13. Poveștile lui Dede’s
https://www.ziarulmetropolis.ro/13-povestile-lui-dedes/

O jumătate de plic, gol, conţinea o adresă. Primisem foaia de la fratele meu, care aflase adresa de la un coleg de muncă, din Bucureşti, cu rude în Transilvania. Aşa funcţionau lucrurile, când funcţionau. M-am dus la Poşta din oraşul în care făceam liceul, Găeşti, am cumpărat un plic şi timbre, iar seara am scris o mică scrisoare.

Un articol de Dede's (Dan Nicolaie)|13 noiembrie 2018

O expunere de motive, s-ar spune acum în termeni sofisticați. Am copiat adresa pe plicul meu, iar a doua zi l-am pus la cutia poștală. Cărțile erau atunci (sunt și acum) marea mea pasiune, așa că eram nerăbdător să primesc coletul de la Mediaș. Atât de nerăbdător încât întrebam zilnic poștașul dacă are un aviz pentru mine.povestile lui dede's

După două săptămâni, factorul poștal, bucuros că scapă de pisălogeală, mă aștepta în stația de autobuz, unde coboram la revenirea de la școală, ca să-mi înmâneze avizul.

Nu mai primisem niciodată un colet. Era 1990, primăvara, așa că, în general, erau multe domenii care conțineau ”niciodată”.

Am luat bicicleta Tohan a tatălui, Pegasul meu fusese furat în urmă cu câteva săptămâni, și am plecat spre poșta din comună, aflată la  4 kilometri de casă. Am ajuns și imediat am plecat, uitasem să-mi iau buletinul. Am revenit acasă, buletinul, absent.

Mi-am amintit că actul meu de identitate era la antrenorul echipei de fotbal din sat. Am urcat pe bicicletă, am ajuns acasă la om, unde era buletinul, dar nu și el, am plecat mai departe, l-am găsit undeva pe malul Argeșului, am revenit în sat, am luat buletinul, pe drum, pedalând, am constatat că era actul unui coleg de echipă, am revenit, am corectat eroarea și de această dată am revenit la poștă.

Am luat coletul, am pedalat puțin, m-am oprit pe podul de peste singura autostradă existentă în țară în acel moment, care făcea legătura între Petrești și Greci, am desfăcut coletul și am fost cuprins de o emoție sinceră, așa cum erau multe în acel an. Țineam în mână o Biblie cu coperți din piele, care călătorise pe ruta Hamburg – Mediaș – București până să ajungă la mine.

În noaptea aceea nu am dormit, am răsfoit continuu Cartea, uluit în acel moment mai mult de ea ca obiect, decât de conținut. Am foarte multe ediții ale Bibliei acasă, mai puțin Biblia de atunci, pe care am refuzat să o scot vreodată din casa părintească.

-13 noiembrie este ziua Bibliei.

Foto: Poveștile lui Dede’s – Dedes.ro

22
/05
/22

„Se estimează că un procent cuprins între 62 și 70% din populația generală se îndoiește într-un moment sau altul din carieră de legitimitatea statutului sau succesului”, afirma psiholoaga cliniciană Pauline Rose Clance în prima parte a anilor `80, când a început să studieze sindromul impostorului.

19
/05
/22

Asociația Bloc Zero a lansat primul număr al revistei de bandă desenată documentară POC!

10
/05
/22

După doi ani (2020 şi 2021), în care Premiile au fost acordate online și transmise în direct pe pagina de Facebook a revistei (cu laureaţii şi membrii juriului intervenind doar în faţa camerelor video), după ce, din motive de pandemie, Premiile au fost amînate din primăvară în toamnă, anul acesta revista noastră va acorda, din nou, Premiile Observator cultural la Teatrul Odeon, marţi, 17 mai, de la ora 19.00.

10
/05
/22

Salonul Internațional de Carte Bookfest, cel mai important salon de carte din România şi singurul eveniment al industriei editoriale care a reuşit să capete o dimensiune internaţională marcantă, revine în peisajul evenimentelor culturale din capitală după trei ani de absență pandemică. Peste 100.000 de vizitatori sunt așteptați la ediția din acest an a Bookfest, în perioada 1-5 iunie, în Pavilionul B2 al Complexului Expozițional Romexpo.

18
/04
/22

Cea mai recentă carte a scriitoarei Elena Ferrante, Invențiile ocazionale, a fost publicată recent în traducere la Editura Pandora M, în cadrul colecției Anansi. World Fiction. Este vorba despre un volum de eseuri care le oferă cititorilor o perspectivă asupra lumii interioare a autoarei și a identității sale de scriitoare, texte însoțite de o serie de ilustrații ingenioase semnate de Andrea Ucini – un tur de forță vizuală.