Coletul de la etajul 43. Poveștile lui Dedes
https://www.ziarulmetropolis.ro/coletul-de-la-etajul-43-povestile-lui-dedes/

Veşnicia s-a născut la Poşta Română. Dacă ai de ridicat ceva, orice, şi ai în faţă 2 persoane, poţi spune că e o coadă îngrozitoare, durează cel puţin 30-40 de minute să ajungi în faţa funcţionarului. Când sunt mai mult de 10 persoane îţi poţi scrie liniştit testamentul.

Un articol de Dan Nicolaie (Dedes)|3 septembrie 2018

Azi am avut noroc, am nimerit la o coadă cu un singur client: eu. Am dat hârtiuța care mă anunță că am primit un colet, buletinul, a plecat doamna după pachet, a revenit, a luat buletinul, a luat banii și s-a pus pe scris.

Am citit un articol pe telefon, doamna tot scria, după 10 minute arunc o glumă proastă: ”Am văzut cioplitori în piatră care scriau mai repede”. Off, foc și jale, ”Aici nu e pe repede, aici trebuie atenție și scrise datele corect”. Ok, tac.

În cele din urmă îmi dă chitanţa. Corect și cu atenție, normal în stilul Poștei.

Aflu că mă cheamă Nicolae Radu și locuiesc la etajul 43. Da, desigur, politicienii, oamenii de afaceri, interlopii, hoții, corupții, în rest, noi, oricât ne-ar fi de greu ”ne facem datoria”.

Ce țară plină de proști indolenți. Pe cuvântul meu de (încă) om!

Foto: Coletul de la etajul 43. Poveștile lui Dedes – dedes.ro

07
/08
/23

Termeni precum doliu, pierdere, angoasă, suferință, nostalgie aparțin zonei afectului, individul trecând, în anumite momente ale vieții lui, prin această arie aproape sinonimică.

09
/07
/23

TESZT e uneori o nuntă pe o scenă. E o fată care plânge. O îmbrățișare în întuneric. O tărie pe care o bei ca să-ți faci curaj în fața adevărului. TESZT e uneori un cuvânt pe care îl așteptai, un om pe care îl admiri, care are în spatele lui alți 100 de oameni pe care îi admiri.

19
/07
/22

Prin anii nouăzeci, a existat o campanie publicitară care se intitula simplu si atrăgător: „Cu balonul în Arizona”. Pentru un copil de clasa a treia dintr-o Românie abia ieșită din comunism, perspectiva unei călători în America, și nu oricum, ci cu balonul, era irezistibilă.

10
/03
/22

Stiu, langa noi e RAZBOI. Însa acesta și victimele sale nu anuleaza micile războaie, adesea penibile! In pragul urmatorei evaluari a managerilor teatrelor bucureștene, scriu despre cea abia finalizată pentru anul 2020, cu speranta ca urmatoarea, deja anuntata, pentru 2021, va fi “PE BUNE”!

27
/09
/21

OPINIE Subfinanţat de nişte autorităţi nepăsătoare, fără cinematografe care să îi fie dedicate şi cu un public larg pus mai degrabă pe miştouri, filmul românesc de autor face performanţă an de an la cel mai înalt nivel. Iar 2021 o dovedeşte din plin. Este unul din paradoxurile româneşti.

17
/09
/21

OPINIE Mai mulţi cineaşti români importanţi, deopotrivă producători şi regizori, printre care Stere Gulea, Tudor Giurgiu, Ada Solomon şi Nae Caranfil, îşi exprimă nemulţumirea faţă de felul în care se desfăşoară concursurile de finanţare organizate de Centrul Naţional al Cinematografiei.

30
/06
/21

OPINIE Paradoxul ediţiei din 2021 a Premiilor Gopo a fost că gala s-a desfăşurat în condiţii aproape normale, chiar dacă în aer liber, dar nominalizările şi trofeele au vizat doar cele câteva filme lansate în 2020, un an dezastruos, în care cinematografele au fost mai mult de trei sferturi din timp închise.

24
/03
/21

OPINIE Atunci când un succes internaţional aduce câte un film românesc în atenţia unui public mai larg decât grupul cinefililor fideli, mulţi simt o nevoie irepresibilă de a comenta. Asta nu ar fi o problemă, dacă discursul nu ar cădea în miştocăreală, rostită pe un ton superior: „Vă spun eu cum stă treaba cu cinematografia română!”.

16
/02
/21

OPINIE Cinematografia română este aproape de un moment istoric – cel puţin o nominalizare la Premiile Oscar. În ciuda succesului internaţional uriaş, documentarul „colectiv” al lui Alexander Nanau a împărţit opinia publică din România. Unul dintre motivele de divizare – prezenţa lui Vlad Voiculescu. E bine, totuşi, când un film stârneşte valuri şi nu e primit cu indiferenţă.