Coletul de la etajul 43. Poveștile lui Dedes
https://www.ziarulmetropolis.ro/coletul-de-la-etajul-43-povestile-lui-dedes/

Hermetica este o denumire generică pentru un ansamblu variat de texte cu alură filosofico-religioasă, compuse într-o perioadă relativ întinsă (secolele III î.d.H. - III d.H.).

La invitația Ziarului Metropolis, regizorul Paul Negoescu, premiat pentru cea mai bună regie și cel mai bun lungmetraj („Oameni de treabă“) la Gala Premiilor GOPO 2023, adaugă propriile idei la dezbaterea inițiată de regizoarea Iulia Rugină despre situația uneori abracadabrantă a cinematografiei românești.

Textul de mai jos, semnat de regizorul Radu Jude, la invitația Ziarului Metropolis, vine să completeze imaginea de ansamblu asupra problemelor din zona producției și a distribuției filmelor românești, semnalate de regizoarea Iulia Rugină într-un interviu publicat în Ziarul Metropolis.

Termeni precum doliu, pierdere, angoasă, suferință, nostalgie aparțin zonei afectului, individul trecând, în anumite momente ale vieții lui, prin această arie aproape sinonimică.

TESZT e uneori o nuntă pe o scenă. E o fată care plânge. O îmbrățișare în întuneric. O tărie pe care o bei ca să-ți faci curaj în fața adevărului. TESZT e uneori un cuvânt pe care îl așteptai, un om pe care îl admiri, care are în spatele lui alți 100 de oameni pe care îi admiri.

Jurnalismul de divertisment este un gen publicistic complex, ca și jurnalismul de informare sau cel de interpretare (de opinie).

Prin anii nouăzeci, a existat o campanie publicitară care se intitula simplu si atrăgător: „Cu balonul în Arizona”. Pentru un copil de clasa a treia dintr-o Românie abia ieșită din comunism, perspectiva unei călători în America, și nu oricum, ci cu balonul, era irezistibilă.

„În lumea culturală, în general, săptămânile trecute au adus doar șocuri negative dinspre administrație“, scrie Corina Șuteu într-un editorial publicat în Revista 22.

Într-o postare pe pagina lui de Facebook, Anghel Damian, unul dintre cei mai talentați tineri actori români ai momentului, aduce în dezbatere faptul că „toate teatrele din București au avut în ultimii doi ani cele mai mici finanțări publice din ultimii 20 de ani“.

Cunoscutul cineast ucrainean Serghei Lozniţa acuză de "nazism" Academia Ucraineană de Film, după ce instituţia l-a exclus din rândurile sale pe motiv că regizorul s-a declarat "cetăţean al lumii" şi nu şi-a asumat "identitatea naţională ucraineană", în contextul războiului cu Rusia.

Stiu, langa noi e RAZBOI. Însa acesta și victimele sale nu anuleaza micile războaie, adesea penibile! In pragul urmatorei evaluari a managerilor teatrelor bucureștene, scriu despre cea abia finalizată pentru anul 2020, cu speranta ca urmatoarea, deja anuntata, pentru 2021, va fi “PE BUNE”!

OPINIE Ironiile peste care am dat recent despre o presupusă lentoare a filmului "The Power of the Dog" m-a făcut să mă întreb dacă nu ne-am pierdut cumva răbdarea de a vedea astfel de opere cinematografice mai contemplative.

OPINIE Subfinanţat de nişte autorităţi nepăsătoare, fără cinematografe care să îi fie dedicate şi cu un public larg pus mai degrabă pe miştouri, filmul românesc de autor face performanţă an de an la cel mai înalt nivel. Iar 2021 o dovedeşte din plin. Este unul din paradoxurile româneşti.

OPINIE Mai mulţi cineaşti români importanţi, deopotrivă producători şi regizori, printre care Stere Gulea, Tudor Giurgiu, Ada Solomon şi Nae Caranfil, îşi exprimă nemulţumirea faţă de felul în care se desfăşoară concursurile de finanţare organizate de Centrul Naţional al Cinematografiei.

OPINIE Despre provocările curatoriatului de festival.

OPINIE Paradoxul ediţiei din 2021 a Premiilor Gopo a fost că gala s-a desfăşurat în condiţii aproape normale, chiar dacă în aer liber, dar nominalizările şi trofeele au vizat doar cele câteva filme lansate în 2020, un an dezastruos, în care cinematografele au fost mai mult de trei sferturi din timp închise.

OPINIE Atunci când un succes internaţional aduce câte un film românesc în atenţia unui public mai larg decât grupul cinefililor fideli, mulţi simt o nevoie irepresibilă de a comenta. Asta nu ar fi o problemă, dacă discursul nu ar cădea în miştocăreală, rostită pe un ton superior: „Vă spun eu cum stă treaba cu cinematografia română!”.

OPINIE Cinematografia română este aproape de un moment istoric – cel puţin o nominalizare la Premiile Oscar. În ciuda succesului internaţional uriaş, documentarul „colectiv” al lui Alexander Nanau a împărţit opinia publică din România. Unul dintre motivele de divizare – prezenţa lui Vlad Voiculescu. E bine, totuşi, când un film stârneşte valuri şi nu e primit cu indiferenţă.