Blood Ties. Retro-cinema
https://www.ziarulmetropolis.ro/blood-ties-retro-cinema/

CRONICĂ DE FILM Realizat de Guillaume Canet, actor francez tentat ocazional de regie, „Blood Ties” („Legături de sânge”) se înscrie în categoria unei posibile nişe de retro-cinema, tot mai frecventată în ultimii ani. Nu este o plecăciune în faţa unui anumit regizor, cât a unui gen şi stil clar asumate, la modă odată.

Un articol de Ionuţ Mareş|29 iunie 2014

În acest caz este vorba de un tip de cinema foarte exersat în America în anii ’70, cu prelungiri și în deceniul următor: filmele polițiste și/sau de acțiune, care nu se jenau să fie în același timp frescă socială și, uneori, politică și prilej de glosare pe teme din sfera moralității.

La origine o poveste preluată dintr-un roman polițist francez, „Legături de sânge” este totodată un remake după un film francez din 2008, „Les liens du sang” (r. Jacques Maillot), în care Guillaume Canet era doar actor într-unul din rolurile principale.

Ajutat la scenariu de cineastul american James Gray, Guillaume Canet mută narațiunea în mediul polițist și infracțional din New York-ul anilor ’70. Și își garnisește filmul – o coproducție Franța-SUA proiectată în 2013 în afara competiției la Festivalul de la Cannes – cu o atrăgătoare distribuție internațională.

De la imaginea curată și fără exagerări retro a lui Christophe Offenstein și până la decupajul clasic al lui Canet, filmul este extrem de minuțios lucrat în a reconstitui atmosfera acelor ani, așa cum a ajuns ea la noi filtrată prin cinematografie. Iar acest efort este bine camuflat, devenind mai puțin izbitor decât în alte filme.

Cu chipul său hârșit și privirea când amenințătoare, când șmecherească, Clive Owen dă bine în rolul nelegiuitului cool (îl ajută și geaca neagră de piele), așa cum erau odată adevărații bad guys – amestec de cinism, duritate, experiență de viață, suflet mare și efuziuni emoționale bine controlate.

Pilon al filmului, opoziția dintre personajul său, Chris, tocmai ieșit din închisoare, și fratele său, polițistul model Frank (jucat de Billy Crudup), i-ar speria probabil pe majoritatea cineaștilor de astăzi, din cauza aparentei facilități în care este construită (chiar și cu semitonurile aplicate relației dintre cei doi).

Însă tocmai contrastele de acest fel (așa cum este și cel dintre prostituata jucată de Marion Cotillard, vechea iubită a lui Chris, și inocenta interpretată de Mila Kunis, noua sa cucerire) erau una din mărcile înregistrate ale genului pe care „Legături de sânge” îl imită cu relativ succes, fără intenția de a-l revoluționa.

Într-o epocă în care thrillerurile venite de peste Ocean presupun (aproape) exclusiv efecte speciale, acțiune-acțiune-acțiune și cât mai năucitoare și forțate răsturnări de situație, calmul aproape desuet (inclusiv al urmăririlor de mașini) și previzibilitatea care învăluie „Legături de sânge” ar putea fi luate drept lipsa unei semnături regizorale ferme.

Retragerea lui Canet în spatele unei regii fără spectaculozitate și personalitate (lucru vizibil și în aparenta scăpare din mână a unor actori) lasă loc desfășurării unui film de gen mainstream și fără mari pretenții (spre deosebire, de exemplu, de „Argo”), dar fără îndoială agreabil.

Lungmetrajul este distribuit în România de Independența Film și a intrat în cinematografe din 27 iunie.

INFO

Blood Ties/Legături de sânge

Regie: Guillaume Canet

Cu: Clive Owen, Marion Cotillard, Billy Crudup, Mila Kunis, Zoe Saldana, James Caan, Matthias Schoenaerts

Rating: ●●●○○

Foto: Captură Blood Ties

 

20
/12
/22

Echipa care a creat „România Sălbatică”, cel mai mare proiect de film documentar dedicat naturii din țara noastră, face un cadou tuturor iubitorilor de natură înainte de sărbătorile de iarnă: acces gratuit la povestea din spatele realizării documentarului laureat anul acesta cu 3 premii Gopo (Cel mai bun documentar, Cea mai bună muzică originală, Cel mai bun sunet).

19
/12
/22

Colinde, documentare şi concerte extraordinare, transmisiuni în direct de la Vatican și Catedrala Sfântul Iosif, filme și ediții speciale ale emisiunilor consacrate se regăsesc în grila de Crăciun a TVR2 pentru întreaga familie.

19
/12
/22

Filmul de acțiune „Vulturul de Fier II/ Iron Eagle II”, regizat de Sidney J. Furie, va fi difuzat de Warner TV în prima lună a anului viitor. Lungmetrajul va putea fi urmărit la Warner TV pe 27 ianuarie, de la ora 21:00.

19
/12
/22

Bucurie, linişte în suflet, pace, colinde, daruri şi oameni dragi. Mai presus de toate, oameni dragi. Astfel ne dorim cu toţii să întâmpinăm Naşterea Domnului. Cel mai frumos Crăciun e întotdeauna petrecut împreună, în atmosfera caldă de acasă. De acest Crăciun, TVR 1 ne arată că şi cei mai Izolaţi în România au Oameni alături în zi de sărbătoare; că putem fi „diferiţi şi totuşi asumaţi întru Hristos" – ortodocşi şi catolici, în Bucuria credinţei; că generaţii diferite de artişti trăiesc, O dată-n viaţă, emoţia unor întâlniri inedite.

14
/12
/22

O carte fundamentală de teorie a filmului, "Ce este cinematograful?", de André Bazin, a apărut în sfârşit integral în limba română, într-un parteneriat între editurile Polirom şi UNATC Press şi sub coordonarea criticului şi profesorului Andrei Gorzo. O lectură obligatorie.

29
/11
/22

Cinematografia română se pregăteşte să celebreze în 2023 o sută de ani de la naşterea lui Ion Popescu Gopo, printr-o serie de retrospective cu filmele celebrului cineast, prin expoziţii cu desenele şi afişele operelor sale şi prin lansări de carte.

28
/11
/22

CRONICĂ DE FILM Sunt mari cineaşti la ale căror filme te uiţi pentru a vedea cu ce vin nou şi cum se reinventează (sau dacă reuşesc asta). Şi sunt mari cineaşti care nu mai au nimic de demonstrat şi pe ale căror noi filme le cauţi pentru a regăsi un stil şi un univers artistic care îţi sunt familiare şi în care ştii că te vei simţi confortabil.

15
/11
/22

Ambasada Republicii Cuba în România și Institutul Cervantes din București organizează „Zilele culturii cubaneze la București”, în perioada 21-25 noiembrie.

09
/11
/22

CRONICĂ DE FILM Cineastul suedez Ruben Östlund a râs dintotdeauna de ridicolul şi prostia oamenilor, pornind de la compatrioţii săi şi mai ales de la cei din clasele de sus. În “Triangle of Sadness” (2022), filmul care i-a adus în acest an un al doilea Palme d`Or la Cannes, satira e împinsă la extrem.