Youth. Bătrâneţe fără tinereţe
https://www.ziarulmetropolis.ro/youth-batranete-fara-tinerete/

CRONICA FILM Coproducţie în limba engleză având pe afiş mai multe staruri internaţionale, „Youth” duce într-un punct mort autoflatarea de mare stilist a lui Paolo Sorrentino, care în „La grande bellezza” încă oferea ceva seducător. Nu mai e cazul în noul film, simplă vulgarizare a unor presupuse teme grele.

Un articol de Ionuţ Mareş|22 ianuarie 2016

Youth” („Tinereţe”) este al doilea film vorbit în limba engleză pe care îl realizează italianul Paolo Sorrentino, devenit de câţiva ani unul dintre cei mai titraţi cineaşti europeni, prezent de fiecare dată în competiţie la Cannes.

Anteriorul său film cu o distribuţie internaţională a fost „This Must Be the Place” (2011), care îl avea ca star pe Sean Penn, în rolul unui rocker retras şi pasiv, dar dornic să pună în ordine o parte din trecutul familiei şi, implicit, din propria sa viaţă.

Tot un personaj apatic, însă aflat spre finalul vieţii, este şi în atenţia acestui nou film, care vine după succesul uriaş şi, probabil, inhibator înregistrat de „La grande bellezza” (2013), încununat, printre zeci de trofee, şi cu Oscarul pentru cel mai bun film străin.

Fred Ballinger, jucat de legendarul actor britanic Michael Caine, este un compozitor şi dirijor care a decis să pună capăt carierei şi care aparent trece printr-un impas existenţial pe care şi-l tratează printr-un „dolce far niente” într-o staţiune idilică de relaxare din Alpii elveţieni.

Complexul, dotat cu un hotel somptuos şi infinite facilităţi de petrecere a timpului, este plin de personaje ciudate, regăsibile de altfel în întreaga filmografie a lui Sorrentino, sub forme variate dar mai complexe.

Fred Ballinger este însoţit de un apropiat vechi, de asemenea în vârstă – un regizor american în declin, Mick Boyle (Harvey Keitel), venit să pregătească un nou film (împreună cu o echipă de scenarişti cu alură indie), dar care trăieşte mai mult din amintirea inspiraţiei şi gloriei de altădată (într-o secvenţă onirică dinspre final, un deal se umple de personajele feminine ale filmelor sale).

În apartamentul lui Fred Ballinger locuieşte şi fiica sa Lena (Rachel Weisz), tocmai părăsită de iubit, fiul cineastului prieten cu tatăl său, pe motiv că nu este suficientă de bună la pat ca noua descoperire a acestuia, o cântăreaţă de muzică pop (Paloma Faith, în propriul rol).

Fauna pestriţă imaginată de Sorrentino mai dezvăluie, pe lângă protagoniştii menţionaţi, un star de cinema, Jimmy Tree (Paul Dano), care pregăteşte un personaj mai special; pe fostul fotbalist Maradona (jucat de o sosie cu o burtă pantagruelică ce l-ar face invidios chiar şi pe Gérard Depardieu); o prostituată (cu un chip nu foarte agreabil) adusă la hotel zilnic de cea care pare a fi mama sa; o tânără maseuză; o Miss Univers (fotomodelul român Mădălina Ghenea); un călugăr budist în căutarea levitaţiei; un cuplu care nu îşi vorbeşte la masă, dar se dedă sexului în pădure.

O menajerie umană populată de specimene împăiate cu propriile regrete, obsesii, vise şi din care se remarcă cei doi artişti – muzicianul şi regizorul – conştienţi că viaţa lor este pe sfârşite şi că memoria nu îi mai ajută să-şi amintească pe deplin bucuriile trecute. Bătrâneţe fără tinereţe.

Dacă în „La grande bellezza” boemul suprem Jep Gambardella (Toni Servillo) putea fi văzut ca reprezentat credibil al stilului italian de viaţă trecut prin filtrul marelui cinema de inspiraţie felliniană, „Youth” reia într-un mod vulgar şi plin de emfază ideile lui Sorrentino despre căderea în spleen, pierderea celebrităţii sau presimţirea morţii.

Personajele sunt vizibil caricaturale, iar situaţiile în care sunt puse (un subiect predilect de discuţie între Fred şi Mick este, de pildă, câte picături de pipi mai reuşeşte să facă fiecare) şi stilul în care sunt filmate – în cadre voit contemplative care pare sufocate de propria lor preţiozitate – nu permit o aprofundare reală a temelor propuse, lăsate în seama unor filosofări sterile.

