„Aproape toate genurile sunt neacoperite pe piaţa românească de film” spune regizorul Tudor Giurgiu
https://www.ziarulmetropolis.ro/aproape-toate-genurile-sunt-neacoperite-pe-piata-romaneasca-de-film-spune-regizorul-tudor-giurgiu/

Regizorul Tudor Giurgiu afirmă că aproape toate genurile sunt neacoperite pe piaţa de film românească şi că el ar face o peliculă de groază „imediat”, dacă ar avea un scenariu bun.   Regizorul Tudor Giurgiu a declarat marţi seară la Târgu Mureş, unde a participat la prezentarea producţiei „Despre oameni şi melci”, că a dorit […]

Un articol de |19 septembrie 2012

Regizorul Tudor Giurgiu afirmă că aproape toate genurile sunt neacoperite pe piaţa de film românească şi că el ar face o peliculă de groază „imediat”, dacă ar avea un scenariu bun.

 

Regizorul Tudor Giurgiu a declarat marţi seară la Târgu Mureş, unde a participat la prezentarea producţiei „Despre oameni şi melci”, că a dorit ca prin acest film să ofere o comedie de calitate publicului românesc, un „cinema comercial de bun-gust”.

El a mai spus că pe piaţă ar putea apărea o diversitate de genuri de cinema, în condiţiile în care se tinde spre depăşirea fazei acelui film „trist” şi „de mizerie”, filmul de autor, care s-a făcut mai mult pentru critici şi nu a avut un mare succes de public, în perioada postdecembristă. Astfel, s-ar putea ca industria de film românesc „să înmugurească”, a declarat Giurgiu.

Ulterior, întrebat ce genuri sunt neacoperite de piaţa de film românească, regizorul a declarat că este vorba de „aproape toate” şi că ar face un film de groază „imediat”, dacă ar avea un scenariu bun.

„O, doamne! O grămadă. Aproape toate. Păi nu se face film istoric, nu se face film pentru copii, care e un gen… În Europa există festivaluri întregi, filme, germanii şi scandinavii sunt foarte tari la filme pentru copii. Film poliţist – ai mai văzut vreunul în ultimii ani? Comedie romantică – s-a încercat anul trecut «Bună, ce faci». După părerea mea, e un film cu calităţi, dar total eşuat, pentru că nu cred că poţi să faci comedie romantică cu actori pe care eu nu-i vedeam potriviţi pentru rolul acela – e părerea mea, să nu fiu mai rău. Eu nu i-am crezut.

Şi mai putem continua – film de groază, film de science fiction. Or, nu toate genurile acestea cer foarte mulţi bani. Adică nişte puşti americani au făcut un film de groază cu 37.000 de dolari şi au reuşit să facă încasări de 6 milioane. Deci totul e să ai idei şi să îndrăzneşti. Mie mi-ar plăcea să fac. Aş face imediat, dacă aş găsi un scenariu foarte bun”, a spus Tudor Giurgiu.

El a dezvăluit că următorul său proiect este un film „trist, în care finalmente e vorba despre un om care moare”, un thriller politic inspirat din realitate, ca şi „Despre oameni şi melci” – care a pornit de la o ştire referitoare la ideea unui lider sindical de la Aro din Câmpulung de a salva uzina obţinând bani din vânzarea de spermă, „idee care însă a murit a doua zi”.

Scenaristul filmului „Despre oameni şi melci” a făcut o ficţiune care porneşte de la un sâmbure de adevăr, a spus el.

Regizorul a precizat că nu a gândit filmul „Despre oameni şi melci” ca „un omagiu” adus lui Mircea Daneliuc, deşi lumea se gândeşte la „Senatorul melcilor”, când vede anumite secvenţe în care joacă Dorel Vişan şi finalul.

„Eu nu l-am gândit în felul acesta, dar, dacă se interpretează aşa, sunt fericit, îl apreciez pe Daneliuc, în «Senatorul melcilor» e foarte bun”, a spus Tudor Giurgiu.

