Un „Hell“ pentru Saint-Tropez!
https://www.ziarulmetropolis.ro/un-hell-pentru-saint-tropez/

În anul 2002, când a scris “Hell”, Lolita Pille avea douăzeci de ani. Avea să mai dea două tiluri importante (totul până în 27 de ani!) şi apoi să dispară din literele franceze la fel de brusc, de şocant, de scandalos cum intrase.

Un articol de Andrei Crăciun|30 septembrie 2015

Textul acesta – „Hell” – vorbește despre viața copiilor de bani-gata, sfâșiați între petreceri, lux, droguri, nefericire și inutilitate. Este un text scris cu compasiune față de aceste exemplare ale speciei, față de lupta lor adeseori zadarnică de a-și schimba destinul.

“Hell” este despre neputința de a iubi. “Hell” este numele de scenă, de noapte, al unei astfel de tinere rătăcite într-un carusel înnebunitor care nu poate să ducă decât la autodistrugere totală. “Hell” își este propria bombă atomică.

Pe scenele bucureștene, acesta este un spectacol deja clasic, care a debutat cu un deceniu în urmă, pe la “Lăpătăria lui Enache”, dacă vă mai amintiți ce a însemnat “Lăptăria” pentru întâlnirea dintre artiști și publicul din capitală. Spectacolul este regizat de Chris Simion și comportă amprenta acesteia. Dramatizarea cărții Lolitei Pille este – putem spune – chrisimioniană.

11886177_10206723004967324_8890092072994549101_o

Zece ani mai târziu, “Hell” se joacă la Godot, așezat sub semnul acestei întrebări: “Ce caut eu aici?”. “Hell” e mult mai la timpul său acum, în 2015, când au avut timp și copiii de bani ai gata ai tranziției noastre românești, fiii și fiicele securiștilor îmbogățiți porcește după Revoluție, să-și distrugă viețile.

E devastator “Hell”-ul în această distribuție. Antoaneta Cojocaru (ea e “Hell”!) face un rol în care nu ai crezut că o vei vedea vreodată: o teribilistă dedată desfrâlui căutând zadarnic  purtitatea amorului. Mihai Smarandache, în rolul iubitului lui “Hell”, este, de asemenea, remarcabil. De altfel, foarte puține se pot scrie în contra tuturor celorlalți actori: Ela Ionescu, Ana Colvalciuc, Dan Rădulescu.

“Hell” este, jucându-se într-un café-teatru (eu l-am văzut în Festival, la Undercloud), vizionat mai degrabă de tineri. Este greșit. Ar trebui dus – fie și cu forța – la întâlnirile părinților acestor pramatii-victime. Ar trebui să se joace la Saint-Tropez, în port, nu în București. El este o oglindă pentru cei rătăciți, dar prea puțini rătăciți mai pot privi într-o oglindă.

Foto: Veronica Achim



20
/03
/24

Denisa Nicolae are multe nesiguranțe și incertitudini. Râde zgomotos și plânge cu sughițuri. Iubește. Lumea ei e mare și jucăușă, din când în când o prinde cu tandrețe, să nu fugă, și o face vizibilă, puțin câte puțin.

20
/03
/24

Sue Giles, președintele ASSITEJ, transmite mesajul de Ziua Internațională a Teatrului pentru Copii și Tineret. Scopul acestei campanii este de a facilita accesul la teatru și la spectacole pentru copii și tineri.

19
/03
/24

Nominalizat în acest an la Women's Prize for Fiction, romanul „Cele opt vieți ale unui trickster de-o vârstă cu veacul” de Mirinae Lee, o coreeancă mutată în SUA, spune povestea teribilă a unei femei evadate din Coreea de Nord.

18
/03
/24

Proiectul „Întâlnirile Teatrul azi la Masca” iniţiat de revista Teatrul azi, în parteneriat cu Teatrul Masca din Bucureşti şi cu susţinerea UNITER, continuă seria de discuții profesionale cu a doua masă rotundă dedicată, de această dată, dramaturgiei românești.

18
/03
/24

În contextul celebrării a 20 de ani de existență, Centrul Național al Dansului București (CNDB) extinde Ziua Internațională a Dansului pe durata întregii luni aprilie.

15
/03
/24

Cea de-a cincea ediție a Festivalului Filmului Palestinian, organizată de Centrul Cultural Mahmoud Darwish, sub patronajul Ministerului Culturii din Palestina și al Ambasadei Statului Palestina în România, se va desfășura între 18 și 21 aprilie la București și pe 28 aprilie la Cluj-Napoca, cu o nouă direcție artistică și o prezentare a cinematografiei palestiniene ca un Cinema of Existence.

14
/03
/24

Unul dintre cei mai importanți regizori europeni, cunoscut pentru abordarea sa contemporană a pieselor clasice și montările provocatoare din punct de vedere politic și social, Thomas Ostermeier montează pentru prima dată un spectacol în România.