Astăzi se împlinesc 20 de ani de când una dintre cele mai distinse şi talentate doamne ale teatrului şi filmului românesc nu se mai află printre noi. Gina Patrichi s-a stins din viaţă într-o zi de 18 martie, în urma unei boli necruţătoare, la o lună după ce primise Premiul UNITER pentru Excelenţa în teatru din mâna lui Richard Eyre, directorul London National Theatre, de atunci.
Un articol de Petre Ivan|18 martie 2014
Astăzi se împlinesc 20 de ani de când una dintre cele mai distinse şi talentate doamne ale teatrului şi filmului românesc nu se mai află printre noi. Gina Patrichi s-a stins din viaţă într-o zi de 18 martie, în urma unei boli necruţătoare, la o lună după ce primise Premiul UNITER pentru Excelenţa în teatru din mâna lui Richard Eyre, directorul London National Theatre, de atunci.
Gina Patrichi s-a născut la 8 martie 1936, în București. A urmat cursurile Institutului de Teatru ”I.L. Caragiale” din București, la clasa Aurei Buzescu, timp de trei ani, începând din 1952, fiind admisă cu toate că nu își încheiase încă studiile liceale.
A fost angajată la nou înființatul teatru din Galați, unde a debutat în spectacolul ”Nota zero la purtare” de Octavian Sava și Virgil Stoenescu, regizat de Valeriu Moisescu, în 21 octombrie 1956.
A jucat pe această scenă până în 1964, când a fost invitată să se alăture colectivului Teatrului Bulandra din București, condus de regizorul, actorul și scenograful Liviu Ciulei.
Aici și-a făcut debutul în 29 ianuarie 1964, în piesa ”Jocul de-a vacanța” de Mihail Sebastian. Marile roluri le-a creat în principal pe scena Teatrului Bulandra, pe care a slujit-o până aproape de sfârșit — ultima stagiune: 1992-1993; ultima premieră: ”Teatrul comic” de Carlo Goldoni, în regia lui Silviu Purcărete (22 noiembrie 1992).
Dintre piesele în care a interpretat roluri de neuitat pe scena Teatrului Bulandra amintim: ”D-ale Carnavalului” (1966), ”Iulius Cezar” (1968), ”Acești nebuni fățarnici” (1970), ”Elisabeta I” (1974), ”Azilul de noapte” (1975), ”Hedda Gabler” (1975), ”Interviu” (1976), ”Amintiri” (1982), ”Romeo și Julieta la sfârșit de noiembrie” (1984).
Tragediană prin vocaţie datorită forței de interpretare, vocii ei speciale și inteligenței, Gina Patrichi a interpretat cu aceeași pasiune şi roluri pentru teatru radiofonic, participând, de asemenea, la spectacole de muzică și poezie.
În film a debutat remarcabil, alături de Victor Rebengiuc, cu rolul Rozei Ianoși din filmul ”Pădurea spânzuraților”, al lui Liviu Ciulei (1964).
Din filmografia sa amintim: ”Procesul alb” (1965), ”Neînfricații” — serial TV (1970), ”Felix și Otilia” (1971), ”Bariera” (1972), ”Dincolo de nisipuri” (1973), ”Trecătoarele iubiri” (1973), ”Nemuritorii” (1974), serialul TV ”Lumini și umbre” (1979-1982), ”Probă de microfon” (1980), ”Liniștea din adâncuri” (1981), ”Moromeții” (1986) sau ”Figuranții” (1987).
După 1990, când Teatrul Bulandra a putut face turnee în străinătate, spectacolul ”Hamlet”, montat de Alexandru Tocilescu, a rămas fără regina Gertrude. Gina Patrichi a înlocuit-o pe Ileana Predescu și a jucat la Royal National Theatre (Londra), apoi la Dublin și Paris. Acest rol, interpretat impecabil, a fost printre ultimele ale actriței.
Citiţi şi Actriţa de la pagina 1. Gina Patrichi: „Nouă, femeilor, ne rămâne primăvara“
”Replica preferată? Jocul de-a vacanța: ‘Poate că nici eu n-am fost altceva decât o fată dintr-o carte, din cartea pe care o citești… Poate că într-adevăr totul n-a fost decât o părere, o glumă, un joc.”- Gina Patrichi
Foto cu Gina Patrichi – cinemagia, wikipedia
