Poveştile adevărate ale unor femei puternice – printre care Grace Kelly, Frida Khalo, Anaïs Nin – au fost surse de inspiraţie pentru numeroşi regizori de film.
Un articol de Judy Florescu|4 decembrie 2014
Celebritatea este un fel de molimă nerecunoscută a secolului curent. Nevoia de admirație, respect, recunoștință și de afirmare a femeii prin ceea ce face rămâne un mister ce poate fi elucidat prin studierea filmelor biografice dedicate femeilor celebre, care au reușit să-și atingă idealurile.
What’s love got to do with it? (1993)– Inspirat după cartea autobiografică Eu, Tina, povestea filmului intitulat după una dintre cele mai cunoscute melodii ale artistei Tina Turner, înfățișează lupta unei femei de culoare care răzbate în lumea muzicii, dar și supraviețuirea unei relații profesionale bazate pe abuz și dependență. O scenă memorabilă este cea de la procesul de divorț dintre Tina Turner și Ike Turner, în care artista spune că nu vrea nimic din averea dobândită alături de soțul ei, în afară de numele lui de familie.
Henry și June (1999) – Ecranizarea după unul dintre jurnalele lui Anais Nin, scriitoare americană de origine franceză și hispanică, este de fapt o invitație la descoperirea universului controversatei autoare, a cărei scriitură a fost profund influențată de viața senzuală pe care o ducea. Fiecare întâlnire din viața lui Anais Nin este un motiv de sentimente neîncercate, imortalizat în scrierile sale autobiografice. În film se remarcă prestația actoricească a Umei Thurman în rolul lui June, interpretare pentru care actrița a primit premiul Uniunii Criticilor de Film American pentru cea mai bună actriță în rol secundar.
Gia (1998) – Un film al cărui scenariu se bazează pe jurnalul modelului Gia Carangi și interviuri video cu agentul, mama, iubitul și iubita sa. Angelina Jolie a mărturisit că a interpretat frânturi din propria viață. Situată în anii ’80, acțiunea filmului se desfășoară între ședințele foto, defilările de pe podium ale modelului și încercările sale de a găsi dragostea sub orice formă, chiar și cea a drogurilor.
Introducing Dorothy Dandridge (1999) Interpretată de Halle Berry, Dorothy Dandridge a fost prima actriță de culoare care a fost nominalizată la Premiile Oscar pentru rolul principal din filmul musical Carmen Jones în anul 1954. Filmul atinge unul dintre subiectele sensibile, deosebit de actuale și astăzi, cel al discriminării rasiale. Una dintre scenele de maxim impact are loc după concertul dintr-un bar de noapte, când patronul îi interzice artistei să folosească toaletele din incinta localului, oferindu-i în schimb un pahar.
Tinerețe furată (1999) – La doar 19 ani, Susanna Kaysen își semnează pentru un an internarea într-un azil de psihiatrie, pentru a-și da seama pe parcurs că boala sa nu are nimic de-a face cu nebunia. Boala de care suferea avea să fie vindecată cu ajutorul realității contrastante dintre ceea ce era scriitoarea și ceea ce i se întâmpla. Dintr-o dorință de a se exprima mai mult decât prin clasica interacțiune, de a trăi mai mult, mai intens, de a afla desăvârșirea, Susanna Kaysen pornește în căutarea adevărurilor despre sine, agățându-se de cei din jurul său.
Copiii-vedetă: Povestea lui Shirley Temple (2001) O poveste tăioasă despre folosirea copiilor ca actori profesioniști în producțiile cinematografice ale studiourilor MGM. În urma unei copilării furate de munca pentru adulți, Shirley Temple a decis să renunțe la actorie la 20 de ani, devenind una dintre primele femei ambasador, în țări precum Ghana și Cehoslovacia. O scenă impresionantă este seara decernării Premiilor Oscar, când micuța Shirley Temple urcă pe scenă pentru a-și primi premiul și spune la microfon: „Mamă, tată, putem merge acasă acum?”
Viața cu Judy Garland (2001) Inspirat de cartea autobiografică a fiicei sale mai mici, Lorna Luft, Me and my shadows (Eu și umbrele mele), filmul înfățișează parcusului uneia dintre cele mai mari voci americane din istorie. Cea mai bună actriță de musical, Judy Garland, a avut o viață total diferită de personajele fericite pe care le întruchipa în filmele sale. Aflată într-o bătălia constantă pentru a se întreține financiar și pentru a-și păstra sănătatea, singurul adevăr concret din viața lui Judy Garland au fost cei 42 de ani de muncă neîncetată în era de aur a Hollywood-ului– dans, muzică și actorie, concerte în marile săli ale lumii, susținute de multe ori fără amplificatoare sonore.
Frida (2002) În interpretarea actriței Salma Hayek, pictorița Frida Khalo poate fi descoperită prin prisma ființei sale care crea tablourile în funcție de ceea ce trăia în viața reală. Frida despărțea realitatea în ,,înainte” și ,,după” accidentul de tramvai în care a fost implicată. Nelăsându-se doborâtă de dominatele negative ale vieții sale – suferința fizică și neîmplinirea în dragoste -, Frida Kahlo a căutat întotdeauna iubirea în fiecare ființă pe care a întâlnit-o, iar trăirile sale le-a transformat în picturi. Filmul a primit Premiul Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră.
Sylvia (2003) –Un mister învăluie plecarea poetei americane Sylvia Plath din această lume, un mister pe care filmul nu face decât să-l adâncească și să ofere spectatorului mai multe alternative în interpretarea gestului său final. Interpretată de Gweneth Paltrow, personajul Sylvia Plath are un parcurs scurt și zbuciumat de la vârsta publicării primei poezii, la căsătorie și la despărțirea definitivă de lume.
La vie en rose (2007) Drumul spre celebritate a fascinat și continuă să fascineze. Cânta pe străzile Parisului, apoi în baruri; după ce un impresar de concerte a remarcat-o, talentul său a devenit cunoscut lumii întregi – Edith Piaf. Marion Cotillard a primit premiul Oscar pentru măiestria cu care a zugrăvit-o uman pe celebra cântăreață.
Julie și Julia (2009) Una dintre cele mai emoționante povești despre relația dintre mentor și discipol, un film inspirat din două povești reale. Din pură admirație pentru dedicarea sa față de arta culinară, Julie își induce pasiunea pentru gătit pentru a-și întâlni idolul, Julia Child. Astfel, timp de un an de zile, Julie gătește cele 524 de feluri de mâncare din cartea de bucate scrisă de Julia Child, vedetă a show-urilor culinare TV. Dar cum rețetele sunt doar indicii către prepararea unui aliment, parcursul tinerei ambițioase în bucătărie, precum și răspunsul Juliei Child la acest demers al său, îi aduce rezultate neașteptate.
The Runaways (2010) Prezentată ca prima trupă feminină de rock and roll din istoria americană, The Runaways are melodii care se aud și acum la radiourile din toată lumea. Prima membră a trupei, Joan Jett, care a avea doar 16 ani când a intrat în industria muzicală, este interpretată de Kristen Stewart. Una dintre scenele cele mai puternice din film este pregătirea pe care le-o oferea managerul lor înainte de primul lor concert: arunca cu diverse obiecte în cele patru muziciene.
Grace de Monaco (2014) O poveste lină și calmă ca un vânt de vară, fără dramatism sau suspans. Nicole Kidman este Grace Kelly, actriță câștigătoare a premiului Oscar, care a ales viața și îndatoririle unei prințese europene în locul falsității gloriei oferite de studiourile de film de la Hollywood. Una dintre scenele care emoționează este descoperirea spionului din familia regală.
