Activismul prin artă dinamizează BIEFF
https://www.ziarulmetropolis.ro/activismul-prin-arta-dinamizeaza-bieff/

Paradise in Ruins: Visual Art Activism şi The Artist Is Present sunt două programe BIEFF 2016 care provoacă publicul la abandonarea rolului pasiv de privitor. În filmele din aceste secţiuni, artiştii aleg să se includă şi să revendice autoritatea creativă, vorbind despre propriile intervenţii în spaţiul public sau în cel instituţional.

Un articol de Liliana Matei|23 februarie 2016

Priviri cinematografice asupra alienării urbane, filme despre iluzia și decăderea ideologiilor, ajung, între 14 și 20 martie, în București, la BIEFF.

Paradise in Ruins: Visual Art Activism, secțiunea cu filme premiate la Festivalul de Film de Scurtmetraj Oberhausen

Gangster Backstage este o producție pentru care Teboho Edkins s-a aventurat în unul dintre cele mai violente districte ale populației de culoare din Cape Town – unde puțini locuitori albi îndrăznesc să intre – pentru a observa nemijlocit viața adevăraților gangsteri. În loc să-i caute pe gangsteri în habitatul lor natural, regizorul îi convoacă în cadrul neutru al unei săli de curs goale, prin lansarea unui anunț de distribuire a rolurilor. Interviurile, în timpul cărora personajele vorbesc candid despre avantajele și dezavantajele vieții de gangster, alternează cu momente în care pun în scenă propriile temeri și visuri, într-un decor fără conținut, de tip Dogville, cu benzi albe marcând conturul claustrofobic al unei celule.
Shift, al lui Alex Gerbaulet, coboară pe axa amintirilor propriei familii și ale orașului industrial Salzgitter, un fost proiect înfloritor al Germaniei naziste, căminul pentru uzinele Göring și pentru lagărele de muncă adiacente. Redus la reprezentarea ruinelor unei ideologii nereușite, îl așteaptă un viitor și mai cumplit, din moment ce este proiectat să devină locul final de depozitare a deșeului radioactiv.
„Totul era bine. Departe de atingerea oricărui rău” – o voce rostește în mod repetat și convingător la începutul filmului lui Max Philipp Schmid, făcând aluzie la un Paradis (pierdut). În schimb, spectatorul este acaparat într-o seră artificială imitând Grădina Edenului, unde personajul lui Adam este jucat de un bărbat de vârstă și clasă socială medii ce recită, la un microfon, citate din Biblie, din Rousseau, Der Spiegel și Hesiod.
În Freedom & Independence, Bjørn Melhus pune sub semnul întrebării schimbarea globală de paradigmă ideologică către noi forme de capitalism religios, confruntând ideile romancierei Ayn Rand, auto-proclamat filosof obiectivist, cu conținutul evanghelic al filmelor comerciale americane.

The Artist Is Present

Programul competițional The Artist Is Present își provoacă publicul la abandonarea rolului pasiv de privitor
Cu un substrat extrem de bogat, Territorial Marking este un minunat exemplu de artă naivă, realizat de Daniel Djamo, câștigătorul Premiului pentru cel mai bun film românesc la BIEFF 2014. Artistul apare pe ecran, fluturând drapelul României într­o pădure. Pe fundal, vocea neliniștită a mamei lui încearcă să­l descurajeze în privința realizării următoarei sale opere de artă controversate, ce ar presupune alterarea drapelului francez. Având încăpățânarea tipică unui artist, Djamo refuză să se supună fricii mamei sale de autoritățile franceze. Se poate descoperi neputința traumatică a imigrantului, accentuată de cicatricea opresiunii comuniste, care se dezvăluie la fel ca drapelul fluturând al lui Djamo.

Pe 22 iulie 2014, New York­ul s­a trezit cu o declarație mută și neașteptată: steagul național de pe Podul Brooklyn dispăruse, fiind înlocuit cu două steaguri albe. Într­un New York post-11 septembrie, acest gest a dinamizat autoritățile și media, dând naștere la reacții automate de frică, furie și panică. Pe scurt, o reacție pe care orice operă de artă ar trebui să o provoace. Construit din materiale de la TV, radio și din online, Symbolic Threats urmărește parcursul intervenției artistice a lui Leinkauf și a lui Wermke, reflectând asupra rolului artei în lume, dar și asupra noastră ca cetățeni.

Carlo Mollino, renumitul designer și arhitect, a plecat dintre noi în 1973, lăsând în urmă o impresionantă moștenire artistică. În Séance, Yuri Ancarani valorifică preocuparea lui Mollino pentru ocult, scurtmetrajul fiind construit ca o scenă de spiritism în care mediumul Albania Tomassini devine  intermediarul arhitectului; prin mijlocirea ei, o voce spectrală vorbește despre opera vieții sale trecute, catapultându­ne în starea de transcendență oferită de actul creației.

Analogia vieții cu cinematografia nu a fost niciodată mai fermecătoare și mai clară ca în scurtmetrajul October Is Over al lui Karen Akerman și Miguel Seabra Lopes. Construit printr­o simplitate formală care dezvăluie în adâncimea sa psihanaliza lacaniană și montajul eisensteinian, scurtmetrajul este un omagiu adus cinematografiei și sclipirii creative care îi dă viață.

Prin adresare directă, Vika Kirchenbauer ne spune Please Relax Now. Calmă și sigură pe ea, Kirchenbauer sparge bariera distanțării impuse de ecran, dezvăluind sistematic raporturile de putere  dintre  artă și consumatorul  acesteia. Ca spectatori, suntem încurajați să subminăm pasivitatea și să  ne revendicăm poziția în spațiul pe care îl ocupăm. Cum? Explorând, acum și aici, principiul plăcerii artei extreme. Politică și jucăușă, premisa aparent simplă a filmului Please Relax Now va deveni una dintre cele mai provocatoare experiențe vizuale la care poți lua parte. Ar trebui să te opui? Nu, doar relaxeaza­te.

30
/06
/20

OPINIE Desfăşurată în aer liber, după o amânare de trei luni din cauza pandemiei, gala Premiilor Gopo a avut câştigători previzibili. Deşi inevitabil mai puţin spectaculos ca de obicei, evenimentul a fost important prin simplul fapt că s-a desfăşurat şi că le-a permis câtorva sute de cineaşti să se reîntâlnească, într-un context dificil pentru filmul românesc.

30
/06
/20

Drama suedeză „Beartown/Scandalul” va avea premiera în toate teritoriile HBO Europe, în această toamnă. Serialul, bazat pe romanul bestseller al lui Fredrik Backman, este regizat de Peter Grönlund și îi are în rolurile principale pe Ulf Stenberg, Aliette Opheim, Tobias Zilliacus, Miriam Benthe și Oliver Dufaker.

29
/06
/20

Cele mai noi filme distribuite pe ecranele din România de către Independența Film se văd la TIFF (31 iulie - 9 august, Cluj), în timp ce contul de Vimeo al casei de distribuție primește titluri de referință, producții prezentate și premiate la Cannes.

25
/06
/20

”Grilele, genurile, toate categoriile fixate sunt inamicii criticului” şi ”Libertatea criticului este de a nu se supune ierarhiilor gata făcute”. Sunt doar două dintre numeroasele idei stimulante despre critica de film dintr-un dosar din revista franceză „Cahiers du cinéma” pe aprilie, în ultimul număr înainte de schimbarea echipei editoriale.

21
/06
/20

CRONICĂ DE FILM Realizat în Franţa şi cu o distribuţie formată din Catherine Deneuve, Juliete Binoche şi Ethan Hawke, „La vérité”/”The Truth” (2019) nu este printre cele mai reuşite titluri ale regizorului japonez Hirokazu Koreeda. Un film lejer, dar tonic.

19
/06
/20

Până pe 21 iunie, inclusiv, pot fi văzute gratuit scurtmetraje realizate de regizori români în timpul autoizolării impuse de pandemie, alături de o selecție de filme scurte din 21 de țăre europene, curatoriată de Andrei Tănăsescu, directorul artistic al acestei ediţii.

17
/06
/20

Fascinanta Italie, aflată în vizorul lumii, într-un an cu totul neobișnuit, este în centrul atenției și la Festivalul Internațional de Film Transilvania, de data aceasta, pentru cinema-ul ei seducător.

16
/06
/20

CRONICĂ DE CARTE Nu știu să existe vreo carte în limba română despre Alain Delon, nici măcar în traducere. Dar pentru că accesul la volume în limbi străine e mai ușor decât oricând, recomand două splendide albume în franceză – „L'encyclopédie Alain Delon” (2016) și „Alain Delon. Film par film” (2019).

12
/06
/20

CRONICĂ DE CARTE Cea mai nou apariţie în colecţia de cărţi de film a Editurii Noi Media Print, volumul „Noul cinema, două decenii şi ceva”, de Marian Sorin Rădulescu, adună o serie de texte ale criticului timişorean – de la eseuri mai elaborate, la simple note – despre câteva din filmele regizorilor reprezentativi ai cinematografiei române post-2000.