Beatrice Rancea: „Cel mai mult îmi doresc să revenim la normal“
https://www.ziarulmetropolis.ro/beatrice-rancea-cel-mai-mult-imi-doresc-sa-revenim-la-normal/

Beatrice Rancea, manager – director general al Operei Naţională Iaşi, de la personaj artistic la personalitate artistică.

Un articol de Marian Șușu|1 septembrie 2020

Care este rolul din balet cu care v-ați identificat cel mai mult?

În formarea unui artist interpret, orice rol contribuie la creșterea sa profesională. Astfel ajungi să te identifici și să iubești fiecare personaj căruia îi dai viață. Cariera mea ca interpret cred că a fost cel mai puternic marcată de personajul Mama Asse din spectacolul Peer Gynt, în regia și coregrafia inegalabilei Mihaela Atanasiu.

Cum a fost trecerea de la balet la regie de teatru?

A fost o trecere dură, neașteptată și nedorită de mine în acel moment. Am fost obligată să renunț la dans si m-am dedicat regiei. Sunt două lucruri total diferite, dar experiența scenică ca interpret m-a ajutat mult în definirea mea ca regizor de teatru, operă și film.

Ce a însemnat ca experiență perioada în care ați lucrat în Ungaria?

În Ungaria a fost o experiență unică. Unele dintre cele mai frumoase spectacole le-am lucrat acolo. Am dramatizat romane importante scriind piesele si textele la Maestrul și Margareta – Mihail Bulgakov, Notre-Dame de Paris – Victor Hugo, Teatrul Antic, Barba Albastră – Charles Perrault. Au fost șapte veri minunate, având șansa să montez în aer liber folosind ca decor ruinele Catedralei gotice din Zsámbék. Am organizat audiții, și din zeci de actori din Budapesta mi-am ales distribuțiile ideale. Spectacolele au fost extrem de apreciate. Maestrul și Margareta – Mihail Bulgakov și Visul unei nopți de vară – William Shakespeare au fost considerate de criticii de specialitate cele mai bune spectacole ale stagiunilor respective.

Ce ne puteți spune despre proiectul aflat deja în derulare – SAMER 2020?

SAMER 2020 este un proiect binevenit și mult așteptat după luni de zile în care am stat departe de scenă și publicul spectator. Am căutat spații și locații inedite: Grădina Botanică Iași, curtea Catedralei Catolice Iași, grădina La Castel Iași, parcul Operei Naționale din Iași. Am pregătit recitaluri de Operă, Operetă, dedicate compozitorilor italieni, ruși, francezi și premiera spectacolelor de balet El Tango și Gala de la clasic la modern. Am avut și un eveniment Carmina Burana și Requiem, dedicat victimelor Covid. Fiecare spectacol a fost unic în felul său, schimbând repertoriul prezentat și interpreții la fiecare reprezentație. Am jucat două luni câte două, trei spectacole pe săptămână. A fost o mare bucurie pentru noi reîntâlnirea cu spectatorii.

Ce proiecte de viitor are Opera Națională Română Iași? 

Proiecte… Cel mai mult îmi doresc să revenim la normal și să jucăm la capacitatea maximă în minunata noastră sală de spectacole. Avem în lucru premiera spectacolului Bal Mascat de Giuseppe Verdi și adaptarea la scenă a noilor premiere de balet El Tango și Gala de la clasic la modern. Ar fi primele proiecte ale acestei stagiuni. Premiere ce au avut deja loc în aer liber.

13
/03
/15

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI Din 2008 este actor, licenţiat al Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică ,,I.L.Caragiale”. A jucat şi joacă la Nottara, Comedie, Mic, Foarte Mic, dar şi la Green Hours şi Godot. Luni, 16 martie 2015, la ora 19.30, Sala „George Constantin“ a Teatrului Nottara, Şerban Gomoi joacă în spectacolul „Mizantropul“ de Molière, în regia lui Alexandru Mâzgăreanu.

20
/02
/15

De 40 de ani slujeşte scena şi este încă îndrăgostit de teatru. Bogat sufleteşte şi profesional, actorul Dan Condurache îşi gestionează timpul şi fiinţa cu mare cumpătare, cu sinceritate, uneori cu duritate, purtând un mare respect publicului pe care îl doreşte în sala Teatrului Mic şi pentru care este dispus să lase sudoare, lacrimi şi...

31
/01
/15

O zi întunecată de ianuarie, pe o stradă cu nume de compozitor francez. Un apartament într-un bloc de două etaje, o sufragerie cu sobă de teracotă verde; când scaunele și masa de plastic sunt date la o parte, se transformă într-un ministudio, în care Miriam Răducanu dansează din 1956.

28
/01
/15

Dacă nu ar fi existat, cu siguranţă, ar fi trebuit inventat. Nu ştim cum. Habar nu avem. Nu avem informaţii cu privire la o astfel de invenţie! Omenirea e departe de asemenea performanţe. Până la urmă, tot natura face ce vrea.