse și interdependente cu care ne confruntăm, îndemnând la o explorare a rădăcinilor ce unesc omul, societatea în care trăim și întreaga biosferă.

02
/04
/24

Institutul Cultural Român participă în premieră, prin ICR Bruxelles și Centrul Național al Cărții, cu un stand propriu la „Foire du livre de Bruxelles / Târgul Internațional de Carte de la Bruxelles”, care se va desfășura în perioada 4-7 aprilie 2024, la Centrul de expoziții Tour et Taxis din capitala Belgiei.

02
/04
/24

Mobius & The Institute transformă centrul Bucureștiului într-un hotspot al culturii Hip-hop. Cea mai mare expoziție a artistului Saddo ocupă Piața Amzei.

29
/03
/24

Romanian Design Week, un festival multidisciplinar dedicat industriilor creative ce promovează designul, arhitectura, creativitatea și inovația, lansează în colaborare cu UniCredit Bank un concurs destinat tinerilor ilustratori și designeri grafici din România, cu vârste cuprinse între 18 și 25 de ani. Scopul competiției este crearea colecției oficiale de obiecte de merchandising pentru festival, având ca temă "Unlock the City".

29
/03
/24

Una din trei femei se confruntă cu pierderea sarcinii de-a lungul vieții. Una din șase femei se confruntă cu infertilitatea. Una din două femei trece prin depresie și/sau anxietate, în urma pierderii unei sarcini, sau în contextul problemelor de infertilitate. În pofida frecvenței lor, aceste experiențe sunt totuși unele dintre cele mai stigmatizante și izolante din societate.

28
/03
/24

O nouă lună într-un șir aparent nesfârșit plasat sub semnul „vremurilor interesante” este o nouă invitație la oglindire prin artă. De la criza de mediu la traume transmise de-a lungul generațiilor, de la apăsarea cu care ne zdrobesc rolurile de gen în societate, la dificultățile în comunicare, spectacolele Vanner Collective vorbesc despre probleme cu care ne confruntăm zi de zi, conștienți sau nu, abordate cu empatie și cu inteligență, cu un amestec dezarmant de onestitate și teatralitate.