Şi asta pentru că Sorrentino pare preocupat mai mult de a-şi satisface vanitatea de stilist înzestrat, într-o formă de autocomplezenţă care rezultă într-un cinema lipsit atât de umor, cât şi de tragism – lipsit de viaţă.

„Youth” este distribuit în România de Independenţa Film şi poate fi văzut în cinematografe începând de vineri, 22 ianuarie.

INFO

Youth, 2015, Italia/Franţa/Elveţia/Marea Britanie

Regia şi scenariul: Paolo Sorrentino

Distribuţie: Michael Caine, Harvey Keitel, Paul Dano, Rachel Weisz, Jane Fonda, Mădălina Ghenea

Rating: ●●○○○

24
/02
/22

CARTEA DE CINEMA Cinefilii care au îndrăgit celebra autobiografie a lui Ingmar Bergman, “Lanterna magică”, apărută şi în română la Editura Meridiane în 1994, s-ar putea să fie puţin dezamăgiţi sau măcar surprinşi de continuarea volumului, lansată la noi cu titlul “Imagini. Viaţa mea în film” şi scoasă recent de Editura Nemira (în traducerea Ioanei Ghişa şi cu o prefaţă de Andrei Gorzo).

21
/02
/22

LEGENDELE DE LA METROPOLIS Arta ei a însemnat enorm pentru filmul românesc. Pe scenă, prezența ei aducea întotdeauna un adevăr puternic, ce însoțea publicul după ce spectacolul s-a terminat.

15
/02
/22

96 de filme românești, lansate în cinematografe, festivaluri naționale și internaționale sau pe platforme de video on demand în 2021, intră în cursa pentru nominalizările la cea de-a 16-a ediție a Galei Premiilor Gopo. Cel mai important eveniment care aduce anual în fața publicului și a industriei realizările cinematografiei românești va avea loc în luna aprilie.

14
/02
/22

Serile de luni din martie vor sta sub semnul comediei la Warner TV, care va difuza, după ora 20:00, filme cu peripeții amuzante pentru întreaga familie. Seria va debuta pe 7 martie, cu lungmetrajul „Cei trei Ninja lovesc din nou/ 3 Ninjas Kick Back” (1994), regizat de Charles T. Kanganis.

09
/02
/22

Regizorul și scenaristul polonez Krzysztof Kieślowski va fi celebrat la cea de-a 21-a ediție a TIFF printr-o amplă retrospectivă prilejuită de comemorarea, în 2021, a 80 de ani de la nașterea cineastului. În perioada 17-26 iunie, zece dintre cele mai apreciate opere ale sale vor putea fi revizitate în cadrul secțiunii Close-up Krzysztof Kieślowski, ca parte dintr-un program special dedicat cinematografiei din Polonia, una dintre cele două țări invitate la această ediție de festival.

08
/02
/22

OPINIE Primul lucru care mi-a atras atenţia când m-am uitat pe nominalizările din acest an la Premiile Oscar, anunţate marţi de Academia Americană de Film, a fost numărul mare de filme cu subiecte plasate în trecut.

03
/02
/22

CRONICĂ DE FILM O frumoasă animaţie japoneză, „Belle” (2021, r. Mamoru Hosoda), care a avut anul trecut premiera mondială la Cannes, ajunge acum şi în cinematografele de la noi, atât în versiunea originală şi cu subtitări, cât şi dublată în română.

01
/02
/22

CRONICĂ DE FILM Pe măsură ce treceau minutele din „The Worst Person in the World” (2021) la proiecţia de la Cinema Elvire Popesco, mă tot gândeam: juriul de la Cannes a avut la îndemână acest „mare film existenţialist contemporan” (o descriere justă pe care aveam să o citesc apoi în revista Positif) pentru a-i acorda Palme d`Or, dar a preferat în schimb, din dorinţa de a scrie istorie, să aleagă un pariu riscant ca „Titane”?

31
/01
/22

CRONICĂ DE FILM "Lucruri pentru care merită să plângi" (2021), debutul în lungmetraj al regizoarei româno-maghiare Cristina Groşan, este portretul generaţiei de 30 de ani, cu fricile şi nesiguranţele ei. Cu premiera mondială în competiţia Festivalului de la Sarajevo, filmul poate fi găsit în unele cinematografe din ţară.