„Canibal” & „În ordinea dispariției”. Demoni
https://www.ziarulmetropolis.ro/canibal-in-ordinea-disparitiei-demoni/

CRONICĂ DE FILM. Producţia spaniolă „Canibal” are un schelet narativ arhetipal, cu inflexiuni de indie american, peste care este turnat un ambalaj de film european de festival. Filmul norvegian „În ordinea dispariţiei” este o reconfortantă comedie neagră pe un fundal de nămeţi nordici stropiţi pe alocuri cu sângele răzbunării.

Un articol de Ionuţ Mareş|9 iulie 2014

„Canibal” este „povestea de dragoste a unui demon”. Inclusă în materialele de prezentare, propoziția rezumă fidel și fără rest filmul spaniolului Manuel Martin Cuenca, o operă cinematografică mult mai puțin opacă decât se străduiește să fie.

Prezentat la diverse festivaluri și premiat pentru imagine și plurinominalizat la Goya (inclusiv pentru dublul rol al tinerei actrițe românce Olimpia Melinte), „Canibal” este, în esență, un (pseudo)thriller minimalist.
Firul narativ este îndatorat unui film de gen tipic – în regiunea spaniolă Granada, un croitor singur, extrem de meticulos și calculat, are o pasiune pentru carnea tinerelor frumoase, pe care le vânează de fiecare dată când i se golește congelatorul. O astfel de carne, bine friptă și însoțită de un pahar de vin, pare singura sa mâncare. Asta e partea aparent scandaloasă.

Continuarea mult mai convențională (cu posibile trimiteri chiar spre basmul „Frumoasa și Bestia”) este interacțiunea croitorulului-canibal Carlos (interpretat de Antonio de la Torre, cunoscut de la Pedro Almodovar și Alex de la Iglesia, printre alții) cu o misterioară tânără din România, Alexandra, și, ulterior, mai ales cu sora geamănă a acesteia, Nina, ambele jucate, cu nuanțe remarcabile, de Olimpia Melinte.
La nivel formal, Cuenca apelează la multe cadre fixe, la elipse, la puține explicații, la dialoguri minimale și la un joc actoricesc reținut, în special în cazul experimentatului Antonio de la Torre. Toate acestea fac din „Canibal” un ușor de recunoscut film arthouse.

Spaniolul aruncă hainele estetice ale unui film european de festival pe scheletul narativ al unui indie american. Cuenca și directorul său de imagine (Pau Esteve Birba) caută o anumită picturalitate a cadrelor, o scoatere a poveștii din timp și o trecere a ei în arhetip.

Spaniolul nu reușește din păcate să-și ducă până la capăt mizele. „Canibal” nu este nici thriller care să te șocheze, nici povestea de neuitat a transfigurării unui demon prin iubire și nici cronica acid-bunueliană a unei societăți care naște monștri, așa cum este sugerat în unele momente. Cuenca etalează totuși un rafinat stil vizual, pândit însă de pericolul sterilității.

„Canibal” este distribuit de Transilvania Film și va intra în cinematografe din 11 iulie.

Rating: ●●●○○

in ordinea disparitiei

Regizat de norvegianul Hans Petter Moland, „În ordinea dispariției” sau, dacă vă este mai ușor, „Kraftidioten” este o reconfortantă comedie neagră în care actorul fetiș al danezului Lars von Trier, suedezul Stellan Skarsgard, joacă rolul unui cetățean model dintr-o comunitate izolată, pus pe răzbunarea fiului său ucis de către mafie. Totul într-un peisaj norvegian copleșit de nămeți.

Și cum unde există o grupare mafiotă mai e loc și de o altă grupare mafiotă, povestea degenerează într-o confruntare între gangsterii locali, conduși de un vegetarian cinic și ridicol, și gangsterii sârbi instalați cine știe cum în peisaj, al căror lider este un bătrân interpretat de Bruno Ganz.
Prins între ei este Nils (Skarskard), șoferul unui gigantic utilaj de deszăpezire de care se folosește în a se descotorosi de membri ai mafiei.

Proiectat în competiția din acest an la Festivalul de la Berlin, „În ordinea dispariției” este o semi-parodie a filmelor cu gangsteri. Dar mai ales o satiră care își alege ca ținte câteva din clișeele vehiculate despre o societate nordică precum cea norvegiană (cel puțin până la cazul Breivik): statul asistență, mersul fără greșeală al lucrurilor, rezistența la influențe etnice străine, presupusa lipsă a criminalității.

Moland păstrează convenția thriller-ului răzbunării, pe care o îndulcește serios cu gaguri și pastile de umor negru, ce merg de la ridiculizarea (chiar neortodoxă) a unor personaje și până la construcția mizanscenei, folosind din plin peisajul de iarnă.

Rating: ●●●○○

„În ordinea dispariției” este distribuit de Independența Film și va intra în cinematografe din 18 iulie.

Foto Canibal și În ordinea dispariției: captură film

15
/03
/21

CRONICĂ DE FILM Documentarele biografice mainstream nu prea au cum să ofere surprize formale. Au cam aceeaşi structură, iar diferenţele sunt marcate de personalitatea adusă în prim-plan. Produs şi lansat recent de Netflix, „Pelé” este un film cât se poate de convenţional. Însă e greu de criticat prea aspru: ni-l prezintă pe marele Pelé, aşa că patosul e mai uşor de trecut cu vederea.

11
/03
/21

CRONICĂ DE FILM Difuzat la 4 martie de postul de televiziune Cinemaraton, dar programat în aceeaşi seară şi la Cinematograful Muzeului Ţăranului Român din Bucureşti, „Mai presus de orice” (1977) este o docudramă mai puţin ştiută, realizată de Dan Piţa şi Nicolae Mărgineanu, despre cutremurul din 1977.

07
/03
/21

Poți spune o poveste bună în mai puțin de 4 minute? Atunci e momentul să te înscrii în competiția românească a Festivalului internațional de foarte scurt metraj TRÈS COURT, coordonat de Institutul Francez din România!

05
/03
/21

Festivalul Internațional Film O'Clock, eveniment gândit ca o mișcare culturală și interculturală cinematografică, dar și de socializare internațională, prin care oameni iubitori de cinematografie din toate colțurile lumii să poată trăi și împărtăși experiențe comune interesante, și-a încheiat prima ediție pe 3 martie, cu decernarea premiilor pentru competiția de scurtmetraje.

04
/03
/21

Ziarul Metropolis vă recomandă: un film cu Catherine Deneuve și Juliette Binoche, două tablouri despre lumea de azi dintr-o galerie bucureșteană, un festival de muzică clasică la Iași, un roman plin de mister al unei tinere scriitoare britanice și cartea unui istoric optimist care-și propune să redea speranța.

02
/03
/21

CRONICĂ DE FILM După o serie de filme care investigau trecutul, Radu Jude revine cu „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc” (2021), un lungmetraj polemic care atacă în primul rând ipocrizia societăţii româneşti prezente, mai ales în privinţa sexualităţii.

26
/02
/21

CRONICĂ DE FILM Problema dureroasă a tăierilor ilegale de păduri din România, pusă în legătură cu situaţii asemănătoare din alte ţări, devine în sfârşit subiectul unui documentar de cinema care îşi aşteaptă în acest an întâlnirea cu publicul larg, „Lemn” (2020), realizat de Monica Lăzurean-Gorgan împreună cu alte două cineaste, Ebba Sinzinger din Austria şi Michaela Kirst din Germania.