„Un om integru”. Viaţă grea ★★★
https://www.ziarulmetropolis.ro/un-om-integru-viata-grea/

CRONICĂ DE FILM Ales anul trecut cel mai bun film al secţiunii Un Certain Regard de la Cannes, „Un om integru”, scris şi regizat de iranianul Mohammad Rasoulof, denunţă corupţia şi nedreptăţile din Iran, motiv pentru care a şi fost interzis în această ţară. Acum rulează şi în cinematografele din România.

Un articol de Ionuţ Mareş|31 august 2018

Reza trăieşte cu soţia, Hadis, directoarea unei şcoli de fete, şi cu băiatul lor într-o casă dintr-o zonă rurală, aproape de Teheran, în Iran. Bărbatul, mai degrabă taciturn şi mereu îngândurat, apăsat de griji, are un iaz de peşti, pe care îi vinde pentru a-şi asigura o parte din existenţă.

Încă de la început, aflăm că Reza, care ocupă prim-planul în prima parte a filmului, vrea să fie un om cât mai onest – refuză, de pildă, să dea mită angajatului unei bănci pentru a scăpa de penalizări la un credit încă neachitat. Preferă, în schimb, să vândă una din cele două maşini ale familiei pentru a scăpa de datorie.

Bunătatea îi este pusă însă la încercare atunci când peştii îi mor din cauză că lacul nu mai este alimentat cu apă proaspătă, şi asta pentru că oamenii unui presupus mafiot (oficial, afacerist) din zonă opresc curgerea râului cu un baraj. Este, de fapt, o formă de presiune – proprietatea lui Reza şi a soţiei sale pare să stea în calea dezvoltării afacerilor temutului „stăpân”.

„Un om integru” redă transformarea lui Reza dintr-un bărbat cinstit, adept al corectitudinii, într-unul nevoit de circumstanţe să treacă la rândul său la mijloace condamnabile.

De la un punct, acest traseu psihologic, nu lipsit de forţă, devin previzibil, iar Mohammad Rasoulof, care este şi scenarist al filmului, nu pare să aibă răbdare cu nuanţele, cu subtilităţile. Filmul devine o denunţare directă, brută, a corupţiei într-atât de puternic înrădăcinate în societatea iraniană, încât nimeni nu pare să poată scăpa de ea.

Toate obstacolele care îi apar în cale lui Reza duc la un singur deznodământ posibil: capitularea este iminentă, însă consecinţele pot fi violente.  Transformarea protagonistului nu este întotdeauna credibilă (asta şi pentru că îi sunt puse pe umeri nenumărate greutăţi), iar unele secvenţe scârţâie la dialoguri, cum este o ceartă între el şi soţia sa, care îi reproşează în cele din urmă problemele pe care le aduce familiei (tocmai fusese eliberat din închisoare), deşi până atunci părea să fie cea mai dedicată apărătoarea a soţului său.

Ea ocupă, de altfel, centrul atenţiei în a doua parte a filmului, mai ales cât soţul este în detenţie, şi este un personaj mai complex.

Filmul are un ritm alert, lăsând senzaţia ca a fost făcut dintr-un simţ al urgenţei, ca un strigăt de disperare (de altfel, la fel ca Jafar Panahi, şi Mohammad Rasoulof este şicanat de autorităţi, astfel că realizarea filmelor, în condiţii de cvasi-clandestinitate, devine în sine un gest deopotrivă de curaj şi de sfidare).

„Un om integru” este un film politic, construit pe scheletul unei poveşti despre decizii cu încărcătură etică. Rasoulof  mizează mult pe elipse, lăsându-i spectatorului sarcina de a completa, din puţin informaţii, tabloul general: o lume decăzută moral, opresivă, chiar distrugătoare.

„Un om integru” a intrat la 31 august în cinematografe, fiind distribuit de Voodoo Films.

15
/03
/21

CRONICĂ DE FILM Documentarele biografice mainstream nu prea au cum să ofere surprize formale. Au cam aceeaşi structură, iar diferenţele sunt marcate de personalitatea adusă în prim-plan. Produs şi lansat recent de Netflix, „Pelé” este un film cât se poate de convenţional. Însă e greu de criticat prea aspru: ni-l prezintă pe marele Pelé, aşa că patosul e mai uşor de trecut cu vederea.

11
/03
/21

CRONICĂ DE FILM Difuzat la 4 martie de postul de televiziune Cinemaraton, dar programat în aceeaşi seară şi la Cinematograful Muzeului Ţăranului Român din Bucureşti, „Mai presus de orice” (1977) este o docudramă mai puţin ştiută, realizată de Dan Piţa şi Nicolae Mărgineanu, despre cutremurul din 1977.

07
/03
/21

Poți spune o poveste bună în mai puțin de 4 minute? Atunci e momentul să te înscrii în competiția românească a Festivalului internațional de foarte scurt metraj TRÈS COURT, coordonat de Institutul Francez din România!

05
/03
/21

Festivalul Internațional Film O'Clock, eveniment gândit ca o mișcare culturală și interculturală cinematografică, dar și de socializare internațională, prin care oameni iubitori de cinematografie din toate colțurile lumii să poată trăi și împărtăși experiențe comune interesante, și-a încheiat prima ediție pe 3 martie, cu decernarea premiilor pentru competiția de scurtmetraje.

04
/03
/21

Ziarul Metropolis vă recomandă: un film cu Catherine Deneuve și Juliette Binoche, două tablouri despre lumea de azi dintr-o galerie bucureșteană, un festival de muzică clasică la Iași, un roman plin de mister al unei tinere scriitoare britanice și cartea unui istoric optimist care-și propune să redea speranța.

02
/03
/21

CRONICĂ DE FILM După o serie de filme care investigau trecutul, Radu Jude revine cu „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc” (2021), un lungmetraj polemic care atacă în primul rând ipocrizia societăţii româneşti prezente, mai ales în privinţa sexualităţii.

26
/02
/21

CRONICĂ DE FILM Problema dureroasă a tăierilor ilegale de păduri din România, pusă în legătură cu situaţii asemănătoare din alte ţări, devine în sfârşit subiectul unui documentar de cinema care îşi aşteaptă în acest an întâlnirea cu publicul larg, „Lemn” (2020), realizat de Monica Lăzurean-Gorgan împreună cu alte două cineaste, Ebba Sinzinger din Austria şi Michaela Kirst din Germania.

23
/02
/21

CRONICĂ DE FILM Cu noul său film, „Servants” („Servitorii”, 2020), distribuit şi la noi în câteva din cinematografele deschise, regizorul slovac Ivan Ostrochovský pare a spune că cinema-ul este în primul rând o chestiune de stil. Însă e suficient asta?