Duminică, 28 ianuarie 2024, s-a lansat expoziţia „Bagajele Abandonului. Expoziţie colectivă de explorări creative ale graniţelor abandonului” în spaţiul galeriei Cartierul Creativ din Amzei 13, Bucureşti.
Un articol de Petre Ivan|29 ianuarie 2024
Realizată de Muzeul Abandonului, în colaborare cu Cartierul Creativ, prin sprijinul Fundației SERA România, CARE France și FONPC, expoziția poate fi vizitată zilnic, până pe 4 februarie, în intervalul orar 14:00 – 20:00.
Bagajele Abandonului este un proiect de comunicare și mediere emoțională inițiat de Muzeul Abandonului în mai 2022. Au fost colectate de atunci aproape 100 de mărturii care vorbesc despre cele mai dramatice momente dintr-o existență, cele în care forțe exterioare și imposibil de controlat te duc în situația de a abandona totul: prietenii, casa, locul în care trăiești sau lucrezi, comunitatea, micile tabieturi, existența așa cum o știi… și să pui în grabă, într-un bagaj, ceea ce pare că poți salva. Proiectul și-a propus să arhiveze istorii și emoții ale unuia dintre cele mai dramatice evenimente din istoria recentă a Europei – conflictul din Ucraina.
Cum s-au colectat poveștile?
Echipa Muzeul Abandonului a inițiat încă din mai 2022 întâlniri cu cei pentru care România devenea temporar spațiu de refugiu. Primul grup de lucru a fost cu un grup de copii care fugiseră dintr-un orfelinat de lângă Odessa, din calea războiului și a atacurilor cu drone. Primele povești intitulate Bagajele Abandonului au fost chiar ale lor, despre micile obiecte salvate în bagaje, care le aminteau de “acasă”: un breloc, tricoul fratelui mai mare care lupta în război, o mașină de cusut, niște caiete. Ni s-a părut că ei sunt esența, liantul dintre Muzeul Abandonului – un proiect despre drama copiilor abandonați ai României și Bagajele Abandonului – un proiect despre fuga din calea războiului, despre ce lași în urmă și ce alegi să iei cu tine când este în pericol chiar viața ta.
Ce găsești în expoziție?
“Tărâmul meu” a fost o activitate componentă a Bagajelor Abandonului, o explorare creativă prin intermediul unor tehnici și metode inspirate din terapia expresivă, sub coordonarea Mihaelei Olimpia Ruscior și a Ralucăi Minoiu. În cadrul proiectului, 11 femei din comunitatea refugiaților ucraineni, au realizat panouri pictate care descriu tărâmurile lor personale, hărți ale propriului corp, nu doar fizic, dar și mental și emoțional. Aceste cartografieri de gânduri, sentimente și istorii au fost realizate de cele 11 femei în jurul experienței războiului și a schimbărilor dramatice pe care acesta le-a adus în viața lor. Exercițiul lor de exprimare și redefinire a noilor granițe personale a fost realizat prin punerea împreună a unor sunete, mișcări, culori, texturi și cuvinte.
Lucrările realizate de cele 11 femei sunt însoțite de texte ghidaj, în care autoarele explică ce simbolizează contururile și granițele lor, de ce au ales anumite texturi, culori, forme și simboluri, călăuzind astfel privitorul prin tărâmurile lor interioare.
Liudmyla Sydorenko, 71 ani
“Tărâmul meu este un lac în formă de om, plin de emoții din toate speciile, dar în care nu găsiți nimic viu, cu excepția unor pești micuți, care arată că viața o să continue și ei vor crește. Petele de culoare maro sunt niște cuiburi de păsări. Acum sunt goale, dar viața va ajunge din nou în ele. Când le-am desenat m-am gândit la nepoții mei și nu este întâmplător că sunt la distanță una de alta, pentru că ei sunt în diferite părți ale lumii, pe diferite continente, iar eu nu i-am văzut de atât de mult timp.”
Iryna Bilous, 40 ani
“Linia de foc care separă pe mijloc tărâmul meu m-a speriat la început, părea o separare, dar acum o văd ca o graniță unde se unesc două țări. Nu am știut că România și Ucraina au atât de multe lucruri în comun, aici îmi pare că viața nu trebuie tradusă, ne desparte doar limba.”
Experiența lor a fost întregită de un punct de vedere conex, prin lentila fotografică a Alexandrei Corcode, studentă la Royal Academy of Art, Haga, unde își finalizează licența în fotografie documentară. Proiectul fotografic semnat de Alexandra poartă titlul de „Light Unveiled – Lumina Dezvăluită” și urmărește să ilumineze viețile femeilor ucrainene care au căutat adăpost în inima Bucureștiului, scăpând de impactul aspru al devastării războiului.