El a explicat că, prin secvenţele legate de concertul lui Michael Jackson de la Bucureşti, a vrut să „localizeze perioada”, mai exact anul 1992, dar şi o stare de spirit, pe care a avut ocazia să o surprindă personal.

„Eu nu eram hotărât dacă 1992 sau 1993 sau 1994 şi, căutând ce s-a întâmplat în România în 1992, am văzut că era perioada post-Caritas, erau alegeri, umbla Mudava prin ţară să vindece oameni şi am văzut că era şi concertul. Or, acela e un moment de care mă leagă foarte multe lucruri, pentru că eram şi fan Michael Jackson şi voiam să ajung la concert şi ţin minte că eram student în anul III, parcă, la Regie şi a venit un coleg al meu care căuta oameni să ajute cameramanii americani care filmau concertul şi acela a fost primul meu job. Am ţinut de cabluri la concert, eram asistent de cameră şi am primit 20 de dolari pentru lucrul la o noapte întreagă şi am fost singurul om care a stat practic între megastar şi primul rând de fete disperate şi practic am filmat – nu-l filmam pe Michael Jackson, ci doar reacţiile fetelor. Şi am avut o oră de concert fabulos, pentru că mă uitam când aşa, când ţineam de cabluri, când mă uitam la fetele acelea absolut isterice. Şi găsind pe internet toate clipurile acestea, am zis că e un document fabulos despre cum eram noi în momentul acela – cu toată reacţia aceasta că se cobora Mesia pe pământ şi toată lumea, toată ţara era cuprinsă de febra aceasta”, a spus el.

Regizorul a adăugat că a constatat că tinerii de 20 de ani care văd filmul „Despre oameni şi melci” nu sunt impresionaţi de partea socială, ci au mai degrabă „o curiozitate maximă” şi „un râs isteric faţă de cum era România în momentul acela”.

„Sunt convins că ei percep mult mai puţin din tot background-ul social care nouă ne e familiar. Dar se uită cu o curiozitate maximă şi cred că au un fel de râs isteric faţă de cum era România în momentul acela. Şi atunci li se pare foarte cool – şi asta am discutat cu mulţi – look-ul actorilor, li se pare foarte comic cum eram noi în momentul acela, când mulţi dintre ei se năşteau sau nu erau încă născuţi. La prima vizionare pe care am făcut-o, am chemat şi oameni foarte tineri şi ei au fost primii care au vorbit şi au spus că li s-a părut foarte bine, dar când i-am întrebat «Ce v-a plăcut?», pe ei nu-i impresiona partea socială, capitalismul, erau strict detalii: de cum era îmbrăcat unul, de ce făcea altul, adică detalii de joc, de decor”, a spus el.

Regizorul Tudor Giurgiu a fost prezent, marţi seară, la Târgu Mureş, alături de actorii Andi Vasluianu şi Ovidiu Crişan, cu ocazia prezentării producţiei „Despre oameni şi melci” la cinematograful Arta.

 

Sursa: Mediafax

31
/10
/16

Cel de-al patrulea lungmetraj regizat de Radu Jude, „Inimi cicatrizate”, o adaptare liberă după opera literară a lui Max Blecher, va rula în cinematografele din România din 18 noiembrie, pelicula fiind distribuită de micro FILM. Cu această ocazie, Editura Humanitas publică o ediție specială a romanului ”Inimi cicatrizate”. Este pentru prima dată când M. Blecher semnează și ilustrația copertei cărții sale, un desen în tuș negru și roșu descoperit în timpul documentării lui Radu Jude, desen care a devenit imaginea centrală a afișului filmului.

30
/10
/16

În cadrul Festivalului Naţional de Teatru, pe 27 şi 28 octombrie 2016 la Teatrul Bulandra, sala „Liviu Ciulei”, spectacolul „Linoleum“ (pe un text al fraţilor Presniakov) al Teatrului Naţional din Cluj-Napoca, a descreţit frunţile bucureştenilor cu umor negru, de calitate.

