„Amy”. Graţie şi moarte
https://www.ziarulmetropolis.ro/amy-gratie-si-moarte/

CRONICĂ DE FILM Cele mai devastatoare imagini din „Amy”, documentarul despre Amy Winehouse, sunt cele în care chipul expresiv – frumos prin imperfecţiunea sa – şi corpul firav al solistei sunt transfigurate radical de vecinătatea înfiorătoare cu moartea, din cauza drogurilor tari şi a alcoolului în exces.

Un articol de Ionuţ Mareş|26 septembrie 2015

Două sunt tipurile de imagini generice care domină şi susţin „Amy”, tulburătorul documentar biografic realizat de cineastul britanic Asif Kapadia despre Amy Winehouse.

Unele o surprind pe solistă în momentele de graţie muzicală, când vocea ei irepetabilă, misterioasă, gravă, ia în stăpânire coloana sonoră, transmiţând emoţiile unor experienţe traumatizante transformate în artă. Versuri simple, aproape prozaice, dar de o sinceritate dezarmantă.

Apoi sunt cele în care chipul expresiv – frumos prin imperfecţiunea sa – şi corpul firav al artistei sunt transfigurate radical de vecinătatea înfiorătoare cu moartea, din cauza drogurilor tari şi a alcoolului în exces. Sunt imagini – împrumutate parcă din stilistica filmelor horror – în care privirea solistei este înlocuită de privirea morţii.

Fiecare din cele două ipostaze este declinată sub diverse forme vizuale, iar între ele se întind fragmente dintr-o viaţă trăită pe (mult prea) repede înainte (aşa cum spune un apropiat, ea era parcă un suflet bătrân într-un trup tânăr).

„Amy” este un film de montaj, un puzzle cu bucăţi din ceva mai mult de zece ani din existenţa sinuoasă a artistei. Un amestec de înregistrări video personale (aparţinând protagonistei, familiei sau prietenilor ei), apariţii media, fotografii şi interviuri realizate de Kapadia cu cei din jurul său (şi din care sunt păstrate doar vocile, folosite pentru a completa imaginile).

Structura aleasă de regizor este limpede, clasică chiar. Desfăşurarea este cronologică – „povestea” porneşte din adolescenţă, continuă cu lansarea în muzică şi cucerirea faimei mondiale şi se încheie cu prăbuşirea până la moartea survenită la vârsta de 27 de ani.

Nu sunt omise nici sugestiile tipice (şi mult prea la îndemână) în cazul discursurilor din zona mainstream (sau la limita mainstream-ului, ca în această situaţie) despre celebritate, propuse ca resorturi psihologice şi ca posibile explicaţii pentru o soartă deraiată: şocuri din copilărie (părinţi despărţiţi, neglijenţă), presiunea prestigiului, expunerea mediatică, influenţa negativă a anturajului, eşec în relaţii, fragilitatea interioară.

Dinamismul acestui documentar intens de două ore este însă dat de contrastul întreţinut permanent, dar neostentativ, între portretul intim al tinerei (de altfel, miza principală a filmului, expusă încă din titlu) şi imaginea ei publică. Două lumi care întotdeauna se influenţează reciproc şi care uneori se suprapun.

Paradoxul pe care filmul îl relevă – dar asupra căruia, din păcate, nu insistă – este înclinaţia publicului şi a societăţii contemporane de a se hrăni din emoţiile violente ale unui artist, fără a conştientiza pe deplin sau a-i păsa de drama personală a acestuia. Un paradox exprimat în cazul lui Amy Winehouse prin succesul piesei „Rehab”, în care vorbea tocmai despre problemele ei cu drogurile şi băutura, dar care nu a făcut decât să-i consolideze celebritatea.

Kapadia ia imaginea lui Amy Winehouse construită de media, o destructurează violent, doar pentru a o recompune şi a lansa o legendă. Aşa cum numai astfel de destine tragice pot să ofere.

Amy (SUA, 2015)

Regia: Asif Kapadia

Rating: ●●●○○

Distribuit de Independenţa Film, „Amy” rulează din 18 septembrie în cinematografe.

19
/12
/22

Filmul de acțiune „Vulturul de Fier II/ Iron Eagle II”, regizat de Sidney J. Furie, va fi difuzat de Warner TV în prima lună a anului viitor. Lungmetrajul va putea fi urmărit la Warner TV pe 27 ianuarie, de la ora 21:00.

19
/12
/22

Bucurie, linişte în suflet, pace, colinde, daruri şi oameni dragi. Mai presus de toate, oameni dragi. Astfel ne dorim cu toţii să întâmpinăm Naşterea Domnului. Cel mai frumos Crăciun e întotdeauna petrecut împreună, în atmosfera caldă de acasă. De acest Crăciun, TVR 1 ne arată că şi cei mai Izolaţi în România au Oameni alături în zi de sărbătoare; că putem fi „diferiţi şi totuşi asumaţi întru Hristos" – ortodocşi şi catolici, în Bucuria credinţei; că generaţii diferite de artişti trăiesc, O dată-n viaţă, emoţia unor întâlniri inedite.

14
/12
/22

O carte fundamentală de teorie a filmului, "Ce este cinematograful?", de André Bazin, a apărut în sfârşit integral în limba română, într-un parteneriat între editurile Polirom şi UNATC Press şi sub coordonarea criticului şi profesorului Andrei Gorzo. O lectură obligatorie.

29
/11
/22

Cinematografia română se pregăteşte să celebreze în 2023 o sută de ani de la naşterea lui Ion Popescu Gopo, printr-o serie de retrospective cu filmele celebrului cineast, prin expoziţii cu desenele şi afişele operelor sale şi prin lansări de carte.

28
/11
/22

CRONICĂ DE FILM Sunt mari cineaşti la ale căror filme te uiţi pentru a vedea cu ce vin nou şi cum se reinventează (sau dacă reuşesc asta). Şi sunt mari cineaşti care nu mai au nimic de demonstrat şi pe ale căror noi filme le cauţi pentru a regăsi un stil şi un univers artistic care îţi sunt familiare şi în care ştii că te vei simţi confortabil.

15
/11
/22

Ambasada Republicii Cuba în România și Institutul Cervantes din București organizează „Zilele culturii cubaneze la București”, în perioada 21-25 noiembrie.

09
/11
/22

CRONICĂ DE FILM Cineastul suedez Ruben Östlund a râs dintotdeauna de ridicolul şi prostia oamenilor, pornind de la compatrioţii săi şi mai ales de la cei din clasele de sus. În “Triangle of Sadness” (2022), filmul care i-a adus în acest an un al doilea Palme d`Or la Cannes, satira e împinsă la extrem.