Ziua Internaţională a Tangoului, sărbătorită în 11 decembrie începând din anul 1977, a fost proclamată în onoarea a două figuri legendare ale muzicii argentiniene: Carlos Gardel, Regele Tangoului şi Julio De Caro, ambii născuţi într-o zi de 11 decembrie/ În 1935 Carlos Gardel compunea „Por una cabeza”, unul dintre cele mai cunoscute tangouri din istoria muzicii.
Un articol de Petre Ivan|11 decembrie 2018
Tangoul s-a născut în carierele sărace şi pline de imigranţi din Buenos Aires, prin anii 1880-1890. Mulţi dintre imigranţi veniseră fără familii în Argenţina şi, pentru un pic de distracţie, bărbaţii care erau singuri îşi căutau partenere de dans. Erau în special femei uşoare din port, iar pentru a le impresiona bărbaţii se întreceau în a face cele mai incitante mişcari de dans.
Din perifera săracă sau bordelurile din Buenos Aires, tangoul s-a răspândit în întreaga Argentina şi în Uruguay, iar apoi a trecut oceanul şi a ajuns în saloanele aristocratice din Paris. Trupele de dansatori venite din America Latină au avut succes apoi şi la Londra sau Berlin, iar prin anii 1920 s-au îndrăgostit de tangou şi newyorkezii sau finlandezii, fiecare dezvoltând propriile stiluri şi şcoli de dans.
Din Europa, tangoul s-a reîntors în Argentina şi s-a răspândit, la un alt nivel, prin şcolile de dans şi orchestre specializate, care purtau de obicei numele şefului de orchestră însoţit de denumirea “y su orquesta tipica”.
Por una cabeza
Carlos Gardel a compus în anul 1935 „Por una cabeza”, unul dintre cele mai cunoscute tangouri din istoria muzicii. Acestei orchestraţii minunate i-au fost adăugate apoi versurile lui Alfredo Le Pera. Acestea spun povestea unui împătimit al pariurilor făcute în cadrul cursele de cai, care îşi compară această dependenţă cu atracţia puternică pe care o simte pentru sexul frumos.
Foto: Por Una Cabeza, Scent of a Woman – facebook