30
/10
/16

Zonă seismică acceptată azi de toată lumea, Bucureştiul are o lungă istorie în spate, presărată de cutremure frecvente, distrugătoare şi peste putinţă de prevăzut. Prima consemnare documentară datează din 1681, în domnia lui Şerban Cantacuzino, cu precizarea că „n-au mai pomenit altădată nimenea”.

30
/10
/16

Ei bine, moda Halloween-ului ajunge și pe un disc de muzică clasică, însă chiar în ajunul Halloween-ului se lansează și un antidot, un disc cu muzică de Mozart. Ambele, foarte bine cântate.

29
/10
/16

Cea de-a noua zi – penultima - a Festivalului Naţional de Teatru se constituie într-un complex de rafinate evenimente dedicate scenei contemporane şi artiştilor care o slujesc. Fără îndoială, capul de afiş al seriei de spectacole programate în această seară îl constituie prima reprezentaţie din FNT a ”Livezii de Vişini” de A.P. Cehov, în viziunea regizorală a renumitului Lev Dodin –  invitat special al Festivalului, împreună cu trupa sa de actori de la Maly Drama Teatr - Théâtre de l'Europe, din Sankt Petersburg, Rusia.

29
/10
/16

Artistul american Bob Dylan, care nu a făcut declarații după ce a fost desemnat câștigătorul premiului Nobel pentru Literatură, a anunțat că va merge la Stockholm pentru a primi această recompensă ''uluitoare, de necrezut''.

29
/10
/16

Arcadie Rusu este directorul Centrului Independent Coregrafic LINOTIP. Coregraf, dansator, performer, licențiat și absolvent de Master în Artă Coregrafică la U.N.A.T.C, acesta vorbeşte în faţa camerei mânuite de fotograful Simion Buia despre experiența sa cu teatrul.

28
/10
/16

Unul dintre cei mai importanţi compozitori contemporani este invitatul lui Cătălin Ştefănescu la Garantat 100%. Interviul cu Philip Glass, exclusivitate TVR, se vede duminică, 30 octombrie, de la 23.00, la TVR 1, TVR HD şi TVR+.„Vom povesti despre ce însemna lumea Americii acelor ani, despre cum arăta viaţa unui tânăr artist în acei ani, despre magazinul de discuri al tatălui lui Philip Glass, precum şi despre atmosfera muzicală a acelei perioade”. (Cătălin Ştefănescu)

28
/10
/16

Schimbatul unei baterii la ceas nu e o chestiune deloc simplă dacă vrei să apelezi la un profesionist. De cele mai multe ori cu acest lucru mă ocup eu, dar cum în colecție am și piese care au nevoie de o presă pentru refixarea capacului sunt nevoit să apelez la oameni pricepuți.

28
/10
/16

O ofertă impresionantă de cărți la prețuri „de kilipir” îi așteaptă pe cititori la ediția din această toamnă a celui mai important târg de carte cu discount, Kilipirim. Cărți pentru copii și tineret, dar și pentru cititorii experimentați pot fi achiziționate pe parcursul celor 5 zile de târg (26-30 octombrie 2016, zilnic între orele 10.00 și 21.30), la etajul 2 al Unirea Shopping Center, Aripa Călărași.

28
/10
/16

Noaptea de 28 spre 29 octombrie 1952. În infirmeria penitenciarului din Aiud, Mircea Vulcănescu, unul dintre cei mai mari oameni de cultură ai României, murea în frig, cu o „cavernă la plămânul stâng”, după ce încercase să salveze viața unui tânăr, pe care-l protejase cu propriul lui corp.

27
/10
/16

Fiecare epocă şi-a avut artera preferată de plimbare, pe jos, cu trăsura ori cu automobilul. Pe la 1800, bucureştenii se înghesuiau duminica la iarbă verde spre Dobroteasa sau Băneasa; la mijlocul sec. XIX, s-au îndreptat spre locul ajuns repede la modă: Şoseaua Kiselev